concerte

Live in Underworld - Deviant, Grimegod, Kratos

Live in Underworld - Deviant, Grimegod, Kratos
TRUPE: Deviant, Grimegod, Kratos

Gabi: Concertul de vineri, 31 martie, mi-a prilejuit intalnirea cu o cunostinta veche care, desi ramane simbolul unei reinvieri a activitatii concertistice din ultimii ani in Bucuresti, nu este neaparat si una foarte placuta: clubul Underworld. L-am regasit asa cum il stiam, cu neajunsurile lui logistice si de compartimentare a spatiului, cu scena pe care cu greu incap 5 membri ai unei trupe. L-am regasit insa si destul de aerisit, din fericire pentru capacitatea de a respira a celor prezenti, dar din nefericire pentru spectacolul care urma sa inceapa. Dragos, cam la cat estimezi numarul celor prezenti?

Dragos: Din analiza ochiometrica si din ce imi amintesc ca mi-a spus Coro, candva in timpul concertului sa tot fi fost aproximativ 150 de spectatori, nu stiu insa raportul platitori-invitati. Oricum o prezenta modesta a publicului poate avea la baza mai multi factori, dintre care voi mentiona doi, cei mai importanti in opinia mea: clubul Underworld a cam iesit de ceva vreme din circuitul concertelor de metal si suprapunerea acestui concert cu recitalul Altar, care se desfasura la aceeasi ora in Viking. Asa ca nucleul dur al celor care merg la concertele din "cluburile de sub pamant" s-a vazut fortat sa aleaga intre cele doua locatii, fapt ce a dezavantajat pana la urma trupele si eventual, organizatorii. Eu nu m-am plans de prezenta mai rarefiata a publicului pentru ca, pe de o parte am beneficiat de mai mult oxigen, si pe de alta parte am putut urmari trupele, fara sa am permanent grija de integritatea mea corporala. Dar sa nu mai plictisim cititorul cu introducerile noastre...

Gabi: Cu un singur detaliu as vrea sa-l mai plictisim, pentru ca am vazut ca era o intrebare pe forum legata de headliner. Dat fiind ca toate trupele din aceasta seara au in componenta muzicieni cu destui ani de activitate la activ pentru ca talentul si pasiunea lor sa fie insotite de experienta, s-a considerat un concert fara trupe de deschidere, asa ca singura alegere posibila pentru ordinea in care au cantat a fost cea alfabetica.

 



Dragos
: Deci spune-mi, Gabi, cum ti s-a parut in aceasta seara Deviant?

Gabi: Trecuse destul de mult timp de cand nu-i mai vazusem, asa ca pentru mine a fost o trupa noua fata de ce stiam. Insa ce am vazut acum mi-a placut mult mai mult decat Deviantul acela de inceput, de acum un an si mai bine. Ca un cliseu, s-ar putea spune ca "si-au gasit identitatea" daca identitatea lor nu ar consta tocmai in absenta unei incadrari precise, in experimente ce fac ca doua piese sa nu sune la fel, intr-o mixtura de death, metalcore, progressive, thrash.

 



Ar fi fost si mai bine daca si Discordless s-ar fi auzit, asa a trebuit sa ne multumim doar cu prezenta lui fizica, ca o promisiune a unui sunet mai complex in alte conditii. In schimb, nu pot sa nu simt admiratie cand il privesc pe Tase lovind in tobe de parca ar fi vrut sa transforme concertul in propriul show al dezintegrarii lor sau pe Fane, caruia putini i-ar banui, pana sa-l vada pe scena, capacitatea de a sustine partitura de chitara cu o voce atat de plina de forta.

 



Poate n-ar strica putin mai multa interactiune cu publicul, pentru ca mi se pare esentiala crearea acelei comunicari care sa duca la implicare si participare din ambele parti. Acum, date fiind conditiile, in afara de cativa oameni care stiau suficient de bine piesele pentru a-si completa in minte partile lipsa, publicul era mai preocupat sa inteleaga ce se canta, sa incerce sa prinda cate un efect ce incerca sa i se strecoare firav spre auz cand celelalte instrumente taceau, sa-si inchipuie ce bine ar fi sunat daca s-ar fi auzit in conditii optime.

 



Poate data viitoare... si astept cu nerabdare albumul prevazut sa apara in toamna, din care am ascultat aseara patru piese plus cele trei incluse pe Disintegration Show.

Dragos: Eu personal am avut serioase probleme in a distinge ceea ce au cantat Deviant in ciuda faptului ca am incercat sa gasesc pozitia ideala in care sa beneficiez de cel mai bun sunet.

 



Nu am reusit sa o gasesc (ma indoiesc ca exista) si drept urmare, pe tot parcursul recitalului lor am incercat sa suprapun mental piesele pe care le stiam cu ceea ce cantau baietii. Deviant-ii au incercat sa contrabalanseze deficientele sunetului cu un show energic (desigur, in limitele pe care le permite asa-zisa scena din Underworld).

 



Ma uitam la Marius si la ce incerca el sa faca pe acel controller dar foarte rar am si auzit care era rezultatul demersului sau, de obicei cand celelalte instrumente taceau. Cred insa ca Deviant mai au nevoie de o voce, cel putin pe piesele de pe MCD-ul Disintegration Show este evidenta aceasta lipsa, dupa plecarea lui Victor. Sper totusi ca in viitor Deviant sa aiba sansa de a canta in conditii de sonorizare mai bune, au potential si multe de oferit.

 



Playlist Deviant:

1. Inspire
2. Pointbreak
3. Effect
4. Built Out of Hate
5. Rejection
6. Trezire
7. Disintegration Show


Gabi
: Au urmat Grimegod, o trupa de care ma mai leaga doar nostalgiile tineretii. Nu-i vazusem deloc pe scena in ultima vreme si asteptarile erau mari. Nu stiu daca din motive de sunet (chitara suna ca si cum procesorul ar fi fost trecut direct prin mixer) sau din cauza schimbarilor de componenta multe si dese (doar trei membri stabili), dar pe scena nu am vazut aceeasi trupa pe care o stiam de pe inregistrari.

 



Daca albumele Grimegod sunt atmosferice si balansate, in concert s-a auzit un fel de death melodic, insa cam liniar si lipsit de stralucire. Desi au trecut prin tot repertoriul din 1995 incoace, cantand cam cate doua piese de pe fiecare album, prea putine au reusit sa ma ridice de pe scaun. As zice ca preferata a fost una din piesele noi Cosmar prefabriqat, poate si pentru ca in mintea mea are o rezonanta de Dark Tranquility, dar si celelalte doua piese noi suna promitator pentru evolutia viitoare a trupei.

 



Pentru ca nu am prea multe de spus despre concertul lor din aceasta seara si cu speranta ca ii voi auzi cu alta ocazie in conditii mai bune, pasez condeiul lui

Dragos: Grimegod a fost unul dintre motivele pentru care am venit in aceasta seara in Underworld. Desi este una din cele mai longevive trupe din istoria postdecembrista a underground-ului mioritic, grupul nu a avut in ultimii ani o activitate prea sustinuta, si drept urmare si sansele de a-i vedea live au fost destul de reduse.

 



De aceea eram foarte curios sa vad ce piese vor canta aradenii si daca in timpul recitalului lor voi putea sa refac usor legatura cu trecutul si cu albumele trupei mele romanesti preferate de la sfarsitul anilor '90. Din fericire playlist-ul a acoperit toata discografia, fapt care mi-a prilejuit intalnirea cu unele compozitii pe care nu le-am mai ascultat de ani de zile. Spre surprinderea mea, in ciuda clasicelor probleme cu sunetul, am intrat foarte usor in atmosfera unor Falling Star, Silent Suicide sau Godless Cry.

 



S-ar putea sa fiu foarte subiectiv aici, si sa fiu influentat mai degraba de nostalgia trecutului decat de argumente obiective, dar mie mi-a placut mult recitalul Grimegod si chiar as vrea ca trupa sa revina in atentie cu un nou produs discografic si cu cat mai multe concerte. Oricum, a fost trupa cu cel mai activ public din aceasta seara si in ciuda numarului redus, spectatorii i-au convins pe cei de la Grimegod sa mai cante o data Falling Star sub forma de bis.

 


Playlist Grimegod:

1. Falling Star
2. Hand of Ashes
3. Lost Sunrise
4. Cosmar prefabriqat
5. Song of My Beautiful End
6. Narcotic Slumber
7. Silent Suicide
8. Dreamside Scream
9. Razors Inside
10. Godless Cry
Bis : Falling Star


Dragos
: Ultima oara cand i-am vazut pe Kratos a fost in luna decembrie a anului 2005, cu ocazia concertului desfasurat in clubul Viking. In aceasta seara pe mine nu m-a convins prea tare show-ul bucurestenilor si in plus am remarcat aceleasi probleme ca si data trecuta, probleme pe care credeam ca trupa le-a rezolvat.

 



In primul rand insistenta celor de la Kratos de a folosi in continuare drum machine-ul sau imposibilitatea de a gasi un inlocuitor pentru Tase isi pune negativ amprenta asupra muzicii, accentuand senzatia de artificial. Apoi, vocea Monicai nu reuseste niciodata sa sune la fel ca pe inregistrare, nu imi dau seama daca ea nu se simte confortabil pe scena, sau exista alte motive, cert este ca tocmai unul din elementele de atractie ale muzicii Kratos, duelul dintre vocea sa si growl-ul lui Dan nu iese cum ar trebui in evidenta.

 



Am apreciat in schimb intentia trupei de a renunta treptat la piesele vechi, compozitiile noi avand acum o pondere mai insemnata in playlist decat cele de pe Looking Behind the Mirror. Nu am prins cover-ul Dimmu Borgir si de aceea am sa o las pe Gabi sa ne povesteasca impresiile ei despre recitalul Kratos si sa traseseze concluzia acestui concert.

Gabi: Seara s-a incheiat cu Kratos, intr-o ultima repetitie in fata publicului de acasa inainte de a porni spre Sofia (la ora la care cititorul cel rabdator citeste aceasta cronica, ei se vor fi intors deja din Bulgaria). Spre surprinderea mea, in ultimele luni si-au schimbat total playlistul, format aproape in intregime din piese noi. Vine un moment cand pentru a privi spre viitor trebuie sa te detasezi de trecut si asta nu inseamna negarea celui care ai fost acum 7 ani, ci evolutie.

 



Asumandu-si experienta acumulata pana acum, Kratos simte ca momentul in cauza a venit. Looking Behind the Mirror... a fost albumul care i-a consacrat, un album bun pentru scena romaneasca, dar se poate face mai mult. Cu toate ca as reasculta oricand cu placere Inside the Storm de exemplu, nu pot sa nu aprob alegerea lor de a promova cele mai recente compozitii, desi sper ca din cand in cand ne vor mai delecta si cu piesele vechi. Si daca tot sunt intr-un moment al acumularilor si progresului, le doresc ca in curand sa aiba pe scena un tobar in carne si oase, bine ar fi de-ar gasi unul de talia lui Tase, caruia i-a si fost de altfel dedicata una dintre piesele serii. 

Amuzant a fost ca desi Kratos era cel mai putin dura dintre trupele prezente, a fost cea care a inspirat un spectator putin mai vesel sa faca stage diving... sau poate Dimmu cu al lor In Death's Embrace. Sa nu credeti ca noile piese aduc o importanta schimbare stilistica, este vorba mai mult despre o actualizare a soundului, compozitiile ramanand in cadrul genului care i-a consacrat.

Am spus-o de mai multe ori ca, daca pe inregistrari vocea Monicai are claritate si precizie, in concert cumva se pierde, ca si cum, dupa atatia ani de aparitii pe scena, inca ar fi coplesita de emotiile inceputului. Nu i-ar strica ceva mai multa incredere si relaxare. Sa speram ca vor produce o impresie frumoasa asupra publicului bulgar si vor avea parte de un sunet mult mai bun decat cel oferit de Underworld.

 



Cum ii ziceam si lui Coro la sfarsitul concertului, ar trebui gasita cat mai curand o locatie adecvata pentru spectacolele live. Clubul de sub pamant nu se dezminte, ne-a oferit un sunet venit ca din strafundurile pamantului si este pacat ca in conditiile date membrii trupelor se chinuiau sa se auda intre ei pe scena si noi ne straduiam fara succes sa ne cautam o pozitie in sala cat mai buna pentru receptarea mesajului lor. Atat se putea face, aceasta cronica se supune clauzei de confuzie a sunetului, are caracter pur informativ, aplicabil locului si momentului concertului si nu reflecta prestatia obiectiva a trupelor in discutie.


Playlist Kratos:

1. The Other Side of Death
2. Trapped
3. Feeding Insanity
4. Reverse Effect
5. In Death’s Embrace
6. Prison of Your Mind
7. Piesa noua
8. Feeding Insanity (bis)

Autor: Gabi D.
Vezi galeriile trupelor: Deviant, Grimegod, Kratos

Data concert:  March 31, 2006  | 0 Comentarii  | 7792 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Live in Underworld - Deviant, Grimegod, Kratos

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte