Nu oricine se poate lauda ca a inventat un nou subgen muzical. Desi unii sunt de parere ca, de fapt, ideile plutesc in aer si ele isi aleg, la intimplare, un purtator. Daca este asa, ideea de british doomdeath (care va evolua in gothic metal) a fost una mai speciala, pentru ca si-a ales trei: Anathema, My Dying Bride si Paradise Lost. Dar asta nu diminueaza cu nimic meritele vreuneia dintre trupe. Puteti sa va inchipuiti gothic metalul fara My Dying Bride? Dupa 17 ani de activitate si 9 albume de studio, printre care citeva clasice ale genului, in ciuda unei relative agitatii la nivel de componenta in ultima perioada, trupa nu arata semne de oboseala.
De la infiintare si pina la primul album, My Dying Bride s-au miscat foarte repede. La sase luni dupa prima lor intilnire din iunie 1990, in Bradford, Yorkshire, Aaron Stainthorpe (voce), Andrew Craighan (chitara), Calvin Robertshaw (chitara) si Rick Miah (tobe) au inregistrat primul demo, Towards the Sinister, care a atras atentia casei de discuri franceze Listenable Records. De aici si pina la contractul cu Peaceville nu a fost decit un pas, si anume single-ul God Is Alone, singurul editat de Listenable, dar ale carui 1000 de exemplare s-au epuizat imediat.
Peaceville era mai aproape de casa si va deveni chiar "acasa" pentru My Dying Bride, care nu s-au mai mutat niciodata la alt label. Ep-ul Symphonaire Infernus Et Spera Empyrum este primul rezultat al acestei colaborari si, de asemenea, primul material care prezinta trupa in componenta completa, prin cooptarea basistului Ade Jackson. Astfel, echipa era gata sa atace scena metalica in 1992, ceea ce au si facut, odata cu lansarea albumului de debut As the Flower Withers. La nici doi ani de la infiintare, My Dying Bride reuseau astfel sa uimeasca ascultatorii si criticii printr-o noua abordare a death metalului, undeva la intersectia cu doom-ul: riffuri heavy dar lente, apasatoare, uneori insotite de clape, sau chiar de vioara, vocea agonizind in growl-uri death metal, atmosfera deprimanta, intretinuta de versuri sumbre, inspirate de poetii romantici englezi.
Imediat dupa lansarea Ep-ului The Thrash Of Naked Limbs in anul urmator, trupa are posibilitatea de a pleca intr-un turneu european, dar este nevoita sa-l anuleze, din cauza accidentarii lui Rick Miah in timpul filmarilor la un videoclip. Asa ca se concentreaza pe lucrul la noul album, care apare in octombrie 1993. Turn Loose the Swans continua, si dupa parerea multora, chiar desavirseste stilul inovator prezentat cu albumul de debut. Ritmul este chiar mai lent, piesele sunt mai melodioase, avind partituri de vioara si clape mai consistente, odata cu integrarea lui Martin Powel ca membru permanent. Aaron alterneaza partile de growling specifice death-metalului cu voci melodioase, ambianta devine si mai intensa si mai dezolanta. Albumul este urmat de un turneu european si de un Ep, in 1994, I Am the Bloody Earth.
The Angel and the Dark River, al treilea album, este lansat in mai 1995 si indeparteaza trupa si mai mult de death metal, tempo-ul extrem de lent fortind chiar granitele doom-ului: doar sase piese se intind pe o durata de peste 50 de minute. Se renunta complet la elementele agresive - vocea agresiva este eliminata complet, in timp ce vioara capata o mai mare importanta in desfasurarea compozitiilor. Ca un adevarat album de doom metal, emana o acuta stare de deznadejde si renuntare, la conturarea careia melancolia coplesitoare a melodiilor e completata de forta lirica a textelor. Albumul este promovat printr-un turneu european in deschidere la Iron Maiden si de participarea la citeva festivaluri, printre care si Dynamo Open Air. Videoclipul piesei The Cry of Mankind este difuzat pe MTV.
Like Gods of the Sun, aparut in octombrie 1996, este cumva influentat de experienta concertelor numeroase pe care trupa le daduse in anul precedent. In general, se mentin aceleasi coordonate stabilite pe albumul precedent, dar piesele sunt mult mai scurte, mai heavy si atmosfera nu mai e la fel de tensionata. Atentia deosebita acordata productiei albumului, de care s-a ocupat chitaristul Calvin Robertshaw, este evidenta in calitatea inregistrarii. Se filmeaza un videoclip pentru piesa For You, care este difuzat de MTV. Urmeaza doua turnee europene, cu Cathedral si Sentenced, si apoi primul turneu nord american, in deschidere la Dio. Din pacate, acest moment de succes in cariera trupei este umbrit de prima schimbare de componenta: bateristul Rick Miah este inlocuit de Bill Law (Dominion).
In timpul repetitiilor pentru noul disc, Martin Powel decide si el sa paraseasca My Dying Bride. Despartirea de violonistul-pianist care contribuise atit de mult la personalizarea muzicii trupei este resimtita ca o lovitura serioasa de multi dintre fani. Insa My Dying Bride merge mai departe, surprinzind iarasi pe toata lumea, cu noul material pe care il lanseaza in 1998: 34,788% … Complete. Interesul trupei pentru experiment isi regaseste cotele inalte de la inceputurile carierei, astfel ca, la prima vedere albumul pare rupt total de universul construit pina atunci: influente de muzica electronica si industriala, productie „murdara”, voci distorsionate, tobe programate, versuri pline de injuraturi, o coperta futurista… Albumul este respins de majoritatea fanilor si e considerat un esec de marea parte a criticilor.
In fata acestor reactii negative, nu mai are loc nici un turneu de promovare, My Dying Bride intra imediat in studio si revin, in 1999 cu The Light At the End of the World, cu care recistiga, intrucitva terenul pierdut. Albumul prezinta o evidenta intoarcere spre radacinile mai agresive ale trupei, vocea extrema revine si ea, ceea ce reconforteaza fanii deziluzionati de excesele experimentale ale precedentului album. Intre timp Calvin Robertshaw parasise si el trupa pentru a se dedica activitatii de manager muzical. Echipa este completata cu doi fosti membri Solstice, chitaristul Hamish Glencross si Shaun Taylor-Steels (care cintase si cu Anathema) si cu claparul Johnny Maudlin de la Bal Sagoth.
In anul 2000, sarbatorirea a 10 ani de cariera este marcata de lansarea a doua compilatii Meisterwerk 1 si 2, precum si de un turneu european. Un nou album apare in anul urmator, The Dreadful Hours, care pastreaza linia precedentului si consolideaza revenirea trupei la stilul care a consacrat-o. Primul DVD isi face aparitia in discografie in aprilie 2002: For Darkest Eyes contine toate videoclipurile trupei si inregistrarile a patru aparitii live din perioada 1992-1995 . La scurt timp este lansat si primul disc live, The Voice of the Wretched, care contine un concert inregistrat in 2001, in Olanda. Spre sfirsitul anului are loc un nou turneu european, ocazie cu care debuteaza Sarah Stanton, care il inlocuieste pe Johnny Maudlin la clape.
Al saptelea album, Songs of Darkness, Words of Light, apare in februarie 2004 si aduce o schimbare mai evidenta, dincolo de jocul vocilor cu care Aaron deja obisnuise ascultatorii: pasajele extreme fac loc iarasi celor melodioase, in timp ce, la nivel instrumental, constructiile agresive si rapide alterneaza cu cele apasator de lente, pentru a crea acea atmosfera specifica si imediat identificabila pe care My Dying Bride a desavirsit-o de-a lungul activitatii. Spre sfirsitul anului apar iar griji legate de componenta, tobarul Shaun Steels isi accidenteaza glezna si este fortat sa ia o pauza din activitate. John Bennet este chemat in locul sau, ca inlocuitor temporar pentru aparitiile live.
In 2005 apare o noua compilatie, Anti-Diluvian Chronicles - un box set care contine 3 cduri cu piese reprezenative extrase de pe fiecare album al trupei, asezate in ordine invers-cronologica - si DVDul Sinamorata. Iarna 2005/2006 este petrecuta la sala de repetitii, unde se compun piesele noului album. In vara trupa porneste in turneu, iar in luna octombrie este lansat A Line of Deathless Kings, care se bucura de cronici entuziaste si aduna reactii pozitive din partea fanilor. Ca de obicei, My Dying Bride experimenteaza, dar ramin, in acelasi timp, fideli propriului sound. De data aceasta, muzica lor privilegiaza din nou latura doom metal, agresivitatea face loc melodiei (vocea extrema este iar eliminata) si chiar citorva tendinte spre progressive metal. Piesa aleasa pentru videoclip este Deeper Down, care promovase discul si in format single.
Alte doua schimbari de componenta se petrec in aceasta perioada. Shaun Steels isi anunta intentia de a parasi definitiv trupa, intrucit refacerea sa s-a dovedit a nu fi suficient de rapida. In februarie 2007, trupa isi ia la revedere si de la vechiul basist si membru fondator Ade Jackson. Noii membri sunt Dan Mullins, in spatele tobelor si Lena Abé, la bas, astfel ca My Dying Bride sunt din nou cu efectivul complet, gata sa isi continue cariera impresionanta.
Klawz, 27 februarie 2007