WITCHERY - Witchkrieg

Asa cum va imaginati, un supergrup face pauze lungi intre albume; cu cit mai de succes sunt trupele de bastina ale componentilor, cu atit mai lungi pauzele. In cazul de fata, e vorba de patru ani - Don’t Fear the Reaper a zguduit rafturile magazinelor incepind cu februarie 2006. E explicabil, daca ne uitam pe componenta: avem flacai din Arch Enemy, Opeth, The Haunted, Seance si, mai nou, Devian. Mai nou, adica vreau sa spun ca Witchkrieg este primul album Witchery fara simpaticul Toxine la voce si este primul cu Legion. Tot la voce. Da, Legion ala, care a improscat lumea cu necuratenie vreme de 7-8 impreuna cu Marduk.

Schimbarea vocalului a reorientat vizibil abordarea fenomenului muzical de catre trupa. Ceea ce pina acum parea o gluma nevinovata a unor dezaxati nostimi, care se distrau printre zombi excitati si draci calare prin cimitir, s-a transformat intr-o treaba serioasa si amenintatoare, facuta cu fruntea incruntata. Baietii nu s-au scuturat de tot de apucaturile de gropari veseli, dar Legion i-a intors spre niste metafore mai profunde, scuipate cu ura printre dinti, intr-o gilgiiala spurcata care iti tare instant cheful de glume. Nu degeaba i-au pus coarne in videoclipul de la Witchkrieg. Cind deschide gura, da drumul la legiune. Toxine era un nebun simpatic, asta e un nebun periculos.

Cind spui Witchery spui riffaraie si chestia asta nu s-a schimbat: Witchkrieg, The Reaver, Devil Rides Out, Hellhound si Witch Hunter te pocnesc cu binecunoscutele riffuri oldschool, cintate cu o pofta irezistibila, ca in tinerete. Dar entuziasmul e retinut, nonsalanta s-a estompat si spontaneitatea e controlata. Witchery are preocupari de trupa matura, care stapineste situatia cu luciditate: alterneaza si echilibreaza tempourile, partile instrumentale tind sa devina complexe, viteza si groove-ul fac loc intre ele unor tendinte experimentale (vezi Wearer of Wolf's Skin si The God Who Fell from Earth). Uneori ii iese, alteori rezultatul e mai greu de inghitit. Dupa citeva hopuri incepe sa curga ca uns. Chiar daca nu-mi place la fel de mult ca Don’t Fear the Reaper, Witchkrieg are pe el citeva bucati de blackened thrash strasnice, cum n-am mai auzit pe altii sa fie in stare sa faca anul asta. Ceea ce pina la urma e suficient.

Klawz Nota: 9