În primăvara anului 1987, în Elveţia, Vorphalack pune bazele formaţiei Samael (ca termen, Samael este adesea considerat numele de înger al diavolului înaintea decăderii), alături de tobarul Pat Charvet, care un an mai târziu părăseşte grupul, înlocuitorul său fiind Xytraguptor, fratele lui Vorphalack. Începuturile stau sub semnul influenţelor provenite de la formaţiile de black-metal de primă generaţie, în special de la compatrioţii Celtic Frost şi de la britanicii de la Venom. După două demo-uri, Into the Infernal Storm of Evil (1987) şi Macabre Operetta (1988), în octombrie 1988 cei doi reuşesc să înregistreze EP-ul Medieval Prophecy, un autoprodus brut, incluzând cover-ul Third of the Storm (Hellhammer), care atrage atenţia casei de discuri franceze Osmose Records.

Worship Him, 1991, Osmose Productions
După o serie de mici concerte în Elveţia, Franţa, Germania şi Polonia pe parcursul anului 1989, în martie 1990, după încă un demo, From Dark to Black , avându-l acum alături şi pe basistul Masmisein, trupa intră în studio pentru a înregistra primul full-length, Worship Him. Acest album, înţesat cu ritmuri de bas şi tobe rapide sau lente extrem de grele, riff-uri de chitară infernale şi câteva efecte atmosferice provenite de la clapele lui Xy, incluzând toate piesele compuse până în acel moment, reprezintă fără îndoială o piatră de temelie în activitatea ulterioară a trupei şi, deşi astăzi nu ar mai lovi cu aceeaşi putere, trebuie menţionat că în contextul anilor ’90, în care nu existau prea multe trupe care să se axeze pe acest gen de imagine ultra-satanică, albumul s-a vândut în peste 100.000 de exemplare numai în Europa.

Blood Ritual, 1992, Century Media
Urmează în decembrie 1992 albumul Blood Ritual, editat de data aceasta de Century Media, la pupitrul producătorului aflându-se Waldemar Sorychta (Grip Inc., Tiamat), album oarecum asemănător cu primul dar mult mai lucrat, accentul fiind pus pe riff-uri joase şi huruite şi pe vocea demonică. Nu extrem de rapid, exceptând poate piesa–titlu, produsul prefaţează prin intro-ul de pian din Since the Creation albumele următoare; de altfel se simte nevoia unui clăpar permanent, găsit în 1993 în persoana lui Rodolphe H.

|

|
After the Sepulture (EP), 1993, Century Media |
Ceremony of the Opposites, 1994, Century Media |
După EP-ul în ediţie limitată la 500 de copii After the Sepulture, conţinând o reînregistrare a piesei–titlu şi o preluare după Venom (Manitou), în februarie 1994 apare albumul Ceremony of Opposites, produs din nou de Waldemar Sorychta, un album străbătut de o atmosferă sinistră şi întunecată, un album excelent, ce denotă faptul că trupa a început sa-si găsească propriul eu şi să ajungă la maturitate, precum şi calităţile lui Rodolphe H. în ceea ce priveşte efectele orchestrale la clape şi sampler. Combinarea melodiei învolburate obţinute pe clape cu atacul dur al chitarei creează ceea ce s-a numit “macabre operettas”. Ideea de bază a albumului este că universul este compus din contradicţii şi termeni opuşi – de altfel acesta fiind baza filosofiei Samael, principala cale ce a dus la progresul trupei. De altfel, având sub umbrelă o trupă într-o evidentă ascensiune, Century Media lansează în noiembrie 1994 compilaţia 1987 – 1992, conţinând albumele Worship Him şi Blood Ritual, cu un sunet net superior originalelor.

|

|
Rebellion, (EP), 1995, Century Media |
Passage, 1996, Century Media |
Începutul anului 1995 este marcat de apariţia EP-ului Rebellion, în care ies în evidenţă spectaculoasul programming al lui Xy şi progresul făcut de Vorph la voce, fapt evident pe cover-ul Alice Cooper, I Love the Dead. Fiind un produs inovator şi neobişnuit, cu o piesă „ascunsă”, Static Journey, precedată de un fragment instrumental excepţional ce demonstrează că Xy ar putea la fel de bine să scrie soundtrack-uri pentru filme, EP-ul este recomandat chiar şi celor ce nu se topesc după sonorităţile black-metal. Acest EP oarecum ciudat netezeşte calea pentru un album despre care s-a vorbit numai la superlativ, un adevărat succes: Passage (1996). Întreaga parte de clape şi drum-machines este preluată de Xy (Rodolphe H. părăsind trupa), el fiind de altfel cel care compune în întregime muzica; versurile sunt scrise de Vorph, un nou chitarist, Kaos (Gorgon), este cooptat, iar Waldemar Sorychta este cel care regizează superba simfonie. Se constată în acest moment evoluţia pe care Samael a realizat-o de la black-metal-ul crud de la începuturi până la a încorpora în muzică diverse elemente de industrial, gothic şi multe altele într-o capodoperă metalică. Century Media a lansat acest album însoţit de un al doilea CD, conţinând albumul în viziunea pseudo-clasică propusă de Xy – o versiune complet instrumentală, un proiect ambiţios care, în ciuda pericolului de a trece într-un con de umbră ţinând cont de nivelul ridicat impus de original, reuşeşte să impresioneze; Xytras’s Passage conţine în plus versiunile refăcute ale materialelor de arhivă Wintersonnenwende şi Der Stam Kains.

Exodus (EP),1998, Century Media
Este vremea pentru o apariţie live de anvergură, ceea ce se produce în primăvara lui 1997 la Full of Hate Festival, alături de Obituary, Death, Entombed, Crowbar, Killing Culture şi Strapping Young Lad. În iunie 1998 urmează un nou EP, Exodus, constituind ca şi restul de EP-uri de până acum o punte de trecere între doua full-length-uri. De data aceasta el face trecerea între abstractul Passage şi mai caldul Eternal. Exodus este produsul unei trupe aflate în căutarea unei noi nişe, produs ce înlocuieşte gheaţa de pe opusul anterior cu o mai mare profunzime în scrierea muzicii şi care este în acelaşi timp heavy şi misterios – muzica se poate caracteriza prin sintagma: chitara electrica versus tehnologia.

Eternal, 1999, Century Media
Produs de David Richards (Rolling Stones, Queen) în iulie 1999, Eternal dezvăluie încă o dată latura dramatică a trupei. Noul opus respiră o dinamică incredibilă generată de pasajele atmosferice şi de refrenele puternic axate pe chitară şi conţine experimente şi mai îndrăzneţe în zona electronic/industrial/gothic, consolidând trupei poziţia de înaintaş în această arie muzicală. Centrul albumul îl reprezintă clapele şi tobele programate de Xytras, în timp ce chitara rămâne la un nivel echilibrat (diferit de forţa pe care a avut-o în Passage), iar Vorph îşi îmbunătăţeşte calităţile vocale astfel încât să acopere suspine şi gemete adânci, declamaţii răguşite şi growling-uri înfiorătoare. În toamna aceluiaşi an, Samael pleacă în turneu în Statele Unite alături Monstrosity, Dimmu Borgir şi Epoch of Unlight.

Black Trip (2DVD), 2003, Century Media
La începutul apariţiilor scenice din vara anului 2002, Kaos părăseşte trupa. În ianuarie şi februarie 2003, Samael apar ca invitaţi ai veteranilor de la Cathedral şi ai nou-înfiinţaţilor de la Without Face într-un turneu european, apoi îi găsim în turneu nord-american alături de Cathedral şi Strapping Young Lad, sub numele de Redemption Tour. În acelaşi an apare colecţia de DVD-uri numită Black Trip, conţinând filmările a trei concerte: la festivalul Summer Breeze (Germania, 2002), la Chicago (1994) şi în Polonia (1996), urmată de un box-set editat de casa de discuri, Since the creation..., care, dupa cum îi sugerează şi numele, conţine întregul material discografic al trupei.

Reign of Light, 2004, Regain
2004 este anul lansării următorului album de studiou, Reign of Light, editat de casa de discuri suedeză Regan Records şi co-produs de acelaşi Waldemar Sorychta. Albumul este urmarea firească a predecesorului său, păstrează linia de bază de pe Eternal, rafinând-o însă. Trupa rămâne la aceleaşi clape, drum-machine şi râsetele sinistre ale lui Vorph, compoziţia pieselor fiind una solidă, fiecare dintre ele având aceeaşi calitate. Deşi utilizarea clapelor şi a influenţelor electronice este din ce în ce mai intensă, ea se îmbină cu reminescenţele încă puternice ale metalului întunecat cu care a pornit Samael la drum.

Era One / Lesson in Magic # 1, 2006, Century Media
Deşi un accident al lui Xytras soldat cu fracturarea încheieturii mâinii la sfârşitul lui 2005 determină încetarea activităţii live pentru o perioadă, în ianuarie 2006 îi găsim pe cei de la Samael în turneu european alături de Obituary şi Maroon, concomitent cu lansarea pe piaţă a ultimului dublu album, Era One / Lesson in Magic # 1 – colecţie de arhivă ce conţine material cu puternice influenţe electro înregistrat iniţial în 2002 şi compoziţii ambientale înregistrate în 2003. Era One se remarcă prin tobele programate, ruperile de ritm, vocea cântată, absenţa chitarei (deşi nu se poate spune că această absenţă are un rol negativ ţinând cont de linia de industrial/EBM adoptată) şi pasajele orientale. Lesson in Magic # 1 este o călătorie meditativă a lui Xytras, muzica electronică fiind dominată de ruperi de ritm şi riff-uri staccato.
Se poate spune că puţini artişti au reuşit să exploreze laturile întunecate ale metalului şi în acelaşi timp să evite stagnarea conturându-şi noi provocări şi stabilindu-şi ştacheta tot mai sus aşa cum a făcut-o trupa elveţiană Samael; deşi atât apariţiile cât şi muzica au fost întotdeauna oarecum ciudate şi misterioase, ele au fost complet inovatoare în această zonă, denotând o nesfârşită dorinţa ca perfecţionarea şi progresul creativ să nu excludă deţinerea unei categorii de fani fideli în întreaga lume.
Text de Diana Diaconescu