MY DYING BRIDE - Songs Of Darkness, Words Of Light

Au trecut 3 ani de la The Dreadful Hours, ultimul album de studio al deja legendarilor My Dying Bride si asteptam cu interes sa vad cum va continua odiseea britanicilor. Pentru mine Songs of Darkness, Words of Light nu constituie o surpriza pentru ca ma asteptam ca Aaron & co. sa scoata un nou album reusit, insa in scena metalului actual discul se desprinde prin mai multe calitati.

Este demn de remarcat cum trupa a reusit sa evolueze constant de-a lungul celor 14 ani de cariera fara sa devina repetitiva, dar cu toate acestea sa pastreze in fiecare piesa, in fiecare album spiritul My Dying Bride.

Albumul contine probabil cele mai apasatoare si depresive piese pe care le-am ascultat in ultimul timp, tempo-ul este unul lent (extrem de lent pe alocuri) iar prima ascultare a discului nu reprezina nici pe departe un demers facil. Daca insa reusesti sa te situezi pe aceasi lungime de unda cu muzica, piesele incep sa curga de la sine, sa devina coerente iar portile iti sunt deschise catre un univers muzical in care nucleul este un conglomerat de trairi intense, dragoste morbida, solitudine, suicid, damnare si disperare. Coperta, foarte sugestiva, vine sa completeze stralucit imaginea pe care o construiesc muzica si versurile.

Analizand la nivel muzical, cat si conceptual se poate spune ca Songs of Darkness, Words of Light este atat un pas inainte cat si o intoarcere inspre trecut. Preponderenta vocilor curate, melodioase in defavoarea growl-urilor death (specifice discului precedent) ne duce cu gandul la 34.788% ... Pe de alta parte, inlocuirea viorii cu pianul si clapa (prezente subtil, pentru inchegarea atmosferei), maniera de a recita versurile (The Black Lotus) cat si ducerea la extrem a senzatiilor si sentimentelor ce tin de latura intunecata a fiintei umane pot reprezenta un pas inainte, o noua etapa in dezvoltarea MDB.

Vazute ca un tot unitar cele 8 compozitii ar putea parea neomogene, cred insa ca fiecare piesa are identitatea sa proprie si trebuie interpretata ca atare. Albumul este deschis fantastic de The Wreckage Of My Flesh , e atata disperare in vocile tipate de la inceput, senzatie intalnita poate doar la intro-ul de la Fractured Millenium (Hypocrisy). Urmatoarele doua piese sunt genul de compozitie pe care o recunosti imediat ca apartinand britanicilor, cu viori si cu pasaje doom de acalmie ce se transforma in secvente death metal furibunde. The Wine is Silence este poate piesa ce poate deveni clasica, amintind atat de The Cry of Mankind cat si de Into The Lake Of Ghosts. Piesele care incheie discul au o structura neobisnuita pentru MDB, combinand melodicitatea si agresivitatea intr-un mod unic.

Am citit multe cronici care nu acordau creditul cuvenit acestui album, fapt de altfel absolut normal avand in vedere ca o abordare superficiala a discului nu poate conduce decat la o intelegere eroanta. Nu as putea spune ca Songs of Darkness, Words of Light este cel mai bun album MDB, dar cu siguranta este cel mai matur.

Dragos P. Nota: 8