MADBALL in Fabrica - Respect! Respect! Respect!

Fabrica pare un club care continua sa poarte noroc evenimentelor de metal cu un public mai restrans (sau select, cum preferati). Dupa excelentul Pro Pain din iunie, nici concertul Do Diez & Madball n-a dezamagit deloc.
Peste 300 de oameni, dupa aprecierea mea, s-au strans sa-i vada pe Madball – clasici ai genului hardcore si membri de baza ai asociatiei nesportive :) New York Hardcore Club.
Evenimentul a inceput cu aproximativ 50 de minute intarziere fata de ora anunata, ceea ce ne-a turnat ceva plumb in picioare, dar cateva pahare cu bere si conversatiile cu diversi au umplut repede timpul.
Do Diez au intrat fara mare preambul si au facut un show in forta; marturisesc ca n-am mai avut ocazia sa-i vad si am fost impresionat de modul in care s-au descurcat, in ciuda unor mici probleme de sunet. Mi-a placut in special faptul ca live suna foarte curat si distinct, fara nimic din “gajaiala” pe care ne-o ofera in mod involuntar alte trupe de gen. Si, ca orice trupa cu bune maniere, Do Diez au comunicat constant cu publicul si au facut de cateva ori referire la trupa care urma – Madball. Imi cer scuze pentru ignoranta si promit sa incerc sa-i vad mai des, nu doar sa-i ascult.
Dupa vreo 15 minute de pauza si soundcheck au intrat, Madball au intrat in aclamatiile fanilor care deja se inghesuisera in fata scenei. Desi au venit cu doar trei sferturi din trupa de baza – pentru acest turneu Hoya Roc a stat acasa in concediu pre si post-natal :) - americanii au rupt sala in doua (sau in 300, mai degraba). Au cantat 19 piese (set list-ul mai jos) desfasurate pe parcursul a aproape 80 de minute, iar Freddy Cricien condus cap-coada ceremoniile. A sarit non-stop in timp ce urla cat il tineau plamanii, a alternat injuraturile din si dintre melodii cu multumiri si un “Respect!” pe care l-a repetat aproape obsesiv. Ca o picanterie, am aflat ca a folosit acest “Respect!” mai pe tot parcursul sederii in Romania, adresandu-l tuturor oamenilor, inclusiv ospatarilor si receptionerilor de hotel care-l priveau oarecum mirati.  Ce inseamna sa ai cei sapte ani de ghetto new-yorkez :).
Cred ca pe locul doi ca prestatie a fost tobarul Mackie Jayson (care a lucrat cu Bad Brains si Cro-Mags), care a fost impecabil, secondat de inlocuitorul lui Hoya (un fost basist al trupei Kill Your Idols – din pacate nu i-am retinut numele).
Catre final, Freddy a multumit tuturor membrilor crew-ului, iar publicul i-a aplaudat calduros pe fiecare in parte. E drept ca a facut si o gluma un pic mai intepatoare spunand la adresa unora dintre ei “We love them, even though they are Germans”, dar sunetistul (care facea parte din respectiva natiune) a zambit intelegator.
Era clar ca va urma un bis dupa retragerea trupetilor, iar Demonstrating My Style i-a dat lui Freddy prilejul sa aduca multumiri celor de la Agnostic Front, “which give me this song when I was that little” – a spus el indicand o inaltime mult sub un metru jumate :).
Cred c-am spus suficient, daca nu cumva prea mult :). Madball au rupt, la anul scot album si poate incearca Bring The Noise sa ii mai aduca o data.

01. We The People
02. For My Enemies
03. Can't Stop, Won't Stop
04. Hold It Down
05. Adapt And Overcome
06. Get Out
07. Lockdown
08. Set It Off
09. Smell The Bacon (What's With You?)
10. Nuestra Familia
11. Infiltrate The System
12. HeavenHell
13. Look My Way
14. Hardcore Pride
15. Across Your Face
16. Demonstrating My Style
17. 100%

Bis:

18. It's My Life (The Animals Cover)
19. Pride (Times Are Changing)

Do Diez 

Madball