concerte

Napalm Death la Bucuresti

Napalm Death la Bucuresti
TRUPE: Accident, Napalm Death, Protest Urban

Napalm Death. Ce eveniment! Desi i-am vazut mai demult la Sziget, abia asteptam concertul. Mai ales ca intre timp au scos The Code Is Red... (care i-a repus pe lista preferintelor mele) si Smear Campaign, care n-a dezamagit nici el. Canta si de pe The Code? Normal, doamne-ajuta sa fie cat mai multe. Dar, cum o fi In Deference in concert? Vine si Anneke?(ha, ha!).

Asa ca m-am decis sa ma infiintez la Preoteasa la 7 fix. Dar in Bucurestiul asta supra-aglomerat orice intentia de punctualitate moare din start, din cauza aglomeratiei. Plecatul la 6 de la serviciu n-a ajutat prea mult, asa ca tot am pierdut 10 minute din Life In Tokyo – o trupa din Republica Moldova cu aspiratii cosmopolite.

 

Life in Tokyo

 

Ei bine, se pare ca nu pierdusem cine stie ce. Aceleasi aspiratii cosmopolite i-au facut pe Life in Tokyo sa-si ia un basist rus care n-a obtinut viza de intrare in Romania, din cauza aspiratiilor europene ale tarisoarei noastre. De altfel, si restul membrilor trupei au intrat in Romania prin intermediul unei excursii de 2 zile, care le-a garantat obtinerea mai rapida a vizei. Sau cel putin asa ne-au destainuit organizatorii.

 

Life in Tokyo

 

Fara basist, death/grind-ul pe care ni l-au propus moldovenii a fost de-a dreptul schiop si confuz. Multe riff-uri confuze din 2 chitari, o voce destul de puternica si ceva miscare - atata cata permitea scena. Si cam atat; noima si coerenta au suferit la greu, poate si din cauza sunetului.

 

 

 

Accident

 

Accident, o alta trupa din Republica Moldova, au fost la polul opus. Un sunet clar, vocea lui Octavian Casian la fel de in vana ca si prestatia lui scenica. O singura chitara, dar ce chitara! Riff-urile de la Cu pluta (de pe ultimul album, Psychosport) au dat mobilizarea generala in primele randuri, iar Renegat (Pas gresit) i-a facut pe cei din sala sa aclame numele trupei. Ciocu’ Mic a dat iar semnalul la mosh, dupa care au urmat cateva piese de pe albumele mai vechi, cea mai cunoscuta fiind probabil Marie de pe Fuego (1998).

 

 

 

Accident

 

La Podea a fost un sfarsit cum nu se poate mai bun, care a reflectat starea de spirit a (macar) jumatate din sala in momentul ala. Foarte buna prestatie a celor de la Accident, confirma aprecierile celor care i-au vazut in concertul de lansare a albumului.

 

 

 

Protest Urban

 

Protest Urban au inceput foarte bine, insa din pacate n-am putut sa vedem tot recitalul din cauza (si nu datorita) unei promisiuni de interviu cu Napalm Death din partea organizatorilor. Am mers repede la Old School impreuna cu Cynyc si am asteptat 10-15 minute, dupa care am aflat ca cei de la Napalm au intrat in criza de timp si, eventual, vor onora primisiunea dupa concert. Lucru care nu s-a intamplat, dar asta-i viata – so many requests for interviews, so little time, ca sa parafrazam o replica celebra.

 

 

 

Protest Urban

 

Am fugit din nou in sala, suficient de repde ca sa vedem incheierea recitalului singurei trupe romansti din concert. Judecand dupa atmosfera si racnetele metalistilor din fata, am pierdut ceva pe cinste. Scuze celor de la Protest Urban si ne vom revansa fata de ei cu prima ocazie.

 

 

 

Napalm Death

 

Napalm Death a avut un sound-check destul de lung (40 de minute, daca nu ma insel), ceea ce mi-a dat sperante. Vazusem aceeasi minutiozitate si la WASP, la concertul de la Cluj, iar dupa aia sunetul americanilor a fost atat de bun, incat am auzit si azvonuri ca ar fi fost playback – ceea ce nu cred.
Pana la urma n-a fost perfect, dar pe ansamblu sunetul a fost ok si, oricum, la un moment dat n-a mai contat. Intro-ul Weltschmertz a fost doar linistea dinaintea furtunii, pentru ca au urmat imediat Sink Fast Let Go (excelent!), Unchallenged Hate si Suffer The Children (mama-mama!).

 

 

 

Toata lumea din fata a inceput sa-si fluture tricourile si sa scandeze „Napalm Death!” in fiecare pauza dintre melodii. In timpul melodiilor propriu-zise, erau prea ocupati sa faca o moshareala pe cinste ca sa mai scandeze ceva. Luminile au fost cam aceleasi, „manevrate” ceva mai violent, iar trupa s-a miscat foarte bine, cu exceptia lui Barney si a gleznei lui luxate in Serbia. Nici asta n-a contat, ca s-a miscat jumate din sala cat pentru tot turneul celor de la Napalm. Cealalta jumatate (in care se incadreaza si subsemnatul) nu s-a miscat mai deloc, pentru ca statea impietrita de bucurie la Silence is Deafning, Well All Is Said And Done, The Code Is Red..., In Deference (n-a venit Anneke, ha, ha!), Scum si piesa de Guinness Book – You Suffer.

 

 

 

Ce mi s-a parut graitor pentru bucuria oamenilor din sala a fost ca aproape tota lumea a aplaudat si n-am auzit mai deloc fluieraturi. Stiti voi, fluieraturile alea admirative care se combina cu aplauzele dupa fiecare piesa. Ei bine, de data asta deather-ii, grinder-ii si cei mai rai dintre punkeri... s-au multumit sa aplaude si sa strige.

 

 

 

O singura problema mare a fost, mai ales catre sfarsit: temperatura a crescut peste limita suportabilului, iar cei care nu bausera destul ca sa-si arunce hainele de pe ei au fost nevoiti sa se retraga spre iesire, unde mai putea prinde o gura de aer. Din nefericire, m-am incadrat in aceasta categorie trista, asa ca am vazut ultima parte a concertului in doi pasi inainte/doi pasi inapoi intre usa si sala. Suficient sa ma bucur totusi de ultimele 4 piese, printre care favoritele Nazi Punks Fuck Off (preluare Dead Kennedys) si Smear Campaign.

 

 

 

Am ramas dupa concert la (inca o) bere cu Cynyc (acum si fotoreporter:), ocazie cu care maestrul a mai tras niste cadre edificatoare pentru cantitatea de vicii pe rocker roman.

 

 

Un concert foarte bun, care are in opinia mea, urmatoarele:
Plusuri
- prestatia trupelor in sine: 3 din 4 au fost mai mult decat OK, cu Napalm lider detasat
- berea la cutie, ambalaj care ne-a scutit de cioburi si accidente la un concert cu grad marisor de risc; precum si pretul berii la cutie :)
- sunet pe ansamblu bun

Minusuri:
- unul mare care a generat multe mici: LOCATIA; si de aici caldura, vanzoleala la bar, apoi vanzoleala la wc-uri. Dar, ca sa fim corecti, stim cu totii ca asta e o problema generala in Romania, iar Bucurestiul nu face exceptie.
- unul neimportant pentru public, un pic mai important pentru noi: joaca de-a interviul cu Napalm Death; nu-i problema, ii luam prin telefon!

 

 

Fotografii: Cynyc

Autor: Tzugu
Vezi galeriile trupelor: Accident, Napalm Death, Protest Urban

Data concert:  January 25, 2007  | 6 Comentarii  | 8087 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Napalm Death la Bucuresti

  • Sa-mi saie ochii daca am vazut vrounu

    1. Posted by klawz | 31 Ianuarie 2007 14:08
  • "- unul mare care a generat multe mici: LOCATIA; si de aici caldura, vanzoleala la bar, apoi vanzoleala la wc-uri. Dar, ca sa fim corecti, stim cu totii ca asta e o problema generala in Romania, iar Bucurestiul nu face exceptie."

    io la mini in oras n-am vazut asa problema, iar concerte au fost destule.

    2. Posted by zgub | 02 Februarie 2007 10:59
  • da. am fost si eu printre cei prezenti la preoteasa in acea seara "grea". legat de sonorizarea napalm, ce mai conta daca nu erau bine echilibrate chitarile sau percutia atata timp cat vocea lui bernie acoperea pe deplin toate instrumentele (chiar daca ar mai fi adus inca doua chitari). nu am mai auzit o asemenea forta vocala in death metal (parca era uragan). ii astept sa revina in romania (dupa cum au promis) ca sa ma mai pot delecta inca odata cu acel veritabil cutremur vocal.

    3. Posted by Nick Fury | 02 Februarie 2007 17:17
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte