concerte

Rockstadt Extreme Fest 2016

Rockstadt Extreme Fest 2016
TRUPE: Borknagar, Bucovina, Carach Angren, Cattle Decapitation, Destruction, General, Gutted, H 8, Hocico, Holocausto Canibal, Hteththemeth, Infected Rain, Insomnium, Mayhem, Moonsorrow, Morgoth, My Dying Bride, Negura Bunget, Parkway Drive, Perseverance, Put Solnca, Soilwork, Soulfly, Tankard, TesseracT

Impresii si amintiri despre Rockstadt 2016

Un inceput de festival cu ploi abundente... Dealurile Rasnovului s-au umplut din nou de omuleti de toate varstele imbracati predominant in negru, de la prunci de doi-trei ani, insotiti (evident) de parintii iubitori de metale, adolescente imbracate in corsete stranse pana la refuz si cu pelerine de ploaie trase peste, pana la tipologia rockerului trecut de 50 plus, biker, dornic de a savura recitalul trupei favorite in compania clubului moto si a "apei sfintite", o licoare numa' buna sa-ti tina de cald la nevoie pentru zilele umede si friguroase ce-au urmat.

Rasnov, de altfel, un mic orasel de provincie situat la circa 15 km sud-vest de Brasov, cu un ultim sediment existent al colonistilor sasi care au trait candva acolo, un orasel primitor, cu un procent majoritar de oameni dornici sa te indrume la orice ora, fara a pune etichete, a fost gazda celei de-a patra editii a unuia dintre cele mai importante evenimente din calendarul metalic romanesc. In cadrul celor patru zile s-au intalnit diferite stiluri de metal pornind de la black, thrash, death, metalcore pana la aggrotech .

Vineri am ajuns si eu in perimetrul festivalului si desi a plouat in reprize, ce-i drept, mai domol ca in ziua precedenta, nu a deranjat prea mult asistenta care s-a adunat inca de la prima formatie etaland pelerine de ploaie de felurite marimi si culori.

Hteththemeth a fost formatia care “a spart gheata” pe scena mare. Am mai avut ocazia sa-i vad live, in Cluj-Napoca toamna trecuta, in deschidere la concertul Cradle of Filth si Ne Obliviscaris. Au reusit sa ma impresioneze de aceasta data, au sunat mult mai bine in aer liber si mai inchegat si au si sustinut un recital de 45 de minute, nu ca in episodul amintit mai sus, concert care s-a incheiat prematur. Au captat atentia publicului nu doar din punct de vedere auditiv ci si vizual, prin folosirea unei recuzite interesante, cum ar fi o inima rosie din plus, masti albe, pistol… Ca de obicei, Hteththemeth nu cunoaste limite cand vine vorba de exprimare. La un moment dat, Lao Kreegan a si aparut purtand o pereche uriasa de aripi angelice. Au interpretat "I'm in hate", "Happy to be sad", "I get and I give", "Best worst case scenario", "Light Lies", iar "You are my last girlfriend" pot sa afirm ca a sunat genial live. Au dedicat o piesa victimelor din Colectiv.

Soulfly... O mare de plete umede pe cand interpretau "Roots,bloody roots", "Master Of Savagery" sau "Blood Fire War Hate"; pe "Chaos AD" s-a format un mosh pit, ce-i drept, de dimensiuni reduse. Pe langa cover-urile Sepultura au interpretat si "The trooper" - Iron Maiden. Legendarul Max Cavalera  s-a invelit cu steagul Romaniei, a comunicat cu asistenta, provacandu-i sa cante un “o leo-leo le Soulfly, Soulfly” sau sa faca un pic de zgomot cu un  “Scream for me Romania”. Americanii au transmis energie pe toata durata recitalului si au facut publicul sa sara si sa alerge pana l-au curs toate apele.

Intre timp, show-ul celor din Soulfly era pe terminate si la scena mica formatia Targ3et a reusit sa adune ceva, ceva public; au interpretat "Faith", "Stand up", "Never try", "Guilty", "I'm done" sau "The power of need".

In jurul orei 17, pe scena "Adrian Rugina" si-a facut aparitia formatia olandeza Carach Angren. De mult am asteptat momentul sa-i pot vedea cantand caci, desi au mai cantat la prima editie  REF, in 2013, conjunctura nu mi-a permis sa ma aflu printre participanti. Dupa parerea mea este o formatie deosebita, compozitiile lor de horror black simfonic au facut sa rasune padurile aflate in imediata apropiere orasului. Pacat insa ca nu au cantat putin mai tarziu, dupa lasarea intunericului, poate astfel, muzica lor s-ar fi contopit mai bine cu peisajul! Au facut un spectacol impresionant: miscari teatrale, imprevizibile, Seregor imbracat intr-un frac decorat cu cranii din metal, colegii lui vopsiti alb-negru la fata, o aparitie teatrala si un sunet fin si brutal in acelasi timp, plini de emotie. Dintre piesele din setlist-ul lor vreau sa amintesc "Lingering in an Imprint Hounting"  de pe “Where Corpses Sink Forever” (2012) , "When Crows Tick On Windows", "Bitte Tötet Mich", "Spectral Infantry Battalions" ,"Two Flies Flew Into A Black Sugar Cobweb" sau "There's No Place Like Home" de pe ultimul lor material discografic. In timp ce cantau “When Crows Tick On Windows” a aparut pe scena o balerina pe a carei bluza alba se vedea urma unei palme insangerate, care a dansat cu miscari de balet duse la extrem. S-a potrivit perfect cu piesa, reusind sa dea un plus de culoare cadrului scenic! Aceeasi fata si-a facut aparitia si mai tarziu, cu o alta masca si imbracata purtand o rochie neagra de aceasta data. A existat si comunicare, nu au deloc o prestatie distanta fata de asistenta. Seregor l-a mentionat pe Vlad Tepes, intreband ”Are you fucking vampires?”, probabil cunoscand cate ceva despre meleagurile transilvanene. Dupa concert cele trei suflete bantuite si-au facut prezenta in public, nemachiati, pozand cu fanii lor.

Pe scena mare,  in loc de Hocico, care din cauza traficului ingreunat nu au ajuns la timp, au intrat Negura Bunget, pentru prima data la REF, avand pregatit un spectacol compus din doua parti: aniversarea a 20 de ani de activitate combinata cu avanpremiera albumului "Zi". Au cantat partea dedicata aniversarii cu un invitat special, Stefan Zaharescu, unul dintre fostii vocali ai formatiei (o adevarata surpriza pentru mine!). El a interpretat piese cum ar fi "Cunoasterea Tacuta", "Hora Soarelui", "Norilor", "Dacia Hiperboreana" sau "Tara de Dincolo de Negura". Interesant moment a fost in timp ce se canta "Hora soarelui", soarele facandu-si aparitia dintre norii din spatele scenei, din partea dreapta, doar pentru cateva secunde trezind o licarire de speranta, ca poate, doar poate, portia de ploaie pe ziua respectiva s-a finit. Fenomenul s-a repetat si la  "Dacia Hiperboreana", dar din pacate cu acelasi deznodamant trist. In prima  parte a concertului, in timp ce s-a cantat de pe albumul "Zi", sonoroziarea cred ca a lasat de dorit si parca nici instrumental nu a sunat asa cum ma asteptam, dar cert e ca odata cu interventia lui Stefan Zaharescu totul a fost la superlativ .

Au urmat Hocico, care fac parte dintr-un curent muzical total diferit de marea majoritate a formatiilor prezente pe afisul acestui eveniment, aggrotech, un stil de muzica electronica intunecata si agresiva, dar care, trebuie sa recunosc mi-a multumit pe deplin simturile muzicale. Am putut citi pe fetele unora dintre participanti expresia “da' muzica asta cu ce mananca?” observandu-i in cele din  urma pe fratii nostri metalisti distrandu-se copios dupa primele acorduri, daca pot sa le numesc astfel. Membrii formatiei, mai exact doi, Racso Agroyam si Erk Aicrag, au avut o vestimentatie scenica interesant de extrema si ciudata in sensul pozitiv, insa doresc sa pun accentul pe vocal: un colier din oase la gat (sau cel putin asa mi-a parut) si-un suport de microfon decorat cu obiecte in forma de craniu uman - mare, cel secund de dimensiuni mai reduse si unul tert, un craniu de tap. Erk Aicrag a debordat de atata energie, incat de sub masca lui se putea observa cum picaturile de sudoare se preling, in acelasi timp dandu-ne batai de cap celor care incercam sa-l urmarim prin vizorul camerei foto. Publicul a primit piesa "Sex Sick" cu acelasi chef de dans ca vocalul. Oamenii au inceput sa arunce in sus paiele destinate absorbirii noroiului in timp ce dansau si faceau headbang pe stilul asta mai "ciudatel" pentru unii. Sunetul a fost bun, dupa parerea mea umila. Multi sunt de parere ca muzica e ceea ce se canta pe instrumente si sunt perfect de acord cu aceasta afirmatie, insa nu pot categoric sa neg sunt atrasa, totodata si de acest gen muzical si mi-as dori sa vad ca organizatorii sa faca si astfel de concerte specializate pe nisa in cauza.

Intre timp, grindcore-istii portughezi de la Holocausto Canibal si-au vazut de treaba in cortul care s-a facut minuscul dupa ce lumea s-a ingramadit la recital.

A urmat Bucovina, care au filmat pentru viitorul lor Dvd. Merita mentionat ca pe tobele lor aparea chipul imprimat lui Adrian Rugina (la fel si scena principala care-i poarta numele) amintindu-ne constant de Colectiv si de sacrificiul sau. A urmat  Moonsorrow, care a interpretat Suden Tunti, Jotunheim si imi amintesc ca "Ihmisen Aika (The Age of Man)" a lasat o atmosfera misterioasa.

Capul de afis si totodata formatia care avea sa incheie seara, trupa britanica My Dying Bride, a venit cu un setlist din care am retinut : "And my Father Left Forever", "Feel the Misery", "To Shiver in Empty Halls", "The Cry of Mankind", "She is the Dark", "My body, a Funeral". Aaron Stainthorpe a fost imbracat intr-o camasa alba, cravata si pantaloni de stofa. Nu a fost nevoie sa impresioneze prin vestimentatie, a fost indeajuns vocea sa de bariton acompaniata de instrumente. Acest concert a lasat o amprenta adanca in sufletul si mintea mea, probabil si din cauza ca se numara printre favoritii mei sau fiindca muzica lor e atat de greu de digerat emotional. Concertul a fost o opera de arta plina de expresivitate. In timp ce cantau “The Cry of Mankind” mi s-a facut pielea de gaina si am simtit cum muzica imi inunda tot corpul. My Dying Bride ne-a reamintit de suferinta omenirii. Daca priveai catre scena, era asemenea unei prisme de la care nu-ti venea sa-ti mai iei ochii. La un moment dat Aaron a cazut pe pamant si a cantat asa, dar a facut-o intr-un mod foarte natural, dand dovada de un talent actoricesc veritabil. Majoritatea publicului a stat doar si a ascultat muzica cu privirea fixata pe scena. Catre finalul concertului, Aaron rostit cateva cuvinte simple. A tinut sa multumeasca asistentei care a rezistat in ploaie si, mai mult, incepand de la cel care a cumparat bilet si a rabdat frig si pana la cel care face curatenie dupa ei. A fost un gest atat de omenesc! De asemenea, sa nu trecem cu vederea faptul ca dupa concertul lor, Andrew Craighan a donat chitara lui Mayones Vidius, care a fost supusa licitatiei, ulterior banii din vanzarea instrumentului fiind destinati victimelor din Colectiv pentru ingrijire medicala.

Sambata am avut parte de vreme un pic mai favorabila, nu a mai plouat  pe tot parcursul zilei ca in primele doua zile ale festivalului, dar in schimb seara s-a lasat un frig care-ti intra pana in maduva oaselor. Am ajuns cand au inceput sa cante Gutted, o formatie din Ungaria de brutal death metal. Cateva piese pe care le-au interpretat: "Cosmos of Humans", "A Man Drawn Around Me", "Hell Dwells Inside", "False Happiness", etc.. A fost un spectacol menit sa adune incet gasca in fata scenei principale, iar unii s-au dezlantuit pe riff-urile lor.

Au urmat rusii de la Put Solnka. Vocalul a avut o atitudine mai de punker, s-a batut cu pumnul in piept, s-a aruncat pe jos si in timp ce "riff-uia" la chitara, mai mult, dupa recital si-a devastat instrumentul in bucati, publicul topaind cu fragmentele zdrumicate in mana.

Infected Rain si vocalista lor cu dread-uri mov, o figura deja celebra din scena nu-metal, nu reprezinta o formatia “straina” REF-ului: au mai cantat si la editia din 2014, dar a aratat un progres evident atat ca trupa cat si ca prestatie live, fata de anii trecuti. Lena s-a facut inteleasa asistentei, in afara de voce, prin miscari, gesticulatii, mimica, atitudinea, cu vestimentatia colorata, a folosit toate mijloacele existente de a capta atentia, incercare soldata cu succes. Dintre muzicile interpretate pot enumera  "Sweet, sweet lie", "Me Against You","Judgemental Trap", etc, nefiind o prea mare amatoare a genului. Lena nu s-a sfiit sa coboare in audienta, sa se urce pe gardul pit-ului cantand de acolo sau sa se apropie la doi centimetri de camera video urland in ea fara nici o retinere... O formatie tanara, generatoare de energie inca din prima secunda si pe durata intregului spectacol!


Cei de la Morgoth au rupt scena cu clasicul "Under the Surface". Un death metal pur, traditional cu mult crowd surfing, cu mosh pit si tot tacamul.

In timpul recitalului Tankard, thrasher-ii germani, inventatorii stilului “alcoholic metal”, s-a ivit luna creand o atmonsfera aparte, intregita de aerul rece montan care cuprindea lin micul oras. Tankard au creat buna dispozitie peste masa mare de fani cu riffurile lor. Piesa “Metal to metal”mi s-a parut a fi apogeul concertului.

Bogknagar au sustinut un concert de calitate, nu o sa insist asupra membrilor componenti, care sunt toti instrumentisti de calibru ce s-au perindat de-a lungul timpului prin diferite formatii ilustre. Setlist-ul lor: "Rhymes of the mountain" , "Epochalypse", "Oceans rise", "Ad noctum", "Universal", "Frostrite", "Ruins of the future", "Dawn of the end", "Colossus", "Winter trice", putin mai scurt insa cu doua piese, comparat cu cel de la Wacken.

Mayhem a fost probabil pentru majoritatea audientei cea mai asteptata formatie de pe afis, poate de aceea s-au lasat asteptati o jumatate de ora pana sa urce pe scena. Frigul deja s-a intensificat, noroc cu glumitele si farsele din pit, care te-au facut sa mai uiti de el. S-a instalat decorul, doua lumanari pozitionate pe laterale in centru cu un craniu pe o masuta pe care doua persoane l-au aranjat meticulos, dupa care si-au facut aparitia membrii formatiei legendare, dintr-o perdea groasa de fum. Au prezentat albumul "De Mysteriis Dom Sathanas" din 1994. Attila Csihar a fost costumat in ceva ce semana cu o roba sfartecata, cu o gluga imensa de sub care se observa doar o masca groteasca. Prestatia lui scenica a fost una cu miscari lente, misterioasa si cu vizibilitate aproape nula in jur. Sonorizarea a fost satisfacatoare. A doua zi dupa concert am auzit mai multe voci care erau total nemultumite de concertul in cauza, avand asteptari mult mai mari de la norvegieni.

Sfarsit de festival cu Parkway Drive... A fost frig, au fost ploi, poate si putin noroi pe alocuri, dar si soare, timpul zburand fara sa ne dam seama, apropiindu-ne cu pasi repezi de ultima zi de festival. Au cantat Tesseract, cu un Daniel Tompkins cu o voce de invidiat si parti intrumentale progresive care dovedesc ingeniozitate; nu au uitat sa ne cante "Acceptance" si "Of Matter-Proxy".

Destruction au facut un concert care a provocat un crowd surfing permanent, mosh-eala pe undeva aproape de mijloc si o asistenta foarte receptiva la instrumentalul germanilor, care a degustat fiecare acord al acestori veterani ai thrash-ului. Vreau sa amintesc cateva titluri din setlist-ul lor : "Mad Butcher", "Nailed to the cross", "Life Without Sense", "Thrash Till Death", "The Butcher Strikes Back" sau "Total Desaster".

La Insomnium au fost cateva mici inconveniente pe ici pe colo cu sunetul, dar nimic grav, in schimb nu am putut sa nu remarc nivelul ridicat si maiestria muzicienilor componenti, care ne-au incantat cu un "Shadows of the Dying Sun" sau "The Promethean Song" si au dezlantuit delirul asistentei cand au cantat "Revelations".
 
Bjorn Strid, vocalistul Soilwork, si-a amintit ca a mai cantat la noi in Romania, acum 15 ani in Targu Mures alaturi de Annihilator si Nevermore in 2001, remarcand cu voce tare de doua sau trei ori cat de bine-i pare sa cante din nou pe meleagurile noastre. A incitat publicul sa formeze un mosh pit cat de mare in timp ce ei au cantat "Overload" dupa care, presupunand ca toata lumea e destul de ametita ne-a rugat sa cantam impreuna urmatoarea piesa, "Stabbing the drama" dupa care s-a dezlantuit iadul pe "Rejection Role". La un moment dat Bjorn a intrebat “Are you there??” provocand forfota in randul audientei dupa care a anuntat ca ne intoarcem in 2001 la ceva “fast and thrashy”  si a fost piesa “Bastard Chain”.

Inaintea inceperii concertului Parkway Drive s-a montat o cortina cu logoul lor, care a cazut controlat dupa primele note ale solistului. In tot acest timp publicul a inceput sa urle din adancul plamanilor "Destroy! Destroy!". Intr-adevar, mai tarziu am avut placerea sa auzim si piesa “Destroyer”, alta mai lenta “Home is for the heartless”, "Idols And Anchores","Dark Days", "Crushed" sau "Bottom Feeder". In decursul intregului concert solistul si-a pus carisma la treaba  si nu s-a lasat pana nu i-a facut pe toti sa sara in sus. A fost formatia care a incheiat magistral editia din acest an a unuia dintre cele mai importante manifestatii de acest gen din tara si care a reusit sa farmece si acea parte a publicului care era  deloc adepta a metalcore-ului.

In cadrul festivalului ar fi trebuit sa mai cante trei formatii si anume Misfits, Moribund Oblivion si Inverted Pussifix. Moribund Oblivion trebuia sa cante pe scena mica pe data de 12, dar nu au primit viza de acces in Romania, iar cei de la Inverted Pussifix nu au mai putut ajunge fiindca vocalul a avut o urgenta medicala si a trebuit supus unei interventii chirurgicale. Cat despre Misfits, acestia si-au anulat turneul european, programat in august in Romania, Bulgaria, Italia, Polonia, Ucraina si Spania, fara a da explicatii organizatorilor, iar organizatorii REF-ului nici macar nu au fost anuntati, afland toata povestea din mediul online.

Au cantat 49 de formatii si festivalul a avut in jur de 3500-4000 de participanti... Un festival de muzica metal cu o mare gama de varietate, fiecare formatie fie mare sau mica a oferit cate o experienta unica. In incheiere as dori sa reamintesc ca prima editie in-doors Rockstadt Extreme Fest va avea loc in perioada 21-23 octombrie 2016 in binecunoscutul club brasovean, cateva dintre numele confirmate fiind Enslaved, Ne Oblivicaris, Oceans of Slumber sau Samael.
Vezi galeriile trupelor: Borknagar, Bucovina, Carach Angren, Cattle Decapitation, Destruction, General, Gutted, H 8, Hocico, Holocausto Canibal, Hteththemeth, Infected Rain, Insomnium, Mayhem, Moonsorrow, Morgoth, My Dying Bride, Negura Bunget, Parkway Drive, Perseverance, Put Solnca, Soilwork, Soulfly, Tankard, TesseracT

Data concert:  August 11, 2016  | 1 Comentarii  | 3807 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Rockstadt Extreme Fest 2016

  • 1.tHrash
    2.Bucovina au zis ca nu mai fac DVD pt ca ploua si vreme nasoala si etc
    3.Mayhem m-au rupt (mi-au placut si multe alte trupe): Hellhammer a fost de vis!

    1. Posted by Ishmael | 01 Septembrie 2016 19:31
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte