CHILDREN OF BODOM si ENSIFERUM la Bucuresti

Traversam o perioada prolifica din punct de vedere al concertelor care au loc pe plaiurile autohtone, iar 2011 promite sa fie un an la fel de bun ca 2010, cu o serie de evenimente ce vor aduce pe scenele din tara numeroase trupe interesante, de la underground si pana la mainstream.

Stiam ca Bucurestiul se numara printre destinatiile The Ugly World Tour 2011 inca de acum 6 luni, cand organizatorul Promusic Production a anuntat oficial ca Children of Bodom va canta in premiera la Arenele Romane pe 20 aprilie.  Cum finlandezii au destui suporteri la noi, ma asteptam ca publicul sa vina la concert in numar consistent si asa s-a si intamplat, cortul instalat la Arene umplandu-se in proportie de 80%.
 

Respectand intocmai orarul anuntat de organizatori, suedezii de la Machinae Supremacy au inceput recitalul la ora 19.30, in ovatiile unui grup compact de spectatori masati in fata scenei. Trupa isi defineste exotic stilul drept SID metal, in fapt o combinatie de power metal si rock alternativ cu samplere produse de SidStation (un sintetizator de serie limitata care reproduce sunetele stravechiului computer Commodore 64). Sintetizatorul a fost de altfel si cel mai bun component al trupei pe parcursul celor 30 de minute cat a durat concertul Machinae Supremacy. Ceilalti trupeti au impresionat prin energie si dinamism, mai putin insa prin muzica. Functionand pe principiul daca nu ai un chitarist bun, angajeaza doi mediocri, cu un vocalist cam fara vlaga in plamani si un baterist anemic, suedezii au avut parte de o reactie foarte buna din partea publicului, raportat la ceea ce se auzea din difuzoare. Metalul melodic simplist, garnisit cu ceva elemente de progresiv nu cred ca va permite Machinae Supremacy sa isi depaseasca statutul de gasca de deschidere pentru nume mai importante. De fapt, daca nu au reusit in peste cei 10 ani de existenta, greu de crezut ca o vor face in viitor. Am remarcat ca suedezii pareau incantati de ceea ce fac, lucru care conteaza cel mai mult in cele din urma. Daca sunteti curiosi sa alfati mai multe despre acest grup va invit sa consultati recenziile colegului Klawz (aici si aici).

Tinand cont de numarul mare de adepti pe care il au la noi viking metal si subgenurile sale, nu este deloc surprinzator ca o mare parte din cei prezenti se aflau la concert in special pentru Ensiferum. Dupa douazeci de minute necesare pregatirii scenei, recitalul finlandezilor a debutat cu From Afar, compozitie extrasa de pe albumul cu acelasi nume, iar atmosfera a devenit rapid incendiara. Spectatorii au cantat, s-au agitat si au aplaudat frenetic, iar entuziasmul lor a asigurat trupei doze suficiente de energie pentru a-si rasplati fanii cu 40 de minute de folk metal in forta. Spre deosebire de alte trupe finlandeze, care se invart in granitele acestui gen muzical,  Ensiferum are o abordare mai epica, cu accentul pus pe compozitii care evoca tot felul de batalii, dueluri eroice si alte asemenea povesti de vitejie.  Prin urmare, muzica lor se preteaza foarte bine live, iar experienta trupetilor capatata in nenumaratele concerte sustinute de-a lungul carierei le-a permis sa ofere un concert bun. Ensiferum nu se numara in niciun caz printre gastile mele favorite, dar mi-a placut modul profesionist in care s-au comportat si chimia pe care au reusit sa o creeze cu publicul. Timpul relativ scurt alocat le-a comprimat recitalul la doar 8 piese, dar acestea au fost selectate inspirat din intreaga discografie, singurul disc de pe care nu au cantat nimic fiind Dragonheads.

Children of Bodom demonstreaza, daca mai era cazul, cat de important este sa ai un brand cu notorietate si o industrie care te sustine puternic din spate. Brandul iti permite sa obtii discul de aur de 6 ori in Finlanda chiar daca lansezi albume din ce in ce mai slabe, sa umpli sali de concerte, sa ai vanzari la care alte trupe doar viseaza. Mi-am cam pierdut interesul pentru Children of Bodom odata cu aparitia lui Are You Dead Yet?, cand am realizat ca pustii teribili din Espoo au inceput sa recicleze pana la uzura aceeasi formula care i-a facut celebri. Nici Relentless Reckless Forever, discul pe care finlandezii il promoveaza prin intermediul acestui turneu, nu aduce din pacate schimbari majore in bine.

Copiii de pe langa lacul Bodom sunt acum ditamai adultii, dar nu stiu in ce masura varsta le-a adus cu sine si maturizarea. Am detectat la Alexi Laiho acelasi tip de atitudine rebela, care i se potrivea cu siguranta mult mai bine acum 10 ani. Stie de altfel sa conjuge foarte bine verbul fuck, pe care l-a folosit cu obstinatie de nenumarate ori pe parcursul concertului.

Fiind pentru prima oara in Romania, ma asteptam la un show mai special, dar nu a fost sa fie. Nu ma intelegeti gresit, Children of Bodom este o trupa de profesionisti, au avut o scenografie bine pusa la punct, un setlist alcatuit in mare masura din hituri, dar nu mi-au lasat deloc impresia ca au facut altceva decat sa mai bifeze o locatie pe harta turneului. Mai grav este ca intregul lor recital a "beneficiat" de un sunet slab, inconstant, fiind destule momente in care instrumentele nu se distingeau. Nu mi-as fi imaginat ca la un asemenea nivel poti avea un astfel de sunetist, dar iata ca se poate (masura incompetentei individului a fost la Was It Worth It?, prima piesa de la bis fiind transformat intr-un vacarm din care nu s-a inteles nimic).

Cum bine spunea un amic in timpul concertului, problema e ca baietii de la Children of Bodom nu o sa afle niciodata de pe scena cum se aude in sala. Fanii, in special cei mai tineri, au ignorat cu siguranta aceste inconveniente si s-au bucurat din plin de concert. Totusi, am avut senzatia ca lumea a cantat cu mai mult aplomb si dedicatie la Ensiferum decat la COB. Din perspectiva prestatiei nu as avea ce sa le reprosez lui Laiho & co. Pe Alexi il tine inca bine vocea, Janne Wirman este spectaculos cu modalitatea sa inedita de a canta la clape, iar Latvala il dubleaza foarte bine la riff-uri pe Alexi. Nu am auzit mai deloc basul lui Seppälä, dar imi inchipui ca nu din vina lui, ci a sunetului defectuos. Dupa 90 de minute de death melodic, Children of Bodom si-au luat ramas bun de la noi cu Hate Crew Deathroll.

Organizarea concertului a decurs fara probleme, orarul anuntat a fost respectat cu strictete. Acel cort instalat in mijlocul Arenelor nu este cea mai fericita varianta, dar este singura solutie cata vreme in Bucuresti nu exista o sala potrivita unui concert care sa permita un public de 2000 - 3000 de spectatori.