IMPERANON - Stained

Hmm, pesemne ca am gresit CD-ul , a fost gandul care mi-a trecut prin minte dupa ce primele acorduri ale discului s-au auzit in boxe. Pentru cateva momente am fost convins ca in player se afla un CD cu Children Of Bodom si nu cu Imperanon, trupa care face obiectul acestei recenzii. Dar nu, totul era in ordine, mai putin faptul ca gasca suna identic cu COB.

Ma asteptam ca fenomenul Bodomania sa nasca numeroase clone (vezi Kalmah, Norther), dar existenta unei trupe care a pornit la drum ca grup exclusiv de cover-uri Children of Bodom mi se pare putin fantasmagorica. Insa chiar acesta este purul adevar, tinerii (media lor de varsta este de 19 ani!!!) care formeaza Imperanon au fost selectati sa intre in familia Nuclear Blast tocmai datorita excelentelor valente instrumentale si a capacitatii uluitoare de a se apropia de nivelul tehnic al unui Warmen sau Laiho.

Stained reprezinta debutul discografic al finlandezilor (incep sa cred ca poate ceva din aerul care se respira in Finlanda are efecte genetice hotaratoare in dezvoltarea indivizilor ca si muzicieni talentati) si exceptand doua piese, cele 10 compozitii se inscriu pe clasicul sablon al death/black metalului extrem de melodic si cu accente power. Cum era de asteptat, chitarile detin suprematia, riff-urile si solo-urile celor doi chitaristi reprezentand nucleul fiecarei compozitii. Clapa isi face simtita prezenta, iar vocea desi nu straluceste cu nimic, nici nu deranjeaza. Cum spuneam insa, exista doua compozitii care deviaza putin de la liniaritatea albumului. Mai intai Holow Man, o piesa "catchy" in care apare o voce masculina clara si cu un refren captivant si usor de retinut, dupa mine punctul forte al discului. A doua piesa ce iese in evidenta este Shadowssouls, unde finalndezii introduc o voce feminina (probabil ca un tribut adus altei trupe extrem de influente pentru ei, Sinergy), care din pacate este lipsita de orice fel de simt artistic, si mai mult imi suna a voce de adolescent patruns in pubertate. Laudabila totusi aceasta initiativa de a crea si ceva mai original. Pentru ca originalitatea este marele minus al discului, in rest fiind foarte greu sa gasesti puncte slabe albumului, tinand cont ca este un debut al unor pusti de 18-20 de ani.

Probabil ca usor, usor, Imperanon se vor debarasa de influente si vor compune albume cu adevarat de valoare. Au tot timpul si talentul sa o faca.

Dragos P. Nota: 6