concerte

Despre cum am devenit fan Orphaned Land la un concert Dirty Shirt

Despre cum am devenit fan Orphaned Land la un concert Dirty Shirt
TRUPE: Dirty Shirt, Lunarsea, Orphaned Land, Subterranean Masquerade

N-am reușit să înțeleg niciodată ce nu îmi place la Orphaned Land, mai ales că motive de plăcere ar fi existat destule. Cam prea multe de fapt. Am avut, cu toate astea, întotdeauna impresia că în spatele orientalismelor se ascunde o trupă power-prog destul de mediocră, că angajamentele politice ale formației o transformă în kitsch, că prea miroase toată treaba a new age, că creditul de care se bucură Orphaned Land printre monștrii sacrii ai rockului progresiv (Steven Wilson, Steve Hackett) ține de „mesajul” trupei și nu de valoarea ei muzicală etc. Vreau să spun că nu m-aș fi dus la concertul Orphaned Land de la Budapesta dacă n-ar fi cântat Dirty Shirt în deschidere. (Și asta în pofida faptului că biletul a fost irațional de ieftin.)

Dirty Shirt au început la marele fix (6 jumate) și în mod surprinzător era deja lume în sală. Relativ multă, la o adică. Acum, sau au fost acolo toți românii (respectiv rom-maghiarii) din Budapesta, chestie de care mă cam îndoiesc, sau formația are deja un public în Ungaria. Cel puțin o sămânță de public trebuie să aibă, căci unii păreau să cunoască piesele. Fain. Cine a venit în necunoștință de cauză, sigur a plecat cu o impresie bună. Niciuna dintre celelalte trupe nu a reușit să creeze așa o atmosferă ca Dirty Shirt, ceea ce e oarecum de înțeles, considerând că Orphaned Land, Lunarsea și Subterranian Masquerade se ocupă cu muzici mai introspective.

Robert (Rusz) și Dan (Crăciun) au abordat publicul pe limba lui și chestia a fost prompt apreciată. Maghiara ceva mai aproximativă a lui Dan a avut un succes special. Era în logica situației ca formația să introducă Rocks Off și Mental csárdás în program, dar Săracă inima me n-a fost deloc o certitudine. Cel puțin pentru mine. M-am bucurat mult s-o aud live. N-am mai văzut Dirty Shirt decât o singură dată, la Arad, cu ani în urmă, cu ocazia turneului de lansare a LP-ului Freak Show și atunci piesa a fost parcă neglijată. În orice caz, diferența dintre cele două concerte a fost imensă. E drept că Flexul din Arad nu oferă aceleași posibilități ca Dürerul din Budapesta, dar nu asta e important, ci experiența acumulată de trupă în ultimii ani. Dirty Shirt a ajuns între timp cea mai profi formație din România (sorry, dar așa cred), pregătită pentru evenimente mai mari decât turneul Orphaned Land. Piese ca Bad Apples sau Ride ar putea să prindă orice public, iar cei doi vocaliști se completează live și mai bine decât pe album. Nu cunosc, sincer, nici o altă trupă capabilă să alcătuiască un astfel de setlist, care combine hituri groove metal ca Freak Show cu șlagăre folkcore gen Maramu. Adevărul e Dirty Shirt au gândit întotdeauna în stil mare – o dovedește și DVD-ul recent apărut – și rezultatele încep să se arate.

Foarte frumos s-au completat și cei doi vocaliști Subterranian Masquerade, dar efectul a  fost totuși altul. Subterranian Masquerade n-a încercat să întrețină feelingul de party care s-a format în timpul concertului Dirty Shirt și nici n-ar fii avut sens, muzica formației israeliene fiind mult prea complexă pentru așa ceva. Cum a devenit aproape imposibil să mai ții pasul cu noutățile discografice, n-am apucat anul trecut să ascult mai serios Vagabond, al treilea LP al trupei. Dacă aș fi apucat, l-aș fi inclus printre albumele anului. Deși în urma concertului mi-am schimbat părerea despre headlinerii serii, Vagabond e mai bun decât tot ce a făcut Orphaned Land vreodată. E genul de LP capabil să-ți redea încrederea în rock(-metal)ul progresiv. În ce privește concertul,  Subterranian Masquerade au cântat ca o trupă metal, n-au încercat să convingă pe nimeni că sunt ahtiști, deși în mod evident sunt (artiști).

Lunarsea s-au potrivit cam ca nuca în perete printre celelalte formații, care aveau în comun măcar elementul folk(loric). Nu e de altfel nici o problemă cu trupa italiană (de death metal melodic), atâta doar că n-am fost curios de ea. Drept consecință, în timpul showului Lunarsea am fumat în curtea interioară a Dürerului. Sorry, Alessandro & co.

Părerea despre Orphaned Land a început să mi se schimbe cu o zi înaintea concertului de la Budapesta, când am citit o postare Facebook de-a lui Uri Zelha. Uri își exprima acolo regretul pentru un incident petrecut la București, în decursul căruia un fan a fost împiedicat de organizatori să se pozeze cu el (cu Uri, adică). Sigur, valoarea unei formații nu depinde de caracterul membrilor. Pe cât de onest, modest și de bun simț pare, Uri ar putea să cânte într-o trupă de toată jena. Nu e însă cazul. N-o fi Orphaned Land marea revelație power prog a ultimului deceniu, dar e o formație interesantă, care merită văzută live. La momentul în care au urcat pe scenă sala era deja cam plinuță, dar sunt convins că  Orphaned Land ar fi cântat cu același entuziasm și pentru 15 oameni. Păreau efectiv recunoscători că există lume care le aprecieze muzica. Noul album a fost bine reprezentat, vechile hituri nu au lipsit, setlistul poate fi găsit pe net.

Cum ziceam, m-am dus pentru Dirty Shirt, m-am întors cu un nou respect pentru Orphaned Land.
Vezi galeriile trupelor: Dirty Shirt, Orphaned Land,

Data concert:  March 11, 2018  | 0 Comentarii  | 3882 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Despre cum am devenit fan Orphaned Land la un concert Dirty Shirt

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte