RHAPSODY OF FIRE - Live in Canada 2005 – The Dark Secret

Iata ca a venit momentul sa stam fata in fata cu primul album live al inventatorilor Hollywood-metalului. Stiu ca nu aveti cum sa vedeti ca zimbesc cind scriu asta, dar, totusi o sa va marturisesc ca ma amuza perseverenta cu care Rhapsody isi impodobesc, de citiva ani, stagnarea muzicala de proportii epice cu niste clisee tocite de atita uzura, adaptate cu un bun gust discutabil. Nu a fost de mirare, deci, ca Rhapsody au fost invitati anul trecut la o plimbare concertistica nord-americana de Manowar, printre ale caror nenumarate calitati se numara si cea de regi ai kitsch-ului heavy-metal. Concertul de la Montreal din 15 iunie a fost inregistrat si apoi aranjat frumos de Sascha Paeth si acum lansat pe piata ca marturie a acestui legendar turneu. Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie, par a raspunde intr-un glas ironiilor mele cei citiva mii de fani care se aud pe acest disc live, asa ca, ia sa vedem ce le-a placut lor atit de tare.

In timp ce intro-ul Dark Secret revarsa asupra asistentei nerabdatoare coruri solemne si clape marcate de gravitatea situatiei, intrerupindu-se doar pentru a permite glasului impresionant al actorului Christopher Lee sa-i invoce pe cei cinci razboinici valorosi, am timp sa arunc un ochi asupra copertii. Cea mai sobra si mai putin spectaculoasa din discografia lor. Nu mai este vreme de alte reflectii, pentru ca Unholy Warcry se dezlantuie fara alta introducere cu un val inalt de clape care parca ne ia in palma si ne aseaza direct in mijlocul asediului de la Helm’s Deep. Cei cinci luptatori legendari, ajutati cu cutezanta de un al saselea si de niste coruri inregistrate, reusesc sa reproduca pe scena magia cu care albumele lor vrajesc metalistii ce viseaza la povesti cu dragoni. Dintre toate, remarcabila este forma de zile mari in care se afla legendarul vocal Fabio Lione, care cinta majoritatea pieselor exact ca pe disc, fara greseli sesizabile. Extraordinara performanta. De fapt, cam asta ar fi singurul repros pe care l-as putea aduce albumului, legendarii muzicieni cinta atit de corect incit, daca nu ar fi urletele publicului, cu greu ne-am putea da seama ca e vorba de un album live. Dar sa nu uitam de dialogurile in franceza ale lui Lione cu spectatorii din Quebec: are o pronuntie incintatoare, orice francofon ar trebui sa asculte acest disc doar pentru asta, n-o sa regretati. Play-listul este bine dozat, cu piese intelept alese, nu se insista pe vreun album anume, astfel ca toti fanii isi pot gasi cel putin cite o piesa preferata printre cele interpretate. Chiar si eu mi-am gasit mai mult de doua care m-au facut sa ridic miinile de pe tastatura si sa ma lansez intr-o sesiune de air-guitar, fara sa neglijez nici partea vocala. In plus, pe masura ce discul curgea, un val ciudat de entuziasm ma lua treptat in stapinire, soptindu-mi in urechi cum ca ultimele albume poate ar trebui reascultate si reconsiderate, pentru ca poate au fost nedrept evaluate.

Tinind cont si de interpretarea impecabila, putem considera acest live ca un best-of Rhapsody, numai bun pentru ca un necunoscator sa-si faca o idee despre legendara istorie muzicala a trupei. De fapt cam toti ar trebui sa-i dati o ascultare, o asemenea prestatie in concert nu se aude in fiecare zi. Mersi, Montreal!

Klawz Nota: 9