UNLEASHED - Hammer Battalion
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 09.06.2008 CASA DE DISCURI: SPV 8.5
NOTA METALFAN: 8.8
NOTEAZA ALBUM: 13 voturi
Top 2008: #15 |
Unleashed Componenta: Johnny Hedlund - voce, bas; Fredrik Folkare - chitara; Thomas Olsson - chitara; Anders Schultz - tobe |
TRACKLIST: 01. The Greatest Of All Lies02. Long Before Winter's Call03. Your Children Will Burn04. Hammer Battalion05. This Day Belongs To Me06. Marching Off To War07. Entering The Hall Of The Slain08. Black Horizon09. Carved In Stone10. Warriors Of Midgard11. Midsummer Solstice12. Home Of The Brave13. I Want You Dead |
Nu am mai ascultat de ceva timp un album dur, poate un motiv in plus pentru care noul Unleashed m-a lovit atat de tare; rezumatul lui nu surprinde pe nimeni: dezlantuit. Dar dincolo de furia, ura si rautatea cu care loveste, gasesti usor elaborarea la care au fost supuse piesele. Ca de obicei, nu este un album dur si atat, zgomot fara muzica, lucru demonstrat si de faptul ca nu cred ca e piesa care sa nu aiba un solo al naibii de lucrat. Piesele sunt relativ scurte (maxim 4 minute), agresive, razboinice, in viteza, ca un taifun si e greu sa nu iesi sifonat (sub forma de compliment) dupa ce asculti Hammer Battalion da capo al fine. Asta e prima auditie; a doua vine cu detaliile, a treia cu subtilitatile, a patra induce adictia, la a patra m-am indragostit, fara a fi fan al death metalului (fie el si swedish, fie el si cu influente viking). Piese bune, pardon, excelente? Pick a number... any number! Totusi, daca ar fi sa aleg, trebuie sa mentionez The Greatest of All Lies (pentru primul impactul riff-urilor ametitoare – devastator, apoi pentru versuri), Your Children Will Burn (pentru refrenul obsedant), Hammer Battalion (pentru desfasurarea de forte), Entering The Hall Of The Slain (pentru vreo doua solo-uri absolut superbe), Carved in Stone (pentru atmosfera sumbra si grea), Midsummer Solstice (asta nu stiu exact pentru ce, doar ca mi-a placut la nebunie – o fi spiritul viking?) si I Want You Dead (pentru riff-urile nervoase de pe refrene si pentru tavalugul din rest). Ascultati-l, merita! (+) riff-urile demente, solo-urile elaborate, tobele nimicitoare, versurile furioase pe o voce la fel de furioasa, dar inteligibila, productia zid si albumul ca intreg, care te tine in priza din primul minut pana la ultimul
Mad Nota: 9
Nu e nimic in neregula cu Unleashed-u asta si totusi aceeasi nemultumire imi umbreste entuziasmul la fiecare ascultare. Din ce in ce mai putin, e adevarat, dupa un prim contact dezamagitor a inceput sa creasca, in urma insistentei mele. Apreciez faptul ca e cintat cu sinceritate si hotarire, ca Johnny isi racneste ura cu multa convingere, ca te darima din picioare inca de la inceput, de ma si mir cum poate un amarit de disc compact sa tina captiv un asemenea uragan, cum de nu se sparge sub presiunea pe care o contine? Putine trupe sunt in stare sa faca atita galagie (in sensul bun, chiar cel mai bun), si mai ales la atita vreme de la infiintare! Energia lor e molipsitoare, la fel cliseele si naivitatea din versuri, asa a fost mereu cu Unleashed si asa e si astazi. Ceea ce nu e putin lucru, dar nici mult. Hammer Battalion e un album obisnuit Unleashed, cu obisnuitul groove, aceeasi ferocitate vocala si inepuizantele injuraturi la adresa crestinismului. Adica niste chestii care te fac sa te simti acasa. Dar nu are nimic special, ba chiar ii lipseste ceva. Stralucirea. Memorabilitatea. Riffurile sunt comune, cu citeva exceptii. Din 13 piese, abia vreo 3 imi mai ramin in minte dupa ce se termina albumul. Si daca nu-l mai ascult o saptamina, le uit si pe alea. E ca o guma de mestecat, dulce si buna pe moment, care dupa 5 minute nu mai are nici un gust, o arunci si ai uitat de ea. Imi plac solourile, chiar imi plac, sunt parca si mai bune decit cele de pe Midvinterblot care ma entuziasmasera si ele la vremea lor. Dar problema ramine tot aia: cind o sa am chef de un Unleashed, Hammer Battalion nu o sa fie prima alegere. Si nici a doua. (+) entuziasmul, solourile
Klawz Nota: 8
|
Nu ma dau in vânt deloc dupa death metal, cu atât mai putin dupa Unleashed. Insa albumul asta m-a "rupt"... Pur si simplu te izbeste-n fata si nu ai cum sa ramâi impasibil... Bun asa!