ZERO HOUR - Dark Deceiver

Dark Deceiver FORMAT: CD
DATA APARITIEI: 29.04.2008
CASA DE DISCURI: Sensory Records
 
8.0
NOTA METALFAN:
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
 
8.5
NOTEAZA ALBUM: 8 voturi

Top 2008: #220
Zero Hour more
Componenta:
Chris Salinas: voce;
Jasun Tipton: chitara, clape;
Troy Tipton: bas;
Mike Guy: tobe
TRACKLIST:

1. Power to Believe2. Dark Deceiver3. Inner Spirit4. Resurrection5. Tendonitis6. The Temple Within7. Lies8. The Passion of Words9. Severed Angel


MONKEY@: Astia incearca sa fie si ei show-off dar nu prea au cu ce, ca nu le iese nimic expresiv. Ii mai salveaza vocalul, dar doar uneori. Bucatelele alea foarte scurte de sunete, si asa injumatatite, ce altii le numesc ruperi de ritm, ar trebui sa dea senzatia de ritmat, dar ritm pentru ce? Nu reusesc sa faca expresiv si interesant de urmarit nimic din ce vor sa comunice. Mie mi-a scos fire albe clipoceala asta. Nota 6 si doar pentru vocal.

DRAGONUL ROZ: Pot sa zic ca Dark Deceiver ca este cel mai matur album al lor dupa capodopera The Towers of Avarice. Vocea lui Chris Salinas fie calma, fie in forta cu niste acute foarte dramatice, te face sa treci prin stari diferite datorita pasiunii cu care canta, reusind sa transpuna ascultatorul in lumea intregului album. Au pastrat aceleasi compozitii complexe, dar noutatea consta in stropul de agresivitate in riffuri si voce, adaugat de baieti pentru a “condimenta” putin sound-ul. La prima vedere albumul pare liniar, dar daca il asculti de mai multe ori poti sa observi cat de complex e de fapt.

Eu ii dau nota 10 deoarece abia pe albumul asta Chris l-a inlocuit cu adevarat pe fostul vocalist...

JUDASRISING: I-am respectat mereu pe Zero Hour ca fiind una din putinele trupe de progressive metal actuale care nu incearca sa sune ca Dream Theater si care chiar pare sa isi aduca aminte ce inseamna cu adevarat cuvantul “progresiv”. Si i-am mai respectat si pentru faptul ca tehnicitatea extrema cu care isi impaneaza fratii Tipton albumele a fost mereu dublata de grija pentru compozitii, intotdeauna scop in sine si nu vehicul spre vreun nicaieri narcisistic.

Asa ca-s bucuros sa raportez ca nimic nu s-a schimbat odata cu aparitia lui Dark Deceiver, al 6-lea album de studio al americanilor. Dimpotriva. Dark Deceiver ne prezinta un fel de Zero Hour pe steroizi, in care complexitatea aranjamentelor e insotita de o furie in riff cum rar am vazut in stilul asta. N-o sa intru in detalii tehnice (pentru ca-s prea multe), o sa mentionez doar ce m-a impresionat: riffingul greu si variat, vocea lui Salinas, care abia acum pare acasa in trupa asta si care pe alocuri se apropie delicios de tare de Geoff Tate, si liniile de bas ale lui Troy Tipton, intotdeauna audibile si intotdeauna interesante.

Singurele motive pentru care nu dau nota maxima sunt vocea de copil enervanta care apare pe ici si colo, instrumentala de inchidere care nu-mi spune nimic si faptul ca e prea scurt. Nota 9.

CHAINSAW SLAUGHTER: Zero Hour mi-au placut de la Towers Of Avarice si pe Metamorphosis au fost acceptabili (cu piesa titlu care alcatuia un mic concept in 'interiorul' albumului), dar se pare ca pe ultimul album au inceput sa o ia pe aratura. Dark Deceiver, din punct de vedere instrumental este un album puternic jarzombekian influentat, insa se scalda in stereotipie. Sunt cu siguranta multe riff-uri pe album care se repeta, si asta nu ca ar fi vreo "semnatura" a trupei. Fiecare piesa incepe cu riff-uri care se repeta ostentativ intr-un mod stresant. Nu exista climax-uri, break-uri instrumentale, groove etc. Albumul este plat.

Nu cred ca ar trebui confundata productia sunetului care e zid, cu agresivitatea. In afara de piesa titlu si Passion For Words nu mi se pare un album agresiv.

Mixajul vocilor pe albumul asta este redundant si prost facut pentru disponibilitatile tehnologice de acum. Notele joase nu se aud mai deloc, partile inalte sunt mixate, voci soptite, coruri, voci auzite ca prin microfon/statie, "vocea de copil " (vorba lui JudasRising) - o aglomerare inutila, care da nu da expresivitate deloc album, ba mai mult il face insuportabil. Cu toate acestea cele mai "bune" parti vocale de pe album sunt in piesele The Power To Believe, Dark Deceiver si The Temple Within.

Sfarsitul albumului este inexplicabil, parca au Parkinson. In general sfarsitul pieselor e prelungit prin aceeasi repetare, iar piesa Lies, ca sunet e ciudata fata de restul albumului. Nu a observat nimeni asta? cred ca e filler. Nota: 7

HELL9LEVEL: Dupa a doua ascultare, incep sa se cristalizeze cateva chestii pe aici, desi cel mai corect ar fi spus 'sa se recristalizeze'. Zic asta deoarece albumul pare sa fie facut din bucati, dar chiar si asa rezultatul denota abilitatea membrilor de a lucra cu paternuri, ceva in genul asezarii bijuteriilor in montura. Pe larg, nu am intalnit nici macar o singura succesiune de note care sa nu-mi sune cunoscut, iar la cat de putin Zero Hour am ascultat eu, e clar ca sursa e in alta parte. A zis si Judas Rising mai sus ca vocea aduce uneori a Tate. Imi permit sa extind, afirmand ca influenta respectiva in voce, e destul de consistenta si fidela incat sa poata inlocui afirmatia ca Salinas e Halford wannabe.

De asemenea, influentele Queensryche, din punctul meu de vedere, nu se limiteaza la voce, existand pasaje intregi care ne trimit la Promised Land. Sa luam de exemplu piesa Inner Spirit: din punctul meu de vedere, evident grosso-modo, e un fel de hibrid intre genurile abordate pe albumul semnat Queensryche mai-sus-numit si Politics of Ecstasy-ul lui Nevermore. Aceeasi impresie si pentru Ressurection, dar cu specificatia ca instrumentatia, ca dealtfel pe majoritatea albumului, trage spre techno-death-ul practicat pe la inceputul deceniului trecut de trupe ca Sadus, Cynic si nu in ultimul rand la Atheist. Dealtfel, senzatia pregnanta pe care am simtit-o pe tot parcursul ascultarilor, m-a trimis constant cu gandul la trupele amintite mai sus, cu rezerva ca, asa cum s-a punctat si de catre antescriitorii mei, anumite franturi par sa joace rolul leit-motiv-ului obsesiv, pe care de regula il gasim la trupe de “Dream Theater wannabe”.

Pe scurt, albumul, desi tributar mai mult decat masiv, castiga, cum am mai spus, prin acuratetea si precizia cu care sunt facute monturile. Nu ma pot abtine sa nu aduc aminte de un Warrel Dane sau Geof Tate la voce, primul mai de graba ca maniera decat ca voce in sine, iar al doilea ca tatic cu test de paternitate in regula, de un DiGiorgio sau Choy, de un Carson sau Gobel. Dintre toate relele pe care mi le-am inchipuit din ascultarea preliminara de pe myspace, se pare ca nu a ramas decat unul: bateria - saraca si seaca, chiar daca extrem de corecta, in tandem tot timpul si cu contratimpi mai mult decat clasici se rezerva la valoarea de metronom si atat.
Sunt multumit de timpul acordat ascultarii, sunt multumit de senzatiile castigate, dar nu pot da mai mult de 8, pe motiv ca, ma repet, baietii nu sunt singurii care canta pe acest album.


VOX FORUMI more Nota: 8


Posted at 16:20 |  13 Mai 2008  | 13 Comentarii  | 5380 Vizualizari

Comenteaza la: Dark Deceiver

  • sa se noteze ca io am zis ca-i naspa

    1. Posted by prowler | 13 Mai 2008 21:47
  • nu l-am ascultat,doar discut despre recenzii.deci baieti,in loc sa va chinuiti sa gasiti similitudini intre trupe de metal,mai bine va lasati...chiar devine redundant...

    2. Posted by cynic | 14 Mai 2008 00:34
  • bre cynic, io stiu ca tu te chinui.. e motivu pentru care incerc si io sa ajut cum pot. cat despre ce si cum devine redundant, ramane sa explici tu frumusel.

    3. Posted by hell9level | 14 Mai 2008 08:03
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte Albume

Obarsie

Trupa: Sur Austru
Aparitie: 12.02.2021
Casa de discuri: Avantgarde Music
 - Obarsie
TRACKLIST
1. Cel din urma2. Taina3. Codru Moma4. Cant adanc5. Caloianul6. Ucenicii din Hartop I7. Ucenicii din Hartop II

Long Day Good Night

Trupa: Fates Warning
Aparitie: 06.11.2020
Casa de discuri:
 - Long Day Good Night
TRACKLIST
01. The Destination Onward02. Shuttered World03. Alone We Walk04. Now Comes the Rain05. The Way Home06. Under the Sun07. Scars08. Begin Again09. When Snow Falls10. Liar11. Glass Houses12. The Longest Shadow of the Day13. The Last Song

Grandeur

Trupa: White Walls
Aparitie: 23.10.2020
Casa de discuri:
 - Grandeur
TRACKLIST
01. False Beliefs02. Eye for an I03. Home Is on the Other Side04. Holy Worse05. Velvet06. Speaking in Tongues07. Starfish Crown08. Locked-in Syndrome09. Month’s End10. The Descent11. Marche Funèbre

Gloria

Trupa: The Mono Jacks
Aparitie: 26.01.2020
Casa de discuri:
 - Gloria
TRACKLIST
01. Nemuritori02. Ce se întâmpla03. Gloria04. Om05. Umeri aurii06. Caleidoscop07. Spuneai08. Caffè sospeso09. Noua vieti10. Ce ramâne11. Zbor

The God-Shaped Void

Trupa: Psychotic Waltz
Aparitie: 14.02.2020
Casa de discuri: InsideOut
 - The God-Shaped Void
TRACKLIST
01. Devils and Angels02. Stranded03. Back to Black04. All the Bad Men05. The Fallen06. While the Spiders Spin07. Pull the String08. Demystified09. Season of the Swarm10. Sisters of the Dawn11. In the Silence

Endorphin

Trupa: Infected Rain
Aparitie: 18.10.2019
Casa de discuri: Napalm Records
 - Endorphin
TRACKLIST
01. The Earth Mantra02. Black Gold03. Symphony of Trust04. Pendulum05. Passerby06. Lure07. Victims08. Walking Dead09. Taphephobia10. Storm