Cutremur death pe scara Viking

Recunosc ca m-am gandit si razgandit de vreo patru-cinci ori inainte sa ma duc la concertul de vineri din Viking, nu pentru ca nu mi-ar fi placut perspectivele - nu mai vazusem Avskild de ceva timp si chiar imi era dor -, ci pentru ca starea mea generala era una din cele mai proaste (o raceala se indragostise de mine si nu parea ca vrea sa-mi dea papucii). Pana la urma ratiunea, ajutata de amicii care m-au batut la cap a invins si iata-ma vineri seara pe la 21.15 chiar in mijlocul Vikingului, asteptand “cutremurul death”.

Primii care ne-au zdruncinat creierii au fost pitestenii de la Spectral, care, dupa cum citisem pe afis ar canta un progressive death metal. Lumea care incepea sa se adune a parut ok cu prestatia baietilor, eu ma abtin de la prea multe comentarii, ca probabil starea mea de leguma nu mi-a permis sa apreciez cum se cuvine cantarea lor. Adica mi s-au parut bine intentionati, dar oarecum rigizi, au cantat corect, ca la scoala, de la un cap la altul, dar fara sa straluceasca prin ceva. Sper sa-i mai aud si cand voi fi in apele mele, ca sa nu mai am tendinte de critica exagerata.

Playlist Spectral

I
Human
The Art of Pain
Misanthropy
Unknown Nothing
Conscience
Dying Soul
Death – Zombie Ritual

Dupa Spectral m-am mai invartit prin club, am socializat cu unii, altii, asteptand sa vina cei de la Cadavrul, de care nu-mi aminteam sa-i mai fi vazut vreodata si am ramas surprinsa placut cand am auzit cateva acorduri venind dinspre scena. N-am facut rau ca m-am apropiat, deoarece constantenii “i-au zis” extraordinar de bine. Chitaristul si bassistul si-au folosit vocile pe rand, completandu-se intr-o armonie de zile mari, iar ca instrumentatie au rupt bine de tot. Am uitat de raceala, am uitat de tot, iar cand am privit pe langa mine, am vazut ca populatia din Viking era intr-o agitatie fantastica, pletele se scuturau intr-un ritm demential... deci asta era cutremurul despre care se zvonise! La un moment dat, baietii de pe scena au vrut si ei sa termine, sa bea o bere... da’ de unde! Au fost chemati inapoi frenetic si n-au avut ce face, s-au executat cu inca doua piese.

Playlist Cadavrul

Pure Lust
Justified Slaughter
From Murder Into Love
Forensics' Nightmares
The Enemy Inside - cover Six Feet Under
Soul In A Coffin
The Masked Killer
Hallucinating Voices Of Justice
First Killing
bis 1: Justified Slaughter
bis 2: Pure Lust

Apoi pauza. Pregatiri pentru Avskild. Domnul Galie se urca pe un scaun chiar langa mine ca sa umble la un reflector. Reflectorul ii scapa din maini, pica din inaltul tavanului, ma atinge in cadere si se sparge cu zgomot, chiar pe locul de unde ma dadusem inapoi cu doua secunde inainte. Scapand cu viata in urma atacului neintentionat, m-am asezat confortabil pentru a urmari, vorba lui Morrison, “cea mai prolifica trupa din noul val Death Metal Romanesc”. Cantarea a fost una foarte buna, in ciuda anumitor probleme legate de sunet.

Ma gandeam ca o sa fiu dezamagita de tobe, avand in vedere ca in spatele lor nu mai era Tase, ci domnul Radu aka Pasare, pe care il stiam ca e meserias (l-am tot vazut cu Hathor), dar nu-mi dadeam seama daca se poate integra atat de repede la Avskild. Pana la urma m-am temut degeaba, ca i-a iesit pasenta. Cum nici iarna nu-i ca vara, tot asa nici Radu nu e Tase...e altceva, dar eu zic ca e bine. Bravo si la mai mare! Bineinteles ca nici domnii de la Avskild n-au fost lasati sa plece cu una cu doua, ca doar multimea se incinsese si voia metale grele. Ce am uitat eu sa precizez este ca la un moment dat – am uitat momentul, ca am si eu o varsta – Nicu a decernat premiul Miss Metalhead 2006 domnisoarei Ana, daca am retinut bine, care, la staruinta publicului, a trebuit sa imbrace peste hainele din dotare si tricoul cu Metalhead.
Una peste alta a fost o seara bestiala, cu muzici de calitate si o atmosfera metalica de toata frumusetea. Ne vedem data viitoare!

Special thanx (again) to Morrison