MOTöRHEAD - Inferno

"I like to surprise people" declara, dupa aparitia albumului, Lemmy. Daca se referea la muzica, afirmatia nu prea sta in picioare, abordarea fiind, in linii mari, aceeasi. Mult mai surprinzator (in sens pozitiv, desigur) este faptul ca Motorhead continua sa faca metal&roll de... 27 de ani! Nici nu eram nascut si trupa avea deja in palmares 3 albume ("Motorhead", "Overkill" si "Bomber"). In conditiile astea, nu pot decat sa-mi scot sapca si sa ma inclin...

Au urmat alte zeci de realizari discografice si mii de aparitii pe scena care au confirmat prolificitatea trupei si au facut din Motorhead unul din cele mai cunoscute si respectate titulaturi din rock. Este genul de trupa care-mi da senzatia ca o sa mai scoata 100 de albume si tot n-o sa se opreasca. Motorul Motorhead, ceea ce mentine trio-ul de "veterani" pe scena muzicala, nu se va opri niciodata pentru ca este alimentat cu un combustibil de mare putere: dorinta extraordinara de a produce si canta muzica.

Povestea trio-ului continua cu "Inferno", album care urmeaza lui "Hammered" (2002) si care vorbeste de la sine despre energia trupei. Scrise in maniera bine cunoscuta, ultimele piese semnate Lemmy & Co. te lovesc din prima si-ti fac o pofta dementa de a da din cap. Din acest punct de vedere, "Terminal Show", "In The Name of Tragedy", "Fight", si "Smiling Like A Killer" sunt cele mai "catchy". Cu siguranta, sa pastrezi structura compozitiilor pe aceleasi coordonate de aproape trei decenii si asta fara sa plictisesti, tine de talent. Iar aici Lemmy este de neintrecut.

Ce mai e de spus? Faptul ca pe "Inferno" putem asculta si unul dintre cei mai buni chitaristi din lume si aici ma gandesc la Steve Vai. Prezent pe "Terminal Show" si "Down on Me", Vai aduce un plus la capitolul compoztie si adauga o nota de rafinament pieselor prin superbele sale solo-uri.

Kos Nota: 7