IRON SAVIOR - Megatropolis

Nemtii de la Iron Savior revin cu un album, din pacate, neconvingator. Desi are un sound modern, riff-uri frumoase si e metal de la un cap la altul, inspiratia (mama ei!) lipseste cum e o expresie in analiza matematica: aproape peste tot. Probabil ca s-a epuizat dupa Running Riot (pe care am desemnat-o ca fiind varful albumului, ceea ce e trist, pentru ca nu e chiar atat de inalt) si The Omega Man (iarasi destul de reusita si cu un refren care mi-a ramas in minte), pentru ca apoi nu a reusit sa ma mai prinda. Nota nu e mai mica din cauza conceptului care mi-a placut si l-am cunoscut pe pielea mea: oameni care se afunda atat de mult in lumea virtuala a jocurilor de computer incat realitatea cade pe plan secundar. Cybernetic Queen, urmata de Cyber Hero, ilustreaza cele spuse foarte bine, numai ca intr-un mod muzical care nu are nimic deosebit. O mica zvacnire o mai are inspiratia pe piesa-titlu, dar se va ingropa iremediabil prin A Tale from Down Below si Still I Believe (cred ca cea mai slaba, nu stiu cum au reusit – cand au compus-o chiar nu „s-au uitat in oglinda”?). Farewell and Good Bye o mai drege un pic, dar e prea tarziu, pentru ca „auf Wiedersehen”, nu? Cu albumul asta e cam asa: daca Maiorescu l-ar fi ascultat, ar fi elaborat si Teoria fondului fara forma, pentru ca este un exemplu elocvent.

(+) tema aleasa si primele doua piese
(-) modul de expunere, nimic care sa te prinda, un alt album heavy/power si nimic mai mult

Mad Nota: 7.5