SINNER - Crash & Burn

Ce usor e sa scrii despre un album ca asta! E atit de onest si de fara pretentii incit cuvintele vin repede si aproape ca se scriu singure. Mat Sinner si-a adunat gasca de prieteni mai vechi - Henny Wolter (Primal Fear, Sinner), Igor Gianola (UDO) - si mai noi - Magnus Karlsson (Last Tribe, Allen/Lande, Primal Fear) - si impreuna au mai pus-o de-un album rock'n'roll. Se putea face o treaba mai rock'n'roll de-atit? Nu cred.

Mat Sinner cinta hard rock de 25 de ani si mai bine, ii place si power/speed metalul, dar acum il face cu Primal Fear si cu Sinner a ales sa se relaxeze, sa nu-si faca probleme, sa fie el insusi, un rocker old school, mare fan Thin Lizzy, un hodorog vioi. Asa ca, vedeti voi, cum am vazut si eu, muzica de pe Crash & Burn trece prin toate cliseele posibile la nivel de muzica si versuri, dar o face intr-un mod atit de natural incit, daca ai percutat vreodata-n viata la asa ceva, lasi la o parte orice pretentie si te deschizi si-l primesti cu bucurie. Adica zici da, man, stiu, e irelevant pentru istorie, dar suna atita de bine! Pentru ca e natural, e cintat cu sufletul si se simte. Mai avem nevoie si de de-astea. Sau, ma rog, eu am.

Acuma, piesele nu sunt chiar niste bijuterii, puteau fi mai inspirate, asta e sigur. De unele imi mai amintesc si dupa ce s-au terminat, de altele nu. Totusi, citeva mi-au sarit in ochi, de fapt, in urechi:
The Dog, care ilustreaza cel mai bine paragraful precedent: rock'n'roll attitude;
Connection, care suna atit de Thin Lizzy de la tandemul de chitari pina la felul in care Mat rostogoleste silabele, incit greu de tot m-am convins ca nu e un cover; chiar si-asa, ramine una dintre preferatele mele;
Little Head, care e pop-punk, compusa de un individ pe nume Butch Walker, al carui talent componistic se pare ca e foarte apreciat de Mat; piesa e ok, puternic fredonabila si o supriza placuta pentru un album Sinner;
Until It Hurts, care ar fi putut fi cea mai reusita balada a trupei daca refrenul ar fi fost la fel de memorabil ca strofele;
Fist to Face, care e cea mai rapida si imi aduce aminte de Thunderhead, o fosta trupa in care Wolter se desfasura prin anii 90 cu aceeasi atitudine "no compromise".

Albumul zbirnie la capitolul productie, e prima colaborare a lui Mat cu Dennis Ward (Pink Cream 69), unul dintre cei mai buni producatori de metal si rock melodic din citi am auzit. Asa ca, chiar daca piesele nu sunt ele cele mai stralucite, suna cristal, sunt cintate cu ochii inchisi de placere si curg ca unse, sunt previzibile intr-un context in care asta devine o mare calitate.

(+) naturalete, atitudine
(-) muzical, nu te orbeste cu stralucirea

Klawz Nota: 8.5