DEATH - Symbolic

Symbolic reprezinta, cu certitudine, unul dintre acele albume de referinta pentru tot ceea ce inseamna metal in general si tehnica instrumentala in special. In prima faza, desi nu apucasem sa il ascult, nu aveam deloc o parere buna despre acest material, caci in vremurile respective tocmai descopeream la chioscurile de ziare revista Heavy Metal Magazine, iar in numarul 2 din 1996 au fost incluse si topurile anuale pe 1995. Symbolic, implicit trupa Death, nu s-au aflat printre cei mai buni in acel an. Singurul care a “spalat rusinea” a fost Gene Hoglan, care a fost votat pe locul 9 din 10 la cei mai buni tobari. Totusi uimirea mea a survenit atunci cand am vazut ca trupa Death a fost inclusa in acel top pe locul 5 la capitolul “Cea mai enervanta trupa”, alaturi de Slash’s Snakepit, Aerosmith, Bon Jovi sau Van Halen. Asa ca primul meu gand a fost cum ca Symbolic este un album lipsit de inspiratie, fiindca roacherul roman stie oricum mult mai bine cum stau treburile, spre deosebire de mine, incepator in d-ale metalelor. Astfel, din acest motiv, multa vreme am ezitat sa acord acea atentie pe care trupa lui Chuck Schuldiner ar fi meritat-o. Norocul meu a fost insa, aparitia calculatoarelor pentru marea masa a populatiei, deoarece casetele sau CD-urile nu erau chiar la indemana oricui.

Atunci cand am ascultat pentru prima oara Symbolic, si asta pe mp3, am ramas surprins intr-un mod extrem de placut, intrucat acest album a fost si este ca un pumn primit in plina figura. Gene Hoglan nu numai ca bate fara nici un fel de greseala, dar pur si simplu te vrajeste cu tehnica lui, avand multe influente din zona jazz, imbinate perfect cu pedala dubla specifica metalului. Kelly Conlon este ca un ceas elvetian in materie de chitara bas, care canta fara oprire, si care are un stil aparte, foarte tehnic de altfel. Apoi il avem pe Bobby Koelble, un chitarist ce se completeaza excelent cu Chuck, si care vine cu niste solouri de mare efect pe piesele Symbolic, Perennial Quest, si in special pe Zero Tolerance. De insusi Chuck Schuldiner avem numai cuvinte de lauda, fiindca vocea sa growl un pic suferinda, dar si modul lui unic de a manui chitara, sunt la mare inaltime.

Una peste alta, acest album este intesat de rifuri si solouri de chitari (majoritatea avand amprenta lui Chuck), care, atunci cand se opresc, te fac sa-ti para rau ca s-au terminat, in timp ce ruperile de ritm sunt sustinute de o sectie ritmica facuta ca la manual. De fapt, dupa acest album, absolut toate manualele in materie de muzica ar fi trebuit sa fie rescrise, cu modificarile de rigoare.

Nu are rost sa vorbesc despre fiecare piesa in parte, pentru ca toate merg pe aceeasi linie, avand un singur numitor comun: tehnica instrumentala. Poate Perennial Quest sa fie un pic mai progresiva decat restul. Piesa mea favorita de pe album, dar si din toata discografia Death, este Empty Words, cu al sau solo de chitara marca Chuck Schuldiner. Totusi, nu pot sa nu remarc piesa Misantrophe, care atunci cand are acea rupere de ritm (la minutul 2:24), parca iti vine sa te duci la un cimitir auto si sa distrugi cu barosul toate masinile iesite in cale.

Symbolic este acel gen de album care place tuturor ascultatorilor de metal, in special fanilor de thrash, heavy metal, death, sau progressive. Nu imi place sa impart muzica pe genuri, deoarece a face asta insemna a fi destul de limitat. Dar orientativ, pentru cei ce nu au ascultat inca albumul si ar vrea sa isi faca o idee asupra acestuia, in el se gasesc toate genurile metalice enumerate mai sus.

Chiar daca au trecut atatia ani de la aparitia lui Symbolic, si chiar daca metalistii anilor 95-96 l-au desconsiderat total, ne dam seama ca, odata cu trecerea timpului, acest album a devenit un clasic al metalului de orice fel, spre deosebire cele  care dominau topurile vremurilor respective, si care in prezent sunt niste anonime, scoase in fata doar de nostalgici. Practic, Symbolic este acel material ce nu trebuie sa lipseasca din colectia niciunui muzician care vrea sa se apuce de cantat metale dure sau mai putin dure, caci are foarte multe lucruri de invatat de la el.

Fantotzii Nota: 10