interviuri rock

My Dying Bride: interviu cu Andrew Craighan si Hamish Glencross

My Dying Bride: interviu cu Andrew Craighan si Hamish Glencross
TRUPE : My Dying Bride

Metalfan: Data trecuta cand am vorbit a fost la Sziget 2004, i-am luat un interviu lui Hamish in timp ce tu vorbeai cu alti jurnalisti la alta masa [uitandu-se spre Andrew]. Pe atunci tocmai lansaserati Songs of Darkness, Words of Light si lucrati la DVD-ul Sinamorata. Intre timp ati lansat acest DVD, ce contine show-ul din Antwerp, si trebuie sa spun ca materialul ofera o foarte buna imagine a ceea ce inseamna My Dying Bride pe scena. Ce vreau sa va intreb este cine a ales materialele fanilor care apar pe DVD?
Andrew Craighan: Cred ca Aaron. Adica am avut cu totii ceva de spus in legatura cu asta, dar Aaron primeste cele mai multe dintre ele, asa ca avea cea mai buna colectie de lucrari din care sa aleaga. A fost destul de usor sa le aleaga pe cele mai bune si sa le folosim ca si multumire acordata fanilor, sa le dovedim ca ne gandim la ei, ca le primim mailurile si ca ne face placere sa le primim, si de asemenea sa-i facem faimosi macar pentru scurt timp. Faptul ca si-au vazut numele pe DVD cred ca a fost o cale buna de a le multumi si se pare c-a fost o idee populara. Daca mai scoatem un DVD, cu siguranta o sa repetam figura.

 

Andrew Craighan si Hamish Glencross

 

Metalfan: Si cum a fost primit DVD-ul?
Andrew: Pana acum, toata lumea care este fan My Dying Bride il cam are. Cred ca, aruncand o privire peste ce inseamna piata DVD-urilor in acest moment, al nostru este printre cele mai bune. A fost bine filmat, bine planificat. Nu cred ca show-ul este cel mai bun pe care l-am facut vreodata, deoarece camerele de filmat te pot inhiba, dar pe ansamblu a fost un proiect bun, a fost bine executat si inca ne place cum a iesit si suntem mandri ca este ceva ce am facut. Intotdeauna este loc de imbunatatiri, asta nici nu se discuta, dar suntem foarte multumiti de el, iar fanilor pare sa le placa.

Metalfan: Ati lansat si o tripla compilatie pe CD, intitulata Anti-Diluvian Chronicles. A fost ideea voastra?
Andrew: Nu, a venit din partea casei de discuri. Nu prea avem control pe partea asta, stii? Contractul spune ca pot face ce vor. Ceea ce incercam noi sa facem este sa le dam o aura de legitimitate, sa justificam intr-un fel lansarea lor. Asa ca in loc sa lasam casa de discuri sa lanseze asemenea chestii fara sa avem vreun cuvant de spus, alegem sa ne implicam cat de mult putem. Nu ne plac lucrurile astea, sa stii... Vedem si noi ca sunt lansate doar pentru ca cei de la casa de discuri vor sa mai scoata niste bani si noi nu vrem sa ne jefuim fanii, asa ca incercam sa le dam o forma cat mai buna posibil. Adica, daca oricum CD-urile se vor scoate pe piata indiferent de vointa noastra, macar sa le facem cat mai bune. Asa ca acum am mers in studio si le-am zis ca vrem sa remixam niste piese, sa oferim fanilor ceva nou. Si acum si eu si Hamish preferam remixurile [rade]. S-ar fi intamplat oricum, noi am incercat doar sa facem ceva pentru fani, pentru acei fani inraiti My Dying Bride care TREBUIE sa aiba totul, am incercat sa facem ceva special pentru ei, in loc sa fie o simpla lansare de disc decisa de casa de discuri. Pana la urma este ca o colectie a ultimilor 12-13 ani de My Dying Bride.

Metalfan: Este o problema cu compilatiile, pentru ca fiecare fan are piesele lui favorite. Credeti ca ati lasat deoparte ceva? Vreun cantec anume?
Andrew: Nu, nu cred... poate...
Hamish Glencross: Nu sunt sigur, dar trebuie doar sa ma gandesc care a fost tracklisting-ul, pentru ca de fiecare data cand ma gandesc la acest box set imi vin in minte in principal remixurile si incerc sa-mi amintesc ce altceva mai contine. Cred ca reprezinta o foarte buna trecere in revista a istoriei noastre pana in acel moment, pentru ca suntem atat de norocosi incat sa mai atragem inca fani noi. De exemplu, cand am cantat la festivalul de la Donington saptamana trecuta, am vazut si fani foarte tineri, pe langa cei care au fost alaturi de trupa de ani de zile. Normal, o parte a audientei tinere face cunostinta cu muzica asta prin intermediul trupelor precum Cradle Of Filth, dar apoi incep sa caute ceva cu mai multa substanta si aici intervenim noi. Asa ca pentru acesti fani noi care poate nu au decat  A Line Of Deathless Kings sau Songs of Darkness, compilatia este un mod foarte bun de-a face cunostinta cu istoria trupei fara sa trebuiasca sa cumpere un numar de albume.
Andrew: Si respect lucrul asta. Adica asta este de fapt singurul aspect pozitiv in toata povestea. Daca nu stii daca ti-ar placea My Dying Bride-ul vechi, insa iti plac albumele noi, nu prea iti vine sa iti asumi riscul sa dai banii pe albumele precedente, dar in schimb poti cumpara aceasta compilatie. Si daca iti place, atunci nu mai risti cumparand albumele vechi, iar daca nu iti place, oricum n-ai pierdut chiar asa de multi bani.
Hamish: Eu unul nu ma plang prea mult in legatura cu ce fac casele de discuri, doar ca... Adica Peaceville sunt mai buni decat altii, ei chiar cred in muzica, ceea ce cred ca este evident, dar exista totusi un lucru constant la sfarsitul fiecarei zile si acela este ca vor sa vanda My Dying Bride cat mai mult posibil. Ceea ce nu e neaparat ce ne dorim noi. Asa cum a zis si el [face un gest catre Andrew], nu facem chestia asta pentru bani, o facem pentru ca ne place, ne place sa venim in locuri ca asta...

 

 

Metalfan: Da, dar si casa de discuri trebuie sa vanda pentru a-si recupera investitia si pentru a va putea trimite din nou in studio...
Hamish: Da, banii trebuie sa vina in continuare si asta e riscul in era download-ului... sa nu mai existe bugete pentru albumele viitoare si asta ar fi pacat, pentru ca in studio este o perioada foarte creativa pentru noi. Scriem pana la sfarsitul mixajului, pentru ca acolo ne vine o tona de idei si ne place sa exploram orice drum pe care l-am putea explora, ne place sa incercam totul. Albumele astea vor ramane cu noi pentru totdeauna pana la urma... trebuie sa fim constienti de asta. Vrem sa fim in totalitate mandri de ele si nici nu urmam trenduri, nu vrem sa auzim de restrictii, noi facem doar ceea ce vrem. Asa ca daca ne-am trezi in situatia sa avem timp limitat de studio, ar fi foarte pacat sa nu mai putem incerca tot ce dorim...

Metalfan: Atunci poate ar fi o idee buna sa va faceti un studio propriu?
Andrew: E mai usor acum decat in urma cu 5 sau 6 ani, pentru ca tehnologia a avansat si nu mai e atat de restrictiva. Ne-am gandit la asta, Dan are un mic studio la el acasa, dar eu prefer sa mergem undeva sa inregistram, pentru ca ai intr-adevar impresia ca faci ceva important. Asa ca pana nu ajungem de talia Iron Maiden ca sa ne putem construi un adevarat studio propriu, va trebui sa mergem in continuare in alte studiouri. A devenit deja un obicei pentru mine sa merg la Academy, unde inregistram mereu. Cred ca as avea impresia ca ceva nu e ok daca n-am merge acolo. Ne poarta noroc.
Hamish: Cred ca ne determina si sa ne concentram mai bine. Pe bune, cand esti in studio intri intr-o stare creativa, pe cand daca ai inregistra acasa si ai sfarsi in fata televizorului cu o bere in mana si uitandu-te la The Simpsons, si ai incepe sa reiei o anumita parte o data si inca o data si tot asa le nesfarsit, pierzi magia ei originala, pentru ca iti permiti acest lux. Un studio adevarat ne rafineaza muzica, eu asta cred.

Metalfan: Nu ati mai lansat un EP din 1994 cred, dar ati lansat unul acum. De ce?
Andrew: Cred ca are legatura cu o modificare a contractului, ca sa fiu sincer. La inceput am avut un contract de 3 sau 4 LP-uri cu Peaceville si in acel contract scria ca  intre LP-uri trebuie sa lansam si cate un EP. N-am avut vreo problema cu asta, nu ne-a deranjat sa facem treaba asta pentru ca aveam destule piese, destule idei. In al doilea contract, Peaceville a schimbat modalitatea de a lansa discuri si EP-urile au incetat. Apoi, cu cele mai noi albume, atentia s-a indreptat iar asupra single-urilor, pentru ca lumea s-a schimbat. Single-urile sunt mai populare acum. In principal un single este folosit pentru a promova LP-ul, iar muzica metal n-a necesitat asa ceva timp de multi ani. Nu era nevoie sa lansezi un EP pentru ca oricum nimeni nu l-ar fi cumparat. Asa ca, din nou, este o treaba legata de casa de discuri si de cerintele contractuale, insa pe noi nu ne deranjeaza, avem idei multe, piese destule si chiar cred ca EP-urile merg. Obtii timp de radio si atentionezi oamenii ca urmeaza si un album, ceea ce e totusi o promovare a LP-ului.

Metalfan: Pe acest EP, in afara de o versiune live a piesei A Kiss to Remember, mai aveti si un cantec nou - Child Of Eternity. Care este povestea lui si de ce ati ales sa-l puneti pe EP si nu pe album?
Andrew: Nu stiu care e povestea din spatele piesei, decat muzical, normal, dar pentru versuri ar trebui sa vorbesti cu Aaron probabil. Insa este si asta o mica schema... sa pui pe single o piesa noua care nu apare pe LP, sa-i faci astfel pe oameni sa cumpere EP-ul. Trebuie sa stii lucrul asta, il stiu si eu, asa ca n-am sa pretind c-ar fi vreun alt motiv. Este din nou industria muzicala, care face ce stie ea mai bine pentru ca oamenii sa afle ca exista un nou single pe care este bine sa-l cumpere pentru ca are o piesa exclusiva. E destul de crud in multe privinte, forteaza oamenii si in special fanii adevarati sa bage mana in buzunar si sa scoata banii, si nu despre asta este My Dying Bride. Noi incercam sa fim sinceri cu fanii, dar casa de discuri este totusi casa de discuri si cam asta este...

 

Hamish Glencross

 

Metalfan: Iar casa de discuri este necesara oricum in aceasta industrie.
Andrew: Da, nu vreau sa ma plang prea mult, pentru ca avem nevoie de casa de discuri si casa de discuri are nevoie de noi. Si in plus cei de la Peaceville au fost foarte corecti cu noi. Trebuie sa recunosc ca avem o relatie fantastica, insa asta este natura afacerii...

Metalfan: Cum ati descrie evolutia sound-ului de la Songs of Darkness si pana la albumul nou?
Hamish: Songs of Darkness a fost creat in niste vremuri cam tulburi si in circumstante dificile. Albumul a fost scris in principal de Andrew si de mine, separat de restul trupei, si asta i-a conferit o anumita atmosfera, un unghi anume. Pe cand de data aceasta am avut un alt tobar si asta ne-a permis sa lucram mai mult la piese in sala de repetitii. A fost o atmosfera pozitiva si circumstantele in care am creat piesele au fost foarte, foarte productive. A fost o adevarata placere sa lucram asa. O muzica atat de brutala si de trista a fost creata intr-un mediu pozitiv [rade] Asta a fost marea diferenta, care cred ca se reflecta si in muzica. Pe langa asta, de data aceasta am vrut si sa avem un contrast mai mare pe album, sa mergem din ce in ce mai adanc pe radacinile doom, dar in acelasi timp sa avem si sectiuni foarte stratificate in alte parti ale pieselor. Am dat la maxim “butoanele” de contrast, mergand de la o extrema la cealalta. Songs of Darkness este si el foarte atmosferic, foarte, foarte intunecat, dar sunt albume foarte diferite.

 

Andrew Craighan

 

Metalfan: Considerati ca A Line Of Deathless Kings este mai degraba o intoarcere la radacini, sau o abordare noua?
Andrew: Ei bine, ce-a facut albumul asta a fost sa ne duca inapoi la radacini, dar nu in sens muzical. A constat mai degraba, asa cum a zis si Hamish, in modul cum am scris piesele. Dreadful Hours si Songs Of Darkness au fost scrise oarecum din mers, ca sa-i spunem asa, nu prea am repetat piesele deoarece Sean era ranit de cele mai multe ori si a fost dificil sa repetam impreuna, ca o trupa. Drept urmare, le-am scris impreuna, apoi am mers in studio si-am adaugat tobe pe ici pe colo, a fost foarte diferit. La ultimul album am repetat foarte multe dintre piese – dar nu le terminam niciodata, intotdeauna le terminam in studio – insa macar aveam 6 sau 7 piese, stiam ce trebuie sa facem. Inainte nu ne-am permis acest lux. Asta e marea diferenta, albumul ne-a readus la radacini in sensul c-am repetat ca o trupa adevarata, si acum chiar sunam ca o trupa. Cred ca este foarte diferit de Turn Loose sau As The Flower Withers, de tipul acela de piese, insa in continuare poti sa-ti dai seama ca este My Dying Bride. Daca am avea aceasta conversatie peste 18 luni, este posibil ca noul album sa fie mult mai aproape de radacini decat probabil se asteapta multa lume, si va fi deliberat. Momentan vreau doar sa ma simt cat mai bine cu noul album, fara nici o presiune. Ei bine, ca sa fiu sincer nu exista niciodata presiune, dar ne-ar placea sa ne socam un pic fanii cu urmatorul album. Abia astept sa ne apucam de treaba.

Metalfan: Trebuie sa fie diferit acum, ca aveti membri noi. Se vor implica in procesul creativ?
Hamish: Ei bine, faptul ca-l avem pe Dan ne va deschide cu siguranta noi perspective, pentru ca este un tobar foarte talentat si rupe! Are viteza si precizie si este destul de impresionant, iar asta ne va imbogati cu siguranta soundul. Va fi cu siguranta acolo, este imposibil sa nu se implice!
Andrew: Iar Lena este foarte nerabdatoare, pentru ca n-a mai fost niciodata intr-o asemenea trupa. N-a mai avut niciodata asemenea concerte... adica am cantat weekend-ul trecut la cel mai mare festival din Marea Britanie, iar ea... cu doua minute in urma nu canta nicaieri, repeta doar cu trupa ei in asteptarea concertelor, si noi am smuls-o de acolo si-am aruncat-o intr-o lume nebuna. Este disperata sa arate ca poate sa cante cu adevarat la bas, pentru ca fetele in trupe nu sunt intotdeauna vazute cu ochi buni... trebuie sa demonstreze ca pot sa cante, iar ea chiar poate sa cante! Nici nu se pune problema! Doar ca vrea s-o arate.

Metalfan: Da, majoritatea fetelor din trupe canta in general la clape, asa ca probabil simte ca trebuie sa se ridice la niste asteptari foarte mari.
Andrew: Da... Adrian era parte integranta din trupa si-a fost cu noi foarte mult timp. Asa ca are un loc foarte mare de umplut. Cred ca se descurca foarte bine, serios, nu exista semne de intrebare in privinta asta. O sa aduca ceva cu ea, chiar sunt nerabdator sa vad ce anume pentru ca inca nu-mi dau seama cu ce-o sa vina, dar modul cum abordeaza piesele vechi si cum repeta pentru concerte... Este foarte profesionista si vrea sa faca totul la perfectie. Este tipul de “nota pe nota”... sa cante perfect, nici macar Adrian nu facea asta si erau partile pe care el insusi le scrisese! Si se mai incurca pe scena, ceea ce la ea nu e cazul. Este foarte, foarte precisa si trebuie sa ne asteptam la asa ceva pe viitorul album. In plus, canta la un bas cu 5 corzi si il acordeaza in si, ceea ce e destul de interesant de privit, pentru ca noi ne acordam in do diez, asa ca atunci cand cantam aceeasi parte, ea are degetele in cu totul alt loc pe grif si chestia asta e de efect. Pe langa asta, obtine niste sunete foarte interesante la notele joase.
Hamish: Are la dispozitie o paleta mai larga si am putea folosi asta pe viitor, pentru ca poate sa dea o anumita adancime cu acele note joase. In plus, viitorul este destul de influentabil, doar pentru ca acum avem un line-up nou in care toata lumea este entuziasmata si le place la nebunie sa faca parte din trupa si sa faca totul cat mai bine. Si numai chestia asta in sine este aducatoare de schimbari...
Andrew: Da, e ceva vizibil. Adica poate ca inca n-au adus nimic nou muzical, pentru ca in mod evident am repetat piese pe care le-am scris noi. Insa au adus o atitudine noua, o prospetime si-un entuziasm enorm. Le face placere sa fie in My Dying Bride. Noi oricum scriem o muzica depresiva tot timpul, dar suntem atat de fericiti acum, trupa n-a fost nicicand mai buna, avem niste show-uri incredibile, suntem in Romania...

 

Nebelhexa vs My Dying Bride

 

Metalfan: Da, va asteptam de ceva timp...
Hamish: Da... pai asta... Uite, tipul acela care ne-a intrebat la conferinta de presa de ce Romania, de ce acum? Adevarul este ca n-am mai fost pe aici inainte pentru ca nu existau concerte. Oamenii cu care lucram in Anglia au biroul in Londra si sunt foarte profi, si daca primesc o oferta care nu este tocmai ceea ce trebuie, nu ne trimit sa cantam acolo, pentru ca n-am face decat sa ne plangem cand ajungem inapoi acasa. Dar de data asta cel care se ocupa de noi este aici, asa ca asta demonstreaza ceva.
Metalfan: Nick Peel?
Andrew: Da, despre el este vorba.
Metalfan: Am lucrat cu el cand am organizat Tiamat in Bucuresti.
Andrew: Da. Cunoaste zona asta, stie ca merita efortul si faptul ca a venit si el inseamna ca este intr-adevar ceva bun, pentru ca n-ar veni daca ar fi ceva de c***t [rade]. Asa ca stia c-o sa fie o zi speciala, niste zile speciale de fapt, si-am calatorit prin multe locuri si acum este momentul potrivit ca My Dying Bride sa se afle aici. Ne simtim foarte bine primiti si ma bucur c-am asteptat atat de mult pana sa venim, pentru ca acum toata lumea ne face sa ne simtim atat de bineveniti. Speram doar ca totul sa mearga bine si pe scena si sa facem un show bun...

Metalfan: Nu vad de ce n-ati face-o...
Andrew: Cum am zis, am repetat la Donington, asa ca avem antrenament [rade]

Vezi galeriile trupelor: My Dying Bride

   June 16, 2007  | 9 Comentarii  | 16011 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: My Dying Bride: interviu cu Andrew Craighan si Hamish Glencross

  • in timpul concertului WT Aaron, Andrew si Lena au venit in public in zona tribunei cu scaune albastre. am avut sansa sa stau de vorba citeva minute cu Andrew; mi-a zis ca nu se asteptau sa fie atit de bine primiti si ca vor reveni cu siguranta. la multumirile mele pentru ca au cintat "The Snow In My Hand" piesa mea favorita de pe cel mai bun album "Turn Loose The Swans", mi-a spus ca sint norocos si se bucura ca m-a facut fericit. concertul a fost exceptional: mi-a amintit de frumoasele vremuri de acum 14 ani cind eram student, ascultam MDB si jucam bridge pina dimineata cu naveta de bere linga masa...

    1. Posted by grig | 29 Iunie 2007 23:42
  • Cine e curva aia de la masa? aia care le ia interviu

    2. Posted by Gandacelul mincinos | 30 Iunie 2007 16:50
  • Frumos interviu.....abia astept sa revina MDB ca headlineri!!!!!!!!!!!!

    3. Posted by CRISTESCU VICTOR | 02 Iulie 2007 10:31
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri