SCORPIONS: ultimul concert la Bucuresti

Daca te apucai de rock pe la sfarsitul anilor ’80, cele mai mari sanse erau sa incepi cu AC/DC, Maiden, Priest, Scorpions, Metallica si Manowar. La momentul respectiv, Scorpions si Priest aveau deja in spate aproape 20 de ani de cariera. De atunci au mai trecut 20 de ani si iata ca acum a venit momentul despartirii, ambele trupe anuntand pentru vara aceasta turnee de adio, care includ si Romania.

Astfel, joi seara, a fost randul celor de la Scorpions. Nu pot spune ca, pe parcursul concertului, am avut vreodata senzatia ca e vorba de o trupa aflata la capatul puterilor. Intr-adevar, au fost ceva mai multe momente de respiro decat ma asteptam iar chipul lui Klaus arata destul de imbatranit, dupa ce si-a scos ochelarii de soare. Dar cheful de cantat si vocea erau inca acolo, iar celebra piramida umana, pe care o fac la finalul fiecarui concert, a stat in picioare! Ba mai mult, la piesa “Blackout”, Rudolf a aparut cu capul bandajat si furculite in ochi, exact ca pe coperta albumului din 1982!

Ce m-a surprins, insa, a fost ca set list-ul s-a compus din piese de pe doar 6 din cele 17 albume de studio: 4 din prima jumatate a anilor ’80 (includ aici si “Lovedrive”, primul album post-Uli Jon Roth, care, chiar daca a fost scos in 1979, anunta sunetul pe care trupa il va avea in urmatoarea decada), unul din ’90 si discul de anul trecut. Este normala concentrarea pe anii ’80, deoarece a reprezentat perioada de glorie a celor de la Scorpions (“Bad Boys Running Wild”, “Holiday”, “Big City Nights”, “Still Loving You”, “Rock You Like A Hurricane”, “When The Smoke Is Going Down”, etc.). Totusi, intr-un concert de adio, ma asteptam sa aud o trecere in revista a tuturor perioadelor trupei si, in special, a anilor ’70, de unde vin piese ca “We'll Burn the Sky”, “In trance”, “Pictured Life”, “Steamrock Fever”, “Virgin Killer”, piese cu mult peste orice au scos din 1990 incoace, incluzand aici si super mediatizata balada propagandistica “Wind of change”. Bine ca, cel putin, o vedere de ansamblu a intregii istorii Scorpions, a fost data de filmul-colaj realizat din toate copertile albumelor, care a rulat in timpul solo-ului de baterie.

De aceea, la finalul concertului, aveam senzatia ca i-as mai fi ascultat pentru inca 2-3 ore. Raman cu amintirea unui concert bun, iar daca trupa se tine de cuvant si se retrage (spre deosebire de Kiss, care isi anunta in fiecare an turneul de adio), “Tokyo tapes” (1978) si “World wide live” (1985) imi vor aduce mereu aminte cum suna Scorpions live.

courtesy of www.theoriginalfire.ro