SAMAEL - Blood Ritual

Al doilea album al elvetienilor de la Samael a aparut in 1992, si este o continuare fireasca a albumului de debut. Dark metal-ul, specific perioadei de inceput a trupei este mult mai bine conturat de aceasta data, sunetul, compozitiile, precum si insertiile de piese atmosferice, bazate pentru prima data 100% pe clape, ridicand nivelul calitativ al intregului produs.

O atmosfera apasatoare, intunecata, satanica, iti da fiori la ascultarea acestui album, destul destraniu in contextul metalic mondial. De ce straniu? Pentru ca sentimentul terifiant ce domina albumul de la inceput pana la sfarsit reiese din niste compozitii in mare parte simpliste, din niste riff-uri care se folosesc de combinatii de note destul de comune, dar sunt cantate cu un touch si un feeling original. Nu este un album care sa exceleze la capitolele tehnica si compozitie, dar este
cantat corect si poseda o atmosfera extrem de puternica.

Blood Ritual... un album prin definitie satanic, chiar daca stilistic vorbind nu are nimic de a face cu black metal-ul. Este ca o intoarcere la ce se intampla cu vreo 7 ani inainte de aparitia sa, atunci cand primul val de black metal isi contura existenta, aducand binenteles nenumarate imbunatatiri la capitolul compozitie, atmosfera si acuratete. Un alt element care creste cota originalitatii acestui produs este insertia de doom, mai mult decat binevenita in contextul liric, extrem de intunecat. Si daca tot am adus vorba de versuri, acestea sunt dominate de legatura cu intunericul a poetului, de necesitatea existentei acestei parti si de datoria acestuia fata de principiile sale, atat de straine lumii comune. Cred ca in aceasta directie, cea mai elocventa piesa este Total Consecration, in care se concentreaza atat de multa gravitate, atat de mult fatalism. Piesa in sine este una speciala pentru Samael, deoarece nu contine nimic altceva in afara declape si voce. Maretia anumitor pasaje de calpe si ritmuri de pe Blood Ritual anunta parca obsesiile viitoare ale lui Xy.

Grafica albumui este una de zile mari si exprima extraordinar de bine atmosfera albumului. Personaje schimonosite,
draconice, adapostite de un sanctuar intunecat, surprinse in timpul unui ritual al sangelui. Tonurile sunt reci, mortuare si emana acel fior al intunericului aflat dincolo de imaginatia umana. Din pacate, desi detin cd-ul original cu aceasta capodopera a metalului nu am aflat cine este autorul acestei grafici magistrale. Ca si muzica, grafica este, stilistic vorbind, o combinatie intre old-school si inceputul erei artei asistate pe calculator. Un element care ma fascineaza si acum este prlucrarea fotografiilor cu membrii formatiei. Poza lui Vorphalack este super-infricosatoare!

Cu cateva randuri mai sus categoriseam albumul "capodopera metalica". Cum pot afirma acest lucru daca nu este un album
care exceleaza la capitolul compozitie, de exemplu? Asa cum am mai spus, atmosfera lui este unica, si chiar daca este vorba de o orchestratie oarecum primitiva, fiecare nota si bataie de toba este fix acolo unde trebuie, si emana perfect starea din versuri. Alt motiv este si conglomeratul stilistic care se regaseste pe Blood Ritual, prescurtat cu acel termen de Dark Metal, care s-a pierdut in negura timpului, desi ar mai fi avut probabil multe de zis.

Stiu ca nu suna a incheiere, dar din copilarie ma fascina sfarsitul piesei Macabre Operetta... acel refren de bas fade-uit in tacere. Cred ca imi pare si acum rau ca nu au incheiat asa albumul.

13 Nota: 9