ENSLAVED - Vertebrae

   Seria de 3 albume inceputa de norvegieni in 2003 cu Below The Lights si continuata cu Isa si Ruun mi-a placut destul de mult, poate si datorita abordarii mult diferite de pana atunci, muzica Enslaved luand multe influente doom, psihedelic dar si de prog-rock clasic. Vertebrae continua aceasta directie in care coloana vertebrala de black metal se imbraca in forme muzicale diverse.
   Cumva, acest ultim produs Enslaved mi se pare atat cel mai reusit cat si cel mai neinspirat dintre ultimele realizari ale grupului. Reactia oarecum negativa o am din cauza compozitiei si executiei partilor de balck-metal. Poate nici productia nu avantajeaza foarte mult ascultarea acestor pasaje, cu sunetul sor neclar, plat, si cu gain-ul chitarilor cat de jos se poate, insa nici ce se aude nu e neaparat stralucit. Si, cu parere de rau, vocea ragusita a lui Grutle Kjellson nu mi-a placut niciodata, mi se pare ca nu are nici un fel de modulatie, e lipsita de forta si de expresie. Vocea clean imi suna mult mai bine, cu teme melodice bine alese si o executie pe masura.
   In rest, albumul mi se pare excelent compus, parca de alta trupa, momentele lente de pe Ground aducandu-mi aminte, chiar daca cu un pic de exagerare, de ELO. Solourile lente si melodice, in maniera anilor '70, sunt delicioase, pe masura pasajelor atmosferic-psihedelice cu care se leaga de cele mai multe ori.
   Piesa de titlu este probabil si cea de maxima rezistenta a albumului, cu o combinatie inspirata de atmosfera, voci, riff-uri funky si metalice, complexa si sumbra, curgand extrem de legat de la inceput pana la sfarsit. Alte recomandari, Ground, Refletion si The Watcher, foarte buna de final. Si cumva raman cu impresia ca Vertebrae e sub inspiratia si atmosfera de pe Isa, dar are, chiar si asa, niste idei extrem de bune.

(+): compozitie, atmosfera, pasajele 'retro', voci clean
(-): pasajele 'black', voce, productie