URIAH HEEP - Wake the Sleeper

Iata ca hard rock-ul melodic nu a murit si, mai mult, are inca succes, chiar daca este cantat de oameni trecuti bine de o anumita varsta. De ce? Pentru ca inca mai pot, surprinzator nu recicleaza si daca piesa de inceput, Wake the Sleeper nu te trezeste, nu stiu ce ar putea. Urmeaza un disc ritmat in cea mai mare parte, care mie mi-a insuflat un aer proaspat (ar putea suna ciudat, nu?) si o stare de buna dispozitie. Overload se remarca prin partea „rea” de chitara, iar Tears of the World este prima piesa despre care am putut spune cu mana pe inima: imi place, dom’le! Heaven’s Rain incetineste ritmul impus de Light of a Thousand Stars (de altfel, foarte catchy), ritm ce se reia pe Book of Lies, la care m-au atras in primul rand versurile. O atmosfera mai ciudata intalnim pe What Kind of Good – meditativa piesa, pentru ca in Ghost of the Ocean sa intram printr-un tavalug de chitara si clape, foarte mult in stilul anilor ’70, dar cu o croiala noua. Nu mi-a fost greu sa decid ca e piesa mea preferata de pe album. Angels Walk with You este cu adevarat un blues, sensibil, progresiv si elaborat, foarte fain. Shadow se intoarce la aerul usor hippy, iar War Child loveste pe final cu o energie la care nu ma mai asteptam – nu-i o piesa dura, dar furioasa si de efect. Albumul este inchegat si matur, bazat pe chitara si orga, accesibil dar si cu cateva subtilitati, cred eu o auditie placuta pentru multi rockeri.

(+) album proaspat, cu standarde de compozitie ridicate si meseriasi pe instrumente care sa le execute
(-) fara aspecte iesite din comun sau alte surprize decat cea ca inca mai canta bine

Mad Nota: 8