PHARAOH - Be Gone

Trupa Pharaoh a fost formata in 1997, avand de la bun inceput ca orientare muzicala un heavy-power metal inspirat de trupe ca Iron Maiden sau Judas Priest. Trupa debuteaza discografic in 2003 cu discul After the Fire, urmat in 2006 de The Longest Night.
Al treilea lor album, Be Gone, este cea mai placuta surpriza muzicala a anului 2008 pentru mine, cu atat mai mult cu cat vine de pe taram american, pe care eu nu il prea asociez cu acest subgen de metal.
De la inceputul primei piese, Speak to Me, am avut senzatia unei muzici bine compuse si inteligente in genul Iron Maiden, fara a suna deloc a imitatie fara personalitate. Dark New Life a alungat orice dubiu, plina de forta si catchy in acelasi timp.
De aici incolo m-am bucurat de fiecare piesa ce a urmat. No Remains imi aminteste cumva de Powerslave de la Maiden. Cam pe aici pe undeva am devenit constient cu adevarat de chitara solo, cu niste parti foarte inspirate care suna exceptional. Si bateria e de remarcat, folosita foarte inteligent pe anumite parti care capata astfel un ritm mult mai interesant.
Tempo-ul rapid care continua si pe Red Honor este temperat excelent de Buried at Sea, care desi mai lenta nu pierde nimic din "greutatea" sonoritatii.
Imposibil sa ma plictisesc, in continuare intra in forta Rats and Ropes cu riff-uri rapide pline de nerv. Cover Your Eyes And Pray incepe cu o parte acustica, calmand un pic atmosfera si in continuare cu o linie ceva mai lenta decat piesa precedenta, dar cu riff-uri "consistente" si precise.
Urmeaza Telepath, ceva mai rapida, dupa care Be Gone incheie albumul intr-un stil mai ciudat, oarecum progresiv.
Un album foarte bun, cu o tonalitate intunecata cumva . Chitara solo exceptionala, "fluida" cumva, cat si vocea expresiva ce se apropie de Adams sau Dickinson ies in mod deosebit in evidenta.
(+) compozitie si executie excelenta; un album de referinta pentru heavy-metalul in stil traditional cu ceva abordari moderne
(-) poate se puteau incerca un pic mai multe stiluri si tempo-uri

Goss Nota: 9.5