JUDAS PRIEST - Firepower

Firepower FORMAT: CD
DATA APARITIEI: 09.03.2018
CASA DE DISCURI: Epic Records
 
8.5
NOTA METALFAN:
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
 
8.7
NOTEAZA ALBUM: 8 voturi

Top 2018: #20
Judas Priest more
Componenta:
Rob Halford – voce
Glenn Tipton – chitara
Richie Faulkner – chitara
Ian Hill – bas
Scott Travis – tobe
TRACKLIST:

01. Firepower02. Lightning Strike03. Evil Never Dies04. Never the Heroes05. Necromancer06. Children of the Sun07. Guardians08. Rising from Ruins09. Flame Thrower10. Spectre11. Traitors Gate12. No Surrender13. Lone Wolf14. Sea of Red
Dintr-o deformaţie profesională, m-am apucat să fac un grafic: pe axa orizontală am pus anii de la 1974 la 2018, iar pe axa verticală am pus note de la 1 la 10; apoi am dat câte o notă fiecărui album Judas Priest. Graficul rezultat mi-a arătat că, o data la câţiva ani, Judas Priest scot un album clasic. Ei bine, Firepower (2018) a venit la momentul potrivit şi se aşază alături de Painkiller (1990), Defenders of the Faith (1984) sau British Steel (1980), ca un reper din discografia acestei trupe uriaşe.

Cu toate acestea, sunt sigur că mulţi vor trata cu indiferenţă noul album. Unii, mai bătrâni, din blazare, pe motiv că „nu mai sună ca pe vremuri“, iar alţii, mai tineri, datorită volumului uriaş de informaţie disponibilă azi. Pentru mine, însă, care am devenit rocker pe Defenders of the Faith (1984) şi am sărbătorit primul an de libertate cu Painkiller (1990), timbrul vocii lui Halford mă face să călătoresc instant în timp, dacă este susţinut de nişte melodii bune. Iar Firepower (2018) are melodii bune din plin, pentru că aduce elemente din mai toate perioadele Priest, îmbrăcate într-un sunet modern. Amestecul acesta de clasic şi modern se datorează şi celor doi producători: Tom Allom (cu care Priest au colaborat în anii ’80) şi Andy Sneap (care a lucrat cu Opeth, Megadeth, Amon Amarth, Saxon, etc., este chitarist la Hell şi, mai nou, îl înlocuieşte pe Glenn Tipton). Ca şi în cazul ultimului album Black Sabbath, prefer să aud o astfel de trupă reciclându-şi propriile idei decât pe alţii căznindu-se să scoată un sunet cât mai vintage, dar fără urmă de originalitate.

Într-un interviu apărut luna trecută în Revolver Magazine, Rob Halford spunea că a insistat, până în ultima clipă, ca albumul să aibă doar 10 piese/36 minute, precum British Steel (1980). Cu toate că şi eu prefer discurile de până în 45 de minute, Firepower (2018) este echilibrat în forma în care a apărut: începe cu 4 piese demne de un “Best Of”, are la mijloc o suită emoţionantă (Children of the Sun/Guardians/Rising from Ruins) şi se încheie cu alte 4 bucăţi excelente – din tot albumul, doar Lone Wolf mi se pare în plus.

Tot în interviul citat mai sus, Rob Halford recunoaşte că este mult mai interesat acum, la aproape 70 de ani, de politică, economie şi mediu, ceea ce se observă şi în versuri. De exemplu, Children of the Sun, vorbeşte despre poluare „Eden has been wasted / Deadly poison fills the air / Kneel down in forgiveness / While there's still time if you care”. Unele piese au un mesaj pozitiv, de rezistenţă împotriva mizeriilor care ne înconjoară – refrenul de la Rising from Ruins spune „We're standing as one / We're carrying on / Rising from ruins / We're bringing the light / Out from the night / Rising from ruins”. Altele, sunt pline de revoltă şi răzbunare: Firepower ameninţă „With weapons drawn we claim the future / And then seep out through every storm / Bring in the foe to be defeated / To pulverize from dusk to dawn”, iar Lightning Strikes zice, în esenţă, „Trăzni-v-ar!” Sunt şi două piese în oglindă: Never the Heroes şi Sea of Red. Ambele vorbesc despre eroi, în prima fiind vorba despre cei care luptă împotriva unor sisteme nedrepte, iar în a doua despre cei care au căzut în Primul Război Mondial, pe o muzică ce aminteşte de Priest-ul anilor `70.

Revenind la graficul meu, îmi dau seama că acesta ar putea fi ultimul album important Judas Priest. Cu Sad Wings of Destiny (1976), au preluat ştafeta heavy metal-ului de la concitadinii lor, Black Sabbath. Rămâne de văzut cui o vor transmite mai departe astăzi, când muzica rock nu mai este singura formă de protest împotriva sistemului.

Gedi more Nota: 9.5


Timpul trece și noi îmbătrânim.
O știm și, în gând, o și acceptăm. Asta nu înseamnă că ne și convine și că nu ne încăpățânam să ținem cu dinții de aparențe. Să ne amăgim că lucrurile nu se schimbă și că mai avem timp. Să nu băgam în seamă ridurile și idolii care ne mor. Și să facem orice ca să îi ținem în viață pe cei pe care îi mai avem. Pentru că fragilitatea lor ne amintește de fragilitatea noastră. Nu vrem să recunoaștem că îmbătrânesc, pentru că nu vrem să recunoaștem că și noi îmbătrânim. Așa că întreținem iluzia. Mai ales că suntem încurajați să o facem: iluzia e o afacere extrem de profitabilă, care plătește facturile unei cantități imense de industriași muzicali. Pentru care nu valoarea e interesantă, ci vandabilitatea.
Cele mai multe trupe sunt deja irelevante din punct de vedere creativ în momentul în care devin vandabile. Pentru simplul fapt că nu reușesc să-și depășească momentul de genialitate care le-a propulsat în mainstream. Și atunci încercările lor repetate și, în general, nereușite de a-l reproduce sunt frumos ambalate și zgomotos trâmbițate. Rockul nu moare niciodată și nici nu se împiedică într-un album slab. Sau în două. Sau în oricâte. Rockul nu mai e o formă de protest, e un produs care trebuie vândut.
Judas Priest erau deja în mainstream în momentul în care au lansat Painkiller (1990). Dar reputația lor a crescut constant de atunci, deși nici unul din albumele următoare nici măcar nu se apropie de acel nivel. E un fapt general acceptat. Azi toată lumea le zice metal gods, chiar și cei care nu au habar de unde vine numele. E un alt fapt general acceptat. Apreciem o trupă și îi dăm ce i se cuvine pentru o carieră care și-a avut apogeul creativ acum 28 de ani. Și ne bucurăm și o aplaudăm pentru că sfidează Parkinson-ul în încercarea de a-l imita. Respectul și recunoștința nu exclud sinceritatea. Judas Priest e o trupă mare, Firepower e un (alt) album mediocru.

Klawz more Nota: 7.5


Posted at 09:31 |  09 Ianuarie 2018  | 2 Comentarii  | 1907 Vizualizari

Comenteaza la: Firepower

  • Neasteptat de bun. Chiar daca nu e nimic nou... Pai daca asa ceva ar fi aparut in 1989, sa zicem, ar fi fost de departe cel mai clasic dintre clasicele heavy metal. Dar e bine si in 2018. Prea bine, chiar!!!

    1. Posted by Fantotzii | 12 Martie 2018 22:58
  • Mediocritate iar nota e 7.5. Eh... albumul nu e mediocru. Are o tenta generica, pentru ca totusi vorbim de Priest aici, dar e mult mai inspirat decat ultimele 2 (RoS a mierlit-o cu productia, Nostradamus cu interludiile lungi, inutile). Impresionant e faptul ca o trupa a caror membri se apropie vertiginos de 70 de ani (Tipton a trecut hotarul deja), mai pot sa scoata piese inspirate, creative.

    2. Posted by Archgoat | 31 Martie 2018 01:08
COMENTARIUL TAU

Alte Albume

Letchology

Trupa: Dirty Shirt
Aparitie: 08.03.2019
Casa de discuri: Apathia Records
 - Letchology
TRACKLIST
1.Latcho Drom2.Palinca3.Put it on4.Fake5.Nem Loptam6.Hora Lenta7.Killing Spree8.Nice Song9.Starea Natiei

Sangue Cassia

Trupa: Sinistro
Aparitie: 05.01.2018
Casa de discuri: Season of Mist
 - Sangue Cassia
TRACKLIST
1. Cosmos Controle2. Lotus3. Petalas4. Vento Sul5. Abismo6. Nuvem7. Gardenia8. Cravo Carne

Digital Garbage

Trupa: Mudhoney
Aparitie: 28.09.2018
Casa de discuri: Sub Pop
 - Digital Garbage
TRACKLIST
01. Nerve Attack02. Paranoid Core03. Please Mr. Gunman04. Kill Yourself Live05. Night and Fog06. 21st Century Pharisees07. Hey Neanderfuck08. Prosperity Gospel09. Messiah's Lament10. Next Mass Extinction11. Oh Yeah

Khram

Trupa: Arkona
Aparitie: 19.01.2018
Casa de discuri: Napalm Records
 - Khram
TRACKLIST
1. Mantra (Intro)2. Shtorm3. Tseluya Zhizn'4. Rebionok Bez Imeni5. Khram6. V Pogonie Za Beloj Ten'yu7. V Ladonyah Bogov8. Volchitsa9. Mantra (Outro)

Steelfactory

Trupa: UDO
Aparitie: 31.08.2018
Casa de discuri: AFM Records
 - Steelfactory
TRACKLIST
1. Tongue Reaper2. Make the Move3. Keeper of My Soul4. In the Heat of the Night5. Raise the Game6. Blood on Fire7. Rising High8. The Devil Is an Angel9. Hungry and Angry10. One Heart One Soul11. Pictures in My Dreams12. A Bite of Evil13. Eraser14. Rose in the Desert15. The Way

Stages

Trupa: Dreyelands
Aparitie: 24.05.2018
Casa de discuri: Autoprodus
 - Stages
TRACKLIST
1. Denial2. Anger3. Bargaining4. Depression5. Acceptance