concerte

INTO DARKNESS - Jurnal de turneu

INTO DARKNESS - Jurnal de turneu
TRUPE: Deathstars, Diary of Dreams, Lacrimas Profundere

Dupa First Romanian Darkfest am ramas atat de placut impresionata de prestatia Diary of Dreams, incat am "vanat" orice posibilitate de a-i vedea din nou pe scena. Into Darkness Festival Tour (9 - 25 octombrie 2009) organizat de Rock the Nation (care gestioneaza si organizarea Metalcamp, printre altele) a adus un line-up foarte interesant si ciudat, la prima vedere, cu doua trupe cap de afis - Deathstars (Suedia) si Diary of Dreams (Germania) - care nu prea au vreo legatura stilistica. Mai tarziu mi-am dat seama ca a fost o alaturare ce avea sa deschida noi porti pentru ambele trupe, oferind astfel posibilitatea expunerii fiecareia dintre ele unei noi categorii de public. Ca trupe de deschidere au fost anuntate The Birthday Massacre din Canada si Dopestars Inc. din Italia, insa primii s-au retras cu putin timp inainte de debutul turneului si au fost inlocuiti de Lacrimas Profundere (Germania). Germanii erau si pe lista de trupe care ar fi trebuit sa participe la anulatul Rock City Open Air si unul dintre punctele de interes ale listei de-acolo pentru mine, asa ca aceasta schimbare m-a bucurat. Desi initial imi propusesem sa particip la doua dintre concertele acestui turneu, Budapesta (Ungaria) si Viena (Austria), "pe ultima suta de metri" am reusit sa fac aranjamentele astfel incat sa ajung si la Köln, in Germania.

 

 

 

Sambata, 10 octombrie 2009 - Köln

Aventura mea a inceput la 4.20 dimineata, cand am luat trenul spre Timisoara. Dupa aproximativ 12 ore de calatorie si cateva schimbari de mijloace de transport (tren - avion - tren), am incercat sa-mi ridic biletul de la o agentie din Köln, fara succes. Timpul nu era de partea mea, asa ca am rezolvat rapid urgentele (cazare, dus, masa) si la 19.05 am ajuns la Essigfabrik, o fosta hala de fabrica devenita sala de concerte cu o capacitate de aproximativ 700 de persoane. Ploua, asa ca mi-am ridicat biletul rapid si am intrat in sala, unde se stransese deja destul de multa lume si Dopestars Inc. isi incepusera prestatia la fix. Turneul debutase "exploziv" cu o zi inainte in Bochum unde, din cauza unei amenintari cu bomba, usile s-au deschis cu aproape doua ore mai tarziu si toate trupele au fost nevoite sa isi reduca timpul de scena, cu exceptia Diary of Dreams - headliner pentru concertele din Germania.

Dopestars Inc. s-au format in 2003, canta rock industrial si au la activ trei albume ce includ elemente punk, electro si industrial. Din punct de vedere muzical, nu-mi spun mare lucru, insa imaginea joaca un rol important in "pachetul" Dopestars Inc. Prestatia scenica este foarte energica, se pozeaza mult, si desi am fost avertizata ca publicul din Köln este destul de rece in general, deja era ceva agitatie in fata. Pentru prima data, in acest turneu trupa a fost sustinuta pe scena si de un baterist, fapt ce s-a concretizat intr-un sunet ceva mai organic, mai in forta, dar totusi neconvingator pentru mine. Dopestars Inc. s-au achitat insa foarte bine de sarcina primita si in 35 de minute au reusit sa incalzeasca cu adevarat atmosfera (judecand dupa reactia publicului) cu piese ca Theta Titanium, 21st Century Slave sau 10.000 Watts of Artificial Pleasure.

Dupa o pauza de 15 minute, care mi-a lasat ragaz pentru o racoritoare si conversatie cu cunoscuti pe care nu i-am mai vazut de cateva luni, au urcat pe scena Lacrimas Profundere. I-am ascultat destul de mult pe la inceputul anilor 2000 (Memorandum, Burning A Wish), dar i-am pierdut pe undeva pe parcurs printre schimbarile de stil (doom/death initial, gothic rock acum) si numeroasele schimbari de componenta. Doar Oliver Nikolas Schmid a mai ramas din formula initiala, dupa ce, in 2007, Christopher Schmid - voce - a parasit trupa epuizat fiind de programul incarcat de concerte. In locul lui a fost adus Rob Vitacca, o voce destul de asemanatoare, dar ceva mai grava. Ca si prezenta (uneori chiar si ca voce), mi se pare insa ca incearca prea mult sa aduca cu Ville Valo de la HIM.

 

 

Lacrimas Profundere au deschis concertul cu We Shouldn't Be Here, o piesa de pe cel mai recent album Songs For The Last View, pe care la momentul concertului nu-l ascultasem inca, desi a aparut in 2008. Au urmat (in ordine aleatorie) To Bleed or Not to Be, My Mescaline, I Did It for You si Amber Girl, piese pe care, desi nu le mai ascultasem de cativa ani, le-am recunoscut de la primele acorduri si m-au mobilizat sa ma alatur publicului din primele randuri. Cum era de asteptat, perioada death/doom a fost ignorata complet si in setlist au intrat doar piese lansate incepand cu anul 2002. Multa energie pe scena, o foarte buna comunicare cu publicul si ritmuri catchy au rezultat intr-o prestatie foarte buna din partea celor de la Lacrimas Profundere, care au parasit scena in aplauze frenetice dupa Ave End. Nu aveam nicio asteptare de la ei, insa m-au surprins foarte placut si in momentul in are am ajuns inapoi acasa, "am sters praful" de pe albumele lor mai vechi si am descoperit cateva piese excelente pe noile albume.

Dupa ce Lacrimas Profundere au plecat, a urmat o pauza mai lunga pentru a pregati scena pentru Deathstars. In sala se incalzise atmosfera si la propriu, asa ca multa lume a dat buzna la bar, insa fanii (sau mai bine spus, fanele) suedezilor au inceput sa se aglomereze langa gardul de protectie. Deathstars s-a nascut in anul 2000 din proiectul black metal Swordmaster si include fosti muzicieni Dissection si Ophtalamia. Trupa are la activ trei albume lansate la Nuclear Blast (Synthetic Generation, Termination Bliss & Night Electric Night) si numeroase turnee in Europa fie ca headlineri, fie in deschiderea unor trupe precum Cradle of Filth sau Korn.

 

 

Dupa o introducere cu Satyricon - K.I.N.G., exact la ora programata (21.00), Deathstars au urcat pe scena: Bone W. Machine, Skinny Disco, Cat Casino si Whiplasher Bernadotte... A inceput piesa-titlu de pe cel mai recent album Night Electric Night si abia dupa ce am asteptat aproximativ un minut mi-am dat seama ca acest concert se va desfasura fara cel de-al doilea chitarist (si responsabilul de partea muzicala, aranjamente si productie) Nightmare Industries. Aveam sa aflu mai tarziu ca el se va putea alatura trupei abia cand turneul va ajunge in Belgia, la Vosselaar (a patra oprire). Eu eram la al patrulea concert Deathstars pe 2009, asa ca stiam destul de bine show-ul suedezilor. A fost insa o surpriza placuta sa ascult live pentru prima data Babylon sau Arclight de pe Night Electric Night. Nu puteau sa lipseasca flirturile vocalistului cu publicul si tachinarea audientei de sex feminin, lucruri care mi s-au parut penibile la primul concert, dar pe care acum le vedeam ca parte a show-ului fara de care acesta nu ar mai avea acelasi farmec. Lighten up, it's only entertainment! A existat o interactiune permanenta atat pe scena, intre membrii trupei, cat si intre acestia si publicul extraordinar de entuziast, mai ales pentru unul cu o reputatie de a fi distant si rece. Piese ca Semi-Automatic, Blitzkrieg, Motherzone sau Cyanide au fost adevarate explozii de energie, iar cea mai mare parte a publicului a cantat cu trupa, a dansat si a facut headbanging pe toata durata show-ului. Mark of the Gun, Chertograd, Tongues, New Dead Nation, Trinity Fields au dezvaluit o trupa ce parea neobosita, in ciuda programului de concerte incarcat din acest an si a faptului ca "Deathstars is handicapped tonight... More so than the usual", dupa cum glumea Whiplasher pe seama absentei chitaristului principal. Show-ul s-a incheiat cu Death Dies Hard, una dintre piesele de rezistenta ale noului album si, desi s-a cerut bis cateva minute bune, programul foarte strict nu le-a mai permis celor de la Deathstars sa revina, nici macar cu o piesa peste cele 60 de minute.

A urmat o noua pauza lunga (30 minute) in care s-au reorganizat instrumentele pe scena si s-a schimbat total publicul din primele randuri, de data aceasta ocupand loc in fata si membri ai audientei masculine. Pentru mine, inca o racoritoare, ceva socializare si o scurta plimbare (neproductiva, din pacate) la standurile cu produse promotionale, inainte de a-mi ocupa locul in fata pentru Diary of Dreams.

 

 

Diary of Dreams exista de 20 de ani si este una dintre tupele-etalon din zona gothic/electro. Expresie artistica a lui Adrian Hates, trupa a lansat zece albume care s-au bucurat de cronici pozitive in revistele de specialitate si a participat la toate festivalurile europene specifice acestei zone muzicale, la multe dintre ele din postura de headliner. Cel mai recent album (if) - The Memento Ritual Project, lansat in 13 martie 2009, continua explorarea de noi teritorii muzicale (partial impusa de evolutia prestatiilor live), fara a pierde insa esenta Diary of Dreams.

La 22.30 s-au stins luminile si, dupa un scurt intro instrumental, Diary of Dreams si-au inceput prestatia in forta cu Wahn!Sinn?, una dintre piesele mele favorite de pe (if), piesa pe care nu am ascultat-o niciodata live. Probabil ca multi se asteptau ca dupa show-ul celor de la Deathstars, spiritele sa se mai calmeze, insa s-au inselat amarnic... Diary of Dreams au pregatit un setlist energic si agresiv de la inceput pana la sfarsit, cu piese precum The Plague, Hypo)crypticK(al, The Chain, Soul Stripper sau Reign of Chaos. Probabil ca stilul celorlate trupe din acest turneu a fost un criteriu dupa care au fost alese piesele, lipsind astfel balada Traumtänzer (care de obicei beneficiaza de acompaniament din partea publicului) sau Butterfly: Dance! (una dintre piesele preferate ale publicului, dominata de un sound electro). Cel mai "calm" moment al prestatiei a fost King of Nowhere, single lansat in 9 octombrie, care beneficiaza de un videoclip lansat in aceeasi zi pe myspace. A fost o adevarata placere sa ascult din nou The Wedding sau MenschFeind, cu atat mai mult cu cat au beneficiat de sustinerea publicului la nivel vocal, creandu-se astfel o atmosfera extraordinara. La clape a fost de aceasta data un muzician nou, atat Torben Wendt (Diorama), cat si Daniel Myer (Covenant, Destroid, Haujobb) fiind indisponibili pentru acest turneu. Instrumentul a fost preluat de Mauri, baterist in trupa Stoned Age - proiect punk al chitaristului Gaun:A. Timpul a trecut foarte repede si deja se anunta ultima piesa, Kindrom de pe albumul Nigredo, aparut in 2004, realizare discografica aflata in topul preferintelor fanilor. Dupa lungi insistente din partea publicului, Adrian Hates & Co. s-au intors pe scena cu o varianta mai rapida a piesei Amok. Nici aceasta nu a fost de ajuns pentru a satisface setea audientei, si trupa a revenit in aplauze pentru un al doilea bis cu The Curse. Desi s-a cerut pentru cateva minute un al treilea bis, luminile s-au aprins in sala, iar cei din stafful tehnic au inceput sa elibereze scena.

Ploaia s-a mai domolit, asa ca sala s-a golit repede. Inainte de inchidere, muzicienii au venit la discutii, fotografii si autografe cu cei ramasi cateva minute dupa terminarea concertului. A fost o seara extraordinara, insa eu am parasit locatia destul de repede, intrucat a doua zi ma astepta un drum de 16 ore (cu cateva mici pauze) inapoi acasa.


Duminica, 18 octombrie - Budapesta

Pentru Into Darkness - editia Budapesta am reusit sa cooptez alte doua persoane, asa ca am mers cu o zi mai devreme si, spre deosebire de Köln, aici am reusit sa si vizitez putin orasul. Stiam deja clubul Diesel de la un alt concert si nu ne-am grabit. Festivalul din aceasta seara a inceput mai devreme decat de obicei, iar sarcina deschiderii i-a revenit trupei locale Drugzone. Am intarziat atat de mult, incat am ratat atat Drugzone, cat si Dopestars Inc. Dar intrucat pe Dopestars Inc. i-am vazut de doua ori aproape involuntar si nu m-au convins, n-am considerat asta ca fiind o mare pierdere.

Cand am ajuns, Lacrimas Profundere tocmai isi incepusera show-ul. Diesel e un club cu o capacitate pe care o estimez undeva la 600 de persoane, cu o scena foarte inalta pentru un club de asemenea dimensiuni, iar zona publicului este dispusa pe doua nivele. In aceasta situatie, a fost destul de usor sa ne gasim un loc cu vizibilitate buna. Deathstars erau cei care incheiau seara astazi, asa ca inca nu era inghesuiala prea mare. Dar revenind la Lacrimas Profundere, de data aceasta eram pregatita pentru show-ul lor, dupa ce mi-am adus la zi cunostintele despre activitatea lor muzicala recenta. Trupa a prezentat un setlist asemanator cu cel de la Köln, concentrandu-se pe ultimele patru albume: We Shouldn’t Be Here si Dear Amy, My Mescaline, My Velvet Little Darkness, Again It's Over si Should, I Did It for You si To Bleed or Not to Be, Amber Girl si piesa - titlu de pe Ave End. Una dintre piesele preferate de pe cel mai recent album pe care am retinut-o si la concertul din Köln, Sacrificial Lamb, a lipsit de aceasta data. Datorita inexistentei gardului de protectie, trupa a putut sa interactioneze mai mult cu publicul (lucru valabil atat pentru Diary of Dreams, cat si pentru Deathstars), desi Rob Vitacca a fost in aceasta seara mai zgarcit la vorbe decat in Germania. Intr-o dispozitie excelenta, Tony Berger (bas), Peter Kafka (chitara) si mai ales Oliver Nikolas Schmid (chitara) au incercat sa transmita aceasta stare si celor prezenti fara a se menaja fizic si facand mult headbanging. Cred ca au si reusit, judecand dupa reactia publicului care in acel moment umpluse sala in proportie de aproximativ 60%. Lacrimas Profundere au tinut sa ii salute pe cei de la Birthday Massacre, nevoiti sa se retraga, si sa le multumeasca organizatorilor turneului pentru cooptarea lor in acest line-up.

  

 

Fiind un show in afara Germaniei, urmatoarea trupa pe scena a fost Diary of Dreams. Acum erau intr-o noua formula... sau, mai bine zis, intr-o veche formula: Adrian Hates - voce/chitara, Gaun:A - chitara, DNS - baterie, iar clapele au fost preluate de aceasta data de Taste, un vechi prieten al trupei pe care a insotit-o in numeroase turnee. Pe de o parte mi se pare un lucru extraordinar ca acesta trupa isi desfasoara activitatea concertistica cu patru clapari, insa pe de alta parte, e trist ca nici unul dintre acestia nu poate face din Diary of Dreams prioritatea numarul 1. La Budapesta lista pieselor prezentate a fost mai scurta, lipsind Hypo)crypticK(al, Poison Breed si Reign of Chaos din setlistul de la Köln, insa am avut parte si de o noutate cu Butterfly: Dance! Diary of Dreams au oferit si de aceasta data un show dinamic, in ciuda faptului ca jumatate dintre membrii trupei sunt retinuti de instrumentele lor. Sensibilitatea si melancolia, poate vulnerabilitatea, au fost aproape complet estompate: intregul show a fost dominat de riffuri agresive, iar in partiturile vocale au fost inserate chiar si growluri pe ici, pe colo (de exemplu Wahn!Sinn? sau Soul Stripper). Lipsa unui spatiu destinat fotografilor a creat posibilitatea unei interactiuni fizice permanente intre vocalistul Adrian Hates si publicul de la Diesel, insa comunicarea verbala a fost minima. Carisma muzicienilor si prestatia muzicala foarte buna le-a adus aplauze frenetice din partea publicului, cea mai mare parte fiind totusi prezenta pentru suedezii ce urmau sa incheie seara.

 

 

Deathstars se pare ca au fost urmariti de ghinion in acest turneu, intrucat nici in Ungaria nu au ajuns in formula completa. A revenit Nightmare Industries, insa bateristul Bone W. Machine a fost nevoit sa renunte la turneu cu trei zile inaintea acestui concert din cauza afectiunii "cotul jucatorului de tenis" (epicondilita laterala). Astfel recitalul de la Frankfurt a fost redus la 45 de minute si Bone a fost inlocuit de urgenta cu Oscar Leander (Crescendolls) - sau Oscar de la Renta, dupa cum a fost prezentat de Whiplasher. Tanarul baterist a mai avut acest rol in turneul intreprins de Deathstars in ianuarie 2008.

 

 

Deathstars au un public foarte devotat la Budapesta, dovada fiind faptul ca acesta era cel de-al treilea lor concert in capitala maghiara in 2009 (dupa un concert in acelasi Club Diesel in februarie si un show in cadrul Sziget Festival), iar sala a fost aproape plina. In timpul recitalului Diary of Dreams unei domnisoare din primul rand i s-a facut rau din cauza caldurii (si emotiei?), dupa ce a petrecut acolo cateva ore in asteptarea headlinerilor serii. Backstreet Boys from hell? Se prea poate, judecand dupa reactia audientei de aici! Se poate spune fara vreo exagerare ca in momentul in care Deathstars au urcat pe scena, cei (cele) prezenti in fata scenei si-au pierdut mintile... Deathstars au prezentat un setlist echilibrat ce a continut 14 piese, hituri de pe toate cele trei albume ale lor si a beneficiat de acompaniamentul vocal al publicului de la inceput pana la sfarsit (rar am vazut asa ceva). Orice cuvant rostit de vocalistul Whiplasher era intampinat de tipete asurzitoare. Deathstars au avut o prestatie excelenta (muzical se prezinta impecabil aproape de fiecare data) si au creat o atmosfera electrizanta. Totusi, am avut cateva momente in care m-am intrebat cati dintre cei de-acolo erau in extaz din cauza muzicii sau din alte motive. Un astfel de moment a fost atunci cand fetele din primele randuri au inceput sa-l dezbrace pe vocalistul inghenunchiat in fata lor. Au fost, in ordine: Night Electric Night, Motherzone, Semi Automatic, Mark of the Gun, Arclight, New Dead Nation, Babylon, Tongues, Damn me, Chertograd, Blitzkrieg, Blood Stains Blondes, "Do you like destruction? Do you like self-distruction? This is Cyanide!" si Death Dies Hard.

 

 

Dupa concert, timp de aproximativ o ora, fanii ramasi la Diesel au avut ocazia sa socializeze cu muzicieni din toate trupele, acestia fiind intr-o foarte buna dispozitie si foarte prietenosi cu toti cei prezenti. In jurul orei 1.00 clubul a fost evacuat si, la putin timp dupa aceea, am plecat si noi, urmand ca a doua zi dimineata sa participam la un nou episod Into Darkness.


Luni, 19 octombrie - Viena

Toata aceasta zi a stat sub semnul "intarzierii". Orice mijloc de transport pe care trebuia sa il luam era in intarziere si, spre sfarsitul zilei, pana si reactiile mele erau intarziate. Trenul de la Budapesta la Viena a plecat cu o ora mai tarziu decat fusese stabilit si asta ne-a dat peste cap tot programul. Astfel, nu am mai ajuns sa vizitam nimic si dupa ce am facut cateva cumparaturi la un supermarket, ne-am vazut in situatia de a "apasa pedala de acceleratie" pentru a ajunge la timp la clubul Szene. Desi pe harta parea foarte aproape si usor de gasit din statia de metrou, a durat ceva mai mult decat am planuit pana am ajuns la locatie. Din nou am ratat Dopestars Inc. si din nou nu le-am simtit lipsa, desi cred ca imi prindea bine o jumatate de ora de acomodare inainte de a asista la concertele trupelor care ma interesau.

 

 

Lacrimas Profundere isi incepusera recitalul de cateva minute atunci cand am intrat si primul lucru pe care l-am remarcat a fost spectacolul de lumini si posibilitatile pe care clubul pe oferea din acest punct de vedere. Desi cel mai mic dintre cele trei, Szene are cu siguranta una dintre cele mai bune instalatii de lumini dintre cluburile medii din Europa. Dintre cele pe care le cunosc, doar Z7 din Pratteln (Elvetia) este mai bine dotat la acest capitol - mult mai mare, totusi. In comparatie cu seara precedenta, nu am avut parte de schimbari majore in ceea ce priveste prestatia trupelor si nici de schimbari de componenta. Ordinea intrarii pe scena si setlisturile au fost acelasi, cu mici variatii in ceea ce priveste ordinea pieselor. Am avut parte de aceeasi energie debordanta din partea tuturor celor trei formatii pe care le-am vazut, insa atmosfera nu a mai fost aceeasi ca la Budapesta - nu neaparat mai putin electrizanta, ci a lipsit toata acea nebunie specifica unui concert pop, de care am avut parte in Ungaria. Nu condamn aceste manifestari atata timp cat muzica nu este pusa intr-un con de umbra, insa e trist ca uneori aceste lucruri distrag unora atentia de la ce este important si de la scopul principal al unui astfel de eveniment. Un concert trebuie sa fie mai mult decat o simpla prezentare a compozitiilor muzicale, mai ales acum, cand vanzarile de CD-uri/DVD-uri sunt intr-o continua scadere, iar concertele au devenit principala sursa de venit pentru artisti.

 

 

Mi-ar fi placut ca cei de la Diary of Dreams sa cante macar la unul dintre aceste concerte piesa Chemicals (una dinte favoritele mele, care s-ar fi integrat perfect in setlist), insa acest lucru s-a intamplat abia spre sfarsitul turneului, la Dresden. O surpriza foarte placuta a fost sa-l intalnesc pe Niclas Etelävuori, basistul Amorphis, la acest concert, trupa avand o zi libera in turneul Forging Europe inaintea concertului care avea loc a doua zi in aceeasi locatie.

A fost inca o seara in care m-am simtit excelent, cel putin pana aproape de final, cand oboseala a inceput sa-si spuna cuvantul. Au urmat cateva ore de somn si peste 12 ore de calatorie, insa toata aceasta aventura a meritat efortul.

 

 

A fost o experienta cel putin interesanta sa asist la toate aceste concerte. A fost pentru prima data cand vedeam niste trupe de atat de multe ori intr-o perioada atat de scurta de timp si, initial, mi-era teama ca o sa ajung la saturatie. Desi trupele au fost aceleasi, iar listele pieselor prezentate au variat foarte putin de la un show la altul, concertele au fost diferite: publicul, dispozitia si energiile acestuia, influenteaza decisiv calificativul final care poate fi dat unui eveniment. Nu doar ca nu am ajuns la saturatie, ci chiar mi-a parut rau ca micul meu turneu se oprea doar la trei concerte! Cu siguranta, o sa mai repet experienta si cu alte trupe in masura in care acest lucru va fi posibil. Inca un lucru interesant: atat Diary of Dreams, cat si Deathstars au in repertoriu piese numite Play God si Babylon - mi-ar fi placut sa vad un fel de duel indirect si ambele trupe ca cante una dintre aceste piese in acest turneu (preferabil Play God). Poate cu alta ocazie!

 

 

=== G A L E R I E   F O T O ===

 

18 octombrie 2009 - Budapesta

 

LACRIMAS PROFUNDERE

 

 

 

DIARY OF DREAMS

 

 

 

DEATHSTARS

 

 

 

19 octombrie 2009 - Viena

 

LACRIMAS PROFUNDERE

 

 

 

DIARY OF DREAMS

 

 

 

 

DEATHSTARS

 

Autor: Ella
Vezi galeriile trupelor: Deathstars, Diary of Dreams, Lacrimas Profundere

Data concert:  October 19, 2009  | 0 Comentarii  | 3289 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: INTO DARKNESS - Jurnal de turneu

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte