MARDUK la BUCURESTI

Anul care tocmai a inceput se anunta a fi un competitor serios pentru 2007 din punct de vedere al concertelor si asta numai daca tinem cont de trupele care vor tine capul de afis la evenimentele care se vor derula in primele saptamani ale lui 2008: Marduk, Haggard, Paradise Lost sau Amorphis.
Dar inceputul anului a stat sub semnul black metal-ului pentru ca suedezii de la Marduk au concertat in Romania 2 zile consecutiv, pe 7 ianuarie la Cluj si 8 ianuarie la Bucuresti. Evenimentele au purtat marca Hatework si se pare ca aceasta firma si-a facut un obicei din a aduce pe plaiurile mioritice trupe cu statut de legenda in zonele extreme ale metalului, ceea ce nu poate decat sa ne bucure.

Artisian:

Show-ul din Bucuresti s-a desfasurat in clubul Studio Martin si a inceput cu o precizie de ceas elvetian exact la ora stabilita, adica 20. Primii care au urcat pe scena au fost britanicii de la Artisian care au incercat sa dezmorteasca audienta cu un soi de death/black metal old school, asemanator in multe privinte (dar pastrand desigur proportiile) cu ceea ce faceau Venom la inceputul carierei. Cam sarac in idei si cu o muzica simplista trio-ul din Southampton nu a reusit sa creeze cine stie ce senzatie in randul spectatorilor preocupati mai degraba sa serveasca o bere sau sa stea de vorba cu prietenii.

Zonaria:

Au urmat suedezii de la Zonaria, care ar putea fi nominalizati drept revelatia serii. Pentru mine nu au constituit tocmai o surpriza mai ales ca am ascultat in ultima vreme  Infamy And The Breed, ultimul lor album de studio si in acelasi timp debutul lor discografic, de mai multe ori decat am facut-o in cazul celui mai recent disc Marduk. Zonaria canta un death metal melodic in maniera swedish cu destule influente Hypocrisy, insa  piesele au sunat live mai agresiv decat pe album. Au impresionat printr-un recital energic, o sectie ritmica care a sunat brici si o miscare scenica demna de o trupa cu o experienta bogata (trebuie amintit ca media de varsta a trupetilor se situeaza undeva pe la 20 de ani). Mi-au amintit destul de pregnant de perioada de inceput a celor de la Childern of Bodom, poate si datorita faptului ca vocalistul Simon Berglund avea o atitudine asemanatoare cu cea a lui Alexi Laiho.

In Battle: 

Din punctul meu de vedere urmatoarea trupa ar fi putut sa lipseasca complet din programul acestei seri. Pe numele sau In Battle, m-as fi asteptat ca acest grup suedez sa sune cat de cat decent, dat fiind faptul ca activeaza inca din 1997, au 4 albume de studio si componenti deloc lipsiti de experienta. Numai ca mi-a fost dat sa aud un asa-zis death metal brutal cu influente grind si black, extrem de previzibil, monoton, cu un sunet dominat de pedala dubla si cu un vocalist care scotea un fel de pseudo-growl.  Vocalistul John Sandin ne-a avertizat ca o “raceala” il face sa nu fie in cea mai buna forma. Si daca vocea nu l-a ajutat, a incercat sa compenseze printr-o miscare scenica frenetica.  Singurul lucru demn de remarcat la prestatia acestei trupe a fost viteza cu care batea Nils Fjellström (Dark Funeral). Ce-i drept, in entuziasmul sau isi acoperea adesea complet colegii, astfel incat cu greu mai desluseai ceva in afara de tobele mitraliate.

Marduk:

Dupa o asemnea repriza de zgomot, care iti punea serios la incercare stoicismul, a urmat o binvenita pauza in care s-au pregatit scena si instrumentele pentru headlineri. Marduk au inceput in forta cu The Levelling Dust, piesa care deschide ultimul lor album de studio Rom 5:12  si am crezut ca recitalul se va concentra preponderent pe compozitii inlcuse pe acest disc. Nu a fost sa fie asa si spre deliciul celor prezenti suedezii au preferat un playlist care a cuprins multe piese emblematice pentru diversele perioade din istoria Marduk, astfel incat nu au fost ocolite albume precum Those of the Unlight, Panzer Division Marduk sau Plague Angel. In aceeasi maniera caracteristica lui Rom 5:12, intre piese au fost folosite scurte pasaje parca provenind din filme horror, interludii care au adaugat un efect sinistru intregului recital. Punctele de referinta au fost piesele Baptism by Fire, Imago Mortis, Wolves si Panzer Division Marduk, compozitii care au generat o adevarata nebunie in randul celor aproximativ 350 de persoane. Mi s-a parut cumva anormal sa nu cante Dracul va domni din nou in Transilvania, pana la urma si-ar fi putut adapta playlist-ul astfel incat sa includa aceasta piesa macar pentru cele doua concerte din Romania. Si ca o alta dezamagire personala, mi-ar fi placut sa vad cum suna live Accuser. Oposser... 
Sunetul a fost in general bun, cred ca in conditiile date si tinand cont de acustica salii nu se putea scoate ceva mai bun la acest capitol. Recitalurile au suferit destul de mult la capitolul lumini, dar, alaturi de fumul de tigara greu, acestea au fost singurele minusuri ale unei seri reusite.

Foto: Max, Admin