NEVERMORE - The Obsidian Conspiracy

The Obsidian Conspiracy FORMAT: CD
DATA APARITIEI: 31.05.2010
CASA DE DISCURI: Century Media
 
9.0
NOTA METALFAN:
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
 
9.1
NOTEAZA ALBUM: 64 voturi

Top 2010: #2
Nevermore more
Componenta:
Warrel Dane - voce
Jeff Loomis - chitara
Jim Sheppard - bas
Van Williams - tobe
TRACKLIST:

01. The Termination Proclamation02. Your Poison Throne03. Moonrise (Through Mirrors of Death)04. And the Maiden Spoke05. Emptiness Unobstructed06. The Blue Marble and the New Soul07. Without Morals08. The Day You Built the Wall09. She Comes in Colors10. The Obsidian Conspiracy

Pentru mine e greu sa vorbesc “obiectiv” despre Nevermore, dar o sa incerc. M-am tot gandit la The Obsidian Conspiracy pe parcursul celor peste 20 de auditii si am ajuns la concluzia (poate ce spun eu aici e de fapt un truism) ca la final, calificativul acordat ar trebui sa fie o medie corecta intre modul in care ma raportez la trupa, locul albumului de fata in discografie, comparatia inevitabila cu produsele anterioare, modul in care ma loveste, cat de mult ma surprinde placut, cat de mult e Nevermore si cat de mult e altceva, etc.

Cu raportarea e mai dubios, pentru ca ma consider un soi de fan al trupei inca de la debutul acesteia, astfel incat pretentiile si asteptarile sunt de fiecare data, inevitabil, ridicate. Probabil ca si parerile nu tocmai obiective.

Ca e Nevermore nu e niciun dubiu, partea interesanta vine in momentul in care dai play unor piese precum And the Maiden Spoke (care e un mix interesant de stiluri, trecand prin techno thrash, doom, power, progresiv, si avand un sound de chitara aparte, a la James Murphy), The Blue Marble and the New Soul (lenta, acustica, apasatoare, cu texte cinice) si The Day You Built the Wall (care are un ritm straniu, pe care nu l-am mai intalnit pana acum la trupa, ci mai degraba pe albumul solo al lui Warrel Dane), care reprezinta un altfel de Nevermore. Si toate suna bestial.

Alte piese foarte reusite, fara a constitui insa revelatii din punct de vedere muzical, sunt Your Poison Throne (cu balansul si rifful sau mid-paced agatatoare si cu un refren absolut magnific), superba She Comes in Colors (in cel mai pur stil al trupei, un melanj interesant de riffuri apasatoare si pasaje introspective deprimante, revendicandu-se, in opinia mea, la Dreaming Neon Black si, probabil, din punct de vedere al riffului tesut dedesubt, si la Dead Heart in a Dead World), compozitia aleasa ca single, Emptiness Unobstructed, de o melodicitate sfasietoare si cu o partitura vocala foarte expresiva si variata (care ne duce, iarasi, cu gandul la baladele de pe Dead Heart in a Dead World).

Nu in ultimul rand, ajung si la piesele unde am sesizat anumite “probleme”, anume Termination Proclamation (unde rifful de inceput e imprumutat destul de pe fata de la piesa Ambivalent de pe Enemies of Reality), Moonrise (through Mirrors of Death) (unde e de gasit 90% din rifful existent pe Shouting Fire at a Funeral, piesa de deschidere a albumului solo Jeff Loomis) si, nu in ultimul rand, destul de banalele Without Morals si The  Obsidian Conspiracy (care, desi heavy, energice si riffate, nu au stralucirea si nici agresivitatea unor Narcosynthesys sau Inside Four Walls, care rupeau capul efectiv). Aici depinde foarte mult de modul in care ascultatorul se raporteaza la trupa, sunt sigur ca unii vor trece, poate, cu vederea cele semnalate de mine si ma vor considera doar intransigent.

Dincolo de asta, daca tot v-am facut calendar capul cu o megarecenzie (sper ca nu doar din punctul de vedere al dimensiunii), va mai spun ca The Obsidian Conspiracy are cele mai variate, chiar lucrate partituri vocale ale lui Warrel Dane, semn ca experienta albumului solo, unde abordarea a fost destul de diferita de cea a trupei Nevermore, i-a priit din plin domnului ex-bucatar. In ceea ce il priveste pe Jeff Loomis, ar fi de mentionat faptul ca, fara a pica in facil, pe albumul de fata partiturile de chitara sunt mai directe, cu armonii si solouri ceva mai lipsite de complexitate, mai putin abrupte si nebune (cum erau pe precedentele 2 albume, in mod special), fara insa a afecta consistenta sau calitatea produsului finit.

Productia e, la randul ei, cautata, heavy si accesibila deopotriva, dovada a faptului ca membrii Nevermore au simtit ca ar fi, probabil, momentul sa faca pasul spre a deveni o trupa mare, atat din punctul de vedere al numarului de fani, cat si din cel al vanzarilor. Important, cred eu, e sa vinzi fara sa te vinzi, iar Nevermore reuseste asta fara indoiala.

Inchei afirmand ca, desi, probabil, nu are carisma si inspiratia unui Dead Heart in a Dead World, ura si ferocitatea unui Enemies of Reality sau agresivitatea clinica si studiata a unui This Godless Endeavor, The Obsidian Conspiracy e un demers care face cu certitudine cinste trupei Nevermore.

 


Sake more Nota: 9


Mi-a fost atit de teama ca n-o sa-mi placa albumul asta, incit, la prima ascultare, m-a cuprins o euforie exagerata. Parca mi s-a luat o piatra de pe inima cind am auzit refrenele melodioase cu impact imediat (Moonrise si Emptiness Unobstructed) si nebuniile de pe And the Maiden Spoke. Am rasuflat usurat, din asta o sa-mi ramina mai multe chestii in minte, n-o sa fie cum a fost cu This Godless Endeavor, din care, oricit l-as asculta, nu retin altceva decit Born si Sell My Heart for Stones. Cred ca de aici vine si bunavointa cu care l-am luat imediat in brate pe The Obsidian Conspiracy, desi l-am vazut imediat ca e la fel de plin de bube: a doua dezamagire pare mai mica decit prima.

This Godless Endeavor a deschis un nou capitol in discografia Nevermore, The Obsidian Conspiracy mi-a confirmat constatarea asta si mi-a aratat si ce fel de capitol e asta: e capitolul unde Nevermore a terminat ce avea de zis si o ia de la capat si zice acelasi lucru, cu alte cuvinte. Nu stiu daca pur si simplu si-au epuizat ideile sau daca e vorba de o luciditate mercantila (trebuie sa-si plateasca si ei facturile, nu?) care le indreapta actul artistic intr-o directie lipsita de riscuri. Oricum ar fi, cert e ca Enemies of Reality a fost ultimul album pe care Nevermore s-a reinventat. La fel ca si This Godless Endeavor, The Obsidian Conspiracy isi ocupa majoritatea timpului cu trimiteri la albumele pre-2005. Si, desi o face intr-un mod mult mai evident deci predecesorul sau, imi place mai mult.

In primul rind, este neasteptat de melodic. Peste riffurile de Dead Heart in a Dead World, Warrel Dane aseaza refrene care lovesc instantaneu. Trebuie sa fie mina producatorului Peter Wichers aici, dar nu cred ca Nevermore s-au lasat dusi incolo si incoace prin studio fara sa stie ce vor. Au vrut un album mai accesibil si l-au obtinut. Accesibil este si prin familiaritatea structurilor pieselor. In afara de And the Maiden Spoke si The Day You Built the Wall, albumul e lipsit de surprize. Din fericire, astea doua amintite mai sus compenseaza sterilitatea unor momente ca The Blue Marble and the New Soul sau Your Poison Throne. Restul suna ca un amestec prietenos si, am impresia, calculat, de Dead Heart in a Dead World cu Enemies of Reality, numai bun sa atraga atentia celor care au descoperit trupa recent sau celor care ar putea sa o descopere acum. Daca unii fani vechi or sa strige sell-out, ii inteleg. Dar n-o sa ma alatur lor. Asta e o trupa care merita recunoastere, chiar daca vine cu intirziere si nu pentru cele mai bune realizari ale ei. Si, in plus, exista o arta a reciclarii pe care The Obsidian Conspiracy demonstreaza ca Nevermore o stapinesc magistral. Imposibil sa ma supar pe ei, de data asta. Nu se mai tin de mina cu perfectiunea, dar si cind scot un album slabut, tot bun este si ala.

Klawz more Nota: 9


Posted at 15:23 |  03 Martie 2010  | 19 Comentarii  | 5747 Vizualizari

Comenteaza la: The Obsidian Conspiracy

  • aidi bre sake, trebuia sa-l lasi pe jeralt. eram curios daca si albumu asta l-a facut sa-si incurce capu-n volan, ca prisesu. n-ai pic de lirica-n tine. :(

    1. Posted by hell9level | 19 Mai 2010 21:28
  • Acushi vine. Da' ia zi, ca nu am inteles foarte exact, tu citesti recenzii ca sa plangi sau ca sa afli impresii despre albume?

    2. Posted by Sake | 20 Mai 2010 09:33
  • Albumul e superb.Nu are carisma lui Dead Heart... dar parca e mai catchy si se lipeste din prima de tine...si ramane acolo. Ce mai, muzica de calitate cum au mai facut Nevermore.Iar Warrel Dane e superb, o prestatie ireprosabila.

    3. Posted by Arthur | 25 Mai 2010 01:49
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte Albume

Apopheny of Life

Trupa: Saddayah
Aparitie: 07.09.2018
Casa de discuri: Loud Rage Music
 - Apopheny of Life
TRACKLIST
1. Apopheny of Life2. Fire Above, Frost Below3. Mouth of the Abyss4. 85. King's Will6. The Darkest Recess of the Human Mind7. Born in Singularity8. Carving in the Stone Flesh of God

Tigers of the Night

Trupa: Crusader
Aparitie: 01.10.2019
Casa de discuri:
 - Tigers of the Night
TRACKLIST
1. Into the Night2. Rise Up3. Lovin' You4. Scream Out Loud5. Realm of Dreams6. Tigers of the Night

The End

Trupa: Katara
Aparitie: 04.01.2019
Casa de discuri: Taboo Music Production
 - The End
TRACKLIST
1. Devouring Souls2. Inner Scar3. Blestem4. The End5. Whitin6. Illusions of Life7. The Crow8. Revenge9. Entombed Toughts

Meteahna timpurilor

Trupa: Sur Austru
Aparitie: 10.09.2019
Casa de discuri: Avantgarde Music
 - Meteahna timpurilor
TRACKLIST
1. De dincolo de munte2. Puhoaielor3. Mistuind4. Bradul cerbului5. Jale6. Dor austru7. În timp vernal8. Jabracie

Letchology

Trupa: Dirty Shirt
Aparitie: 08.03.2019
Casa de discuri: Apathia Records
 - Letchology
TRACKLIST
1.Latcho Drom2.Palinca3.Put it on4.Fake5.Nem Loptam6.Hora Lenta7.Killing Spree8.Nice Song9.Starea Natiei

Sangue Cassia

Trupa: Sinistro
Aparitie: 05.01.2018
Casa de discuri: Season of Mist
 - Sangue Cassia
TRACKLIST
1. Cosmos Controle2. Lotus3. Petalas4. Vento Sul5. Abismo6. Nuvem7. Gardenia8. Cravo Carne