concerte

ARTMANIA FESTIVAL

ARTMANIA FESTIVAL
TRUPE: Abigail, Arc Gotic, Deathstars, Delain, Die Toten Hosen, Edguy, Epica, Evergreed, My Dying Bride, Poets of the Fall, Trail of Tears

Ajuns la a saptea editie, Festivalul Artmania de la Sibiu este cel mai longeviv eveniment de talie medie din Romania care are in centrul sau muzica rock si metal. Artmania a incercat inca din 2006 sa aduca publicului pasionat de aceste genuri muzicale un intreg pachet care sa includa tot mai multe evenimente conexe alternative, precum diverse expozitii si party-uri tematice, iar in 2012 festivalul a propus un program bogat desfasurat pe parcursul saptamanii 6 – 12 august. Parteneriatul pe care festivalul in are cu cele mai importante muzee sibiene a facut ca peste 2 000 de participanti la Artmania sa treaca pragul Muzeului Brukenthal si peste 500 sa viziteze Complexul Muzela ASTRA, conform organizatorilor.

Concertele din acest an s-au desfasurat in weekendul 10 – 12 august pe cele doua scene amplasate in Piata Mare si, respectiv, Piata Mica. Ca de fiecare data, line-up-ul a fost foarte eterogen (doom, power si gothic/symphonic metal, punk si alternative), desi a inclus multe trupe care au in centrul lor o solista. Trei dintre cele opt trupe venite din afara tarii se incadreaza aici... Ca o gluma ce se vrea mai degraba simpatica si deloc malitioasa, as putea spune ca au fost chiar cinci astfel de trupe, daca ii punem la socoteala pe Whiplasher Bernadotte (vocalistul Deathstars), care probabil a avut cel mai elaborat machiaj din festival, si pe Tobias Sammet (vocalistul Edguy), care a rivalizat cu Simone Simmons (Epica) in ceea ce priveste notele inalte atinse.

La acesta editie am apreciat faptul ca, spre deosebire de anul trecut (cand formatiile romanesti au trebuit sa cante pe o scena amenajata in Padurea Dumbrava, loc destul de departe de centrul orasului si nu foarte accesibil noaptea tarziu), anul acesta organizatorii au fost mai inspirati si au amplasat scena dedicata in cea mai mare parte trupelor autohtone in Piata Mica. Astfel, toti cei interesati de cele 10 formatii au putut sa le vada fara restrictii... la propriu, pentru ca accesul a fost liber. Din pacate, interesul scazut a facut ca aproape pe tot parcursul festivalului artistii sa cante in fata unui public format dintr-o mana de oameni. Si aici as vrea sa spun ca daca se doreste sa se dea cu adevarat o sansa trupelor mici romanesti de a canta pe o scena a festivalului, atunci ele ar trebui sa urce pe scena din Piata Mare. Chiar si la orele amiezii ar beneficia de mult mai multa atentie decat  in alte locatii.


Ziua I

Alte obligatii au facut ca in prima zi eu sa nu pot ajunge la vreun concert de la scena Harley Davidson (scena pentru formatii romanesti si straine mai mici situata in Piata Mica), iar prima formatie pe care am vazut-o a fost Trail of Tears. Norvegienii au inceput la ora 19.00 in fata unui numar surprinzator de mare de oameni (in jur de 1 500, estimez eu). A fost prima data cand am ascultat aceasta formatie si, sincer, nu m-au prea impresionat. Pentru o trupa de symphonic/gothic metal, gen Tristania sau Sirenia, vocea solistei mi s-a parut cam nepotrivita. Cu toate acestea, agitatie pe scena a fost din plin, iar publicul a parut sa se simta foarte bine si s-a lasat prins in jocul muzicienilor foarte repede. Trail of Tears s-au aratat foarte multumiti de entuziasmul cu care au fost primiti, iar mie mi-a placut faptul ca cei prezenti au intrat atat de repede in atmosfera de festival.





A doua trupa a serii a fost Deathstars, care a urcat pe scena in fata unui public tot mai numeros. Show-ul suedezilor a inceput destul de greu cu o intarziere si ceva probleme de sunet ce au fost reglate pe parcurs. Probabil din cauza acestor probleme tehnice nici dispozitia muzicienilor nu a fost tocmai buna, cel putin la inceput, dar dupa 2 - 3 piese totul a intrat pe fagasul normal. Deathstars au reusit sa impresioneze prin look, prin glumele cu sau fara tenta sexuala, flirt cu publicul si, nu in ultimul rand, prin muzica. Setlist-ul a inclus, in cea mai mare parte, piese de pe ultimele doua albume, precum Blitzkrieg, Cyanide, Trinity Fields, Blood Stains Blondes, Chertograd, Night Electric Night, dar si alte hituri ca Semi-Automatic sau METAL. Odata cu lasarea serii, Piata Mare mi s-a parut cadrul ideal pentru concertul Deathstars si, in ciuda problemelor, pentru mine a fost cel mai reusit concert al zilei. Singurul regret e faptul ca nu au cantat Death Dies Hard, una dintre piesele pe care le asteptam cu mare interes.





Au urmat apoi cei de la Epica, o alta formatie pe care nu o mai ascultasem pana in acel moment. Aceasta este o varianta mult mai buna a celor de la Trail of Tears, insa nu au nimic cu care sa iasa din tipare din punct de vedere muzical. Prezenta scenica insa a fost una buna, cu vocalista Simone in centru si cu mult headbanging sincron.





Ultima trupa a zilei a fost Die Toten Hosen. Sincer, nu ma asteptam ca acestia sa fie headlineri la Artmania si nici nu stiam ca inca mai au activitate! Show-ul insa a fost unul plin de energie, experienta concertistica de aproximativ 30 de ani spunandu-si cuvantul. Au cantat multe hituri cunoscute chiar si de cei care nu sunt fani ai trupei (Pushed Again, Zehn Kleine Jägermeister, Bonnie & Clyde sau Alles Aus Liebe), dar si cateva cover-uri dupa piese celebre precum Song 2 (Blur), Should I Stay Or Should I Go (The Clash), Hang On Sloopy (The McCoys) sau You’ll Never Walk Alone (Gerry & The Pacemakers). Campino (voce) a fost foarte comunicativ, iar la un moment dat a coborat in primul rand pentru a afla direct de la fanii trupei cum se spune “Prost!” (“Noroc!”) in limba romana.


.





Dupa finalul concertelor, seara a continuat cu party-uri tematice in cluburi din Sibiu. Programul acestora nu a decurs insa chiar cum a fost anuntat, iar cei care ii asteptau pe Deathstars la Lux Noctis Party in Oldies Pub, au avut ocazia sa ii intalneasca acolo pe cei de la Toten Hosen.


Ziua II

Ziua de sambata a adus pe scena Harley Davidson formatiile ViolentorY (Bulgaria), Abigail si Arc Gothic (Romania). Prezenta publicului a fost una extrem de redusa, fapt nejustificat intrucat locatia a fost una super centrala, iar trupele nu au sunat rau deloc. Asta ma face sa cred ca interesul pentru trupe locale tinde spre zero atunci cand acestea participa la un festival alaturi de trupe medii si mari din strainatate.

Abigail ar fi trebuit sa adune ceva fani MDB, intrucat practica un doom metal destul de depresiv si apasator. Prestatia nu a fost una rea, insa piesele vechi au acel sound “romanesc” care mie mi se pare foarte simplist. In schimb, nu pot spune acelasi lucru despre piesele de pe It is the night I fear, EP prin care parca s-au reinventat si s-au detasat de soundul mai sus mentionat. Cei mai multi participanti au preferat insa sa vada Alternosfera, care a urcat pe scena din Piata Mare.





De Arc Gothic din pacate ca nu am auzit pana acum, desi albumul de debut a aparut in 1994. La Artmania insa trebuie sa recunosc ca mi-au atras atentia. Cu o voce patrunzatoare si un darkwave/gothic rock bine executat, poate pe alocuri putin monoton, cei de la Arc Gothic au reusit sa-mi retina atentia de la inceput pana la sfarsit. Atat concertul lor, cat si al celor de la Abigail au fost doua recitaluri reusite care ar fi meritat mult mai multi spectatori.





Pe scena principala din Piata Mare au urcat Alternosfera, Poets of the Fall, Delain, Edguy si My Dying Bride.

Poets of the Fall este inca o trupa in prima auditie, despre care tot timpul am crezut ca abordeaza genul gothic (probabil numele m-a dus in eroare). Muzicienii au adus pe scena un rock melodios foarte catchy, pe versuri ce rezoneaza foarte bine cu sufletul adolescentin al celor care s-au inghesuit in primele randuri, un show cu ceva elemente teatrale si un vocalist, Marko Saaresto, foarte comunicativ si implicat. Spre surprinderea vadita a trupetilor, acestia au fost primiti calduros de public, care i-a aplaudat pe toata durata concertului.





Delain a fost cea de-a treia trupa de symphonic/gothic metal de la acesata editie Artmania. Personal, consider ca au fost cam multe formatii din aceasta arie muzicala, cu atat mai mult cu cat toate au fost relativ mediocre. Nu a fost un concert special, insa parca au sunat mai bine si mai unitar decat celelalte doua trupe de acest gen. Melodicitatea, refrenele memorabile si buna dispozitie fac concertele Delain o experienta placuta, insa nu sunt pentru cei care nu gusta genul abordat sau care cauta inovatia in muzica.





Pe Edguy i-am mai vazut inca o data anul acesta si stiam la ce sa ma astept. Concertul lor a fost unul plin de energie, atat publicul cat si membrii formatiei agitandu-se fara oprire. Vocalul Tobias Sammet ne-a spus ca a suferit un accident in urma cu o luna, accident in urma caruia inca se resimtea, insa parea un dracusor pe scena. In rest, power metal executat perfect, cu multe interventii ale carismaticului Sammet si grimase in ton cu banner-ul imens de pe scena, care a reprezentat coperta celui mai recent album al grupului, Age of the Joker. Comunicarea a inclus ingredientele clasice, de la glume, la indemnuri de a ridica mainile si dueluri vocale intre “stanga” si “dreapta”, carora artmaniacii le-au facut fata cu brio.





My Dying Bride a aparut pe scena din Piata Mare pentru a treia oara, dupa concertele din 2007 si 2009. Aaron (voce) spunea la un moment dat ca datorita faptului ca formatia lucreaza intens la viitorul album, trupa a fost nevoita sa refuze toate invitatiile la festivalurile din aceasta vara, mai putin cea venita din partea Artmania (si Graspop), pentru ca tot timpul s-au simtit bine in Romania. MDB este formatia pe care o asteptam cel mai mult la acesata editie, si nu au dezamagit deloc! Tot timpul am spus ca un concert bun este unul care reuseste sa-ti faca “pielea gainii” si au reusit din plin, incepand cu primele acorduri de vioara din piesa cu care au deschis concertul, Your River. Apoi a aparut Aaron pe scena, iar in ovatiile multimii s-a dezlantuit un show apasator, tragic si intunecat, asa cum ar trebui sa fie un concert My Dying Bride. Nu au prezentat nimic de pe viitorul material, insa piese ca Bring Me Victory, The Prize of Beauty, She is the dark, For You, Like Gods of the Sun, The Cry of Mankind sau The Dreadful Hours au reusit sa tina publicul intr-un headbang aproape continuu. La sfarsit, trupa a iesit de pe scena in aplauzele celor care s-au incapatanat sa-i mai cheme la un bis. Din pacate, acest lucru nu a mai fost posibil, dar inca o data My Dying Bride a aratat ca este o formatie care nu dezamageste, si face din fiecare concert o experienta unica.








Duminica s-a cantat doar pe scena Harley Davidson, atmosfera fiind intretinuta de Tagma, Evergreed, Sky Swallows Challenger si Blind Spirits. Trebuie sa recunosc ca nici una din formatii nu mi-au starnit interesul… poate doar Evergreed, care practica un death/black mai apropiat de gusturile mele muzicale. Acestia au avut si cel mai numeros public de la scena mica dintre toate formatiile care au cantat la aceasta editie. Trupa nu suna rau si au reusit sa agite bine masele, insa mai au mult de lucru. Fara intentia de a supara pe cineva, trebuie sa spun ca celelalte trei formatii nu m-au impresionat absolut deloc, nu le-am mai ascultat pana acum, dar nici nu au reusit sa ma faca sa-mi doresc acest lucru. Poate de vina a fost genul muzical abordat, departe de gusturile mele, sau poate frigul care s-a lasat pe neasteptate.





A saptea editie Artmania a fost inca una reusita, fara probleme serioase de organizare, care a adus laolalta cateva trupe interesante si un public destul de numeros: 12 000 de participanti, din declaratiile oficiale ale organizatorilor.
 

Autor: Ella, Dan
Foto: Ella
Vezi galeriile trupelor: Abigail, Arc Gotic, Deathstars, Delain, Die Toten Hosen, Edguy, Epica, Evergreed, My Dying Bride, Poets of the Fall, Trail of Tears

Data concert:  August 10, 2012  | 0 Comentarii  | 2983 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: ARTMANIA FESTIVAL

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte