
Scorpions
![]() | Activa Site: www.the-scorpions.com | COMPONENTA: Klaus Meine - voce Rudolf Schenker - chitara Matthias Jabs - chitara Pawel Maciwoda - bas James Kottak - tobe |
Biografie
Biografie:
Recunoscuti drept unii dintre cei mai vechi si mai populari amabasadori ai rockului in lume, Scorpions aniverseaza in 2007 35 de ani de la albumul de debut. In tot acest timp, petrecut pe scena fara pauze semnificative, ei si-au construit treptat un stil inconfundabil, de la rockul psihedelic al anilor 70, la hard rock si heavy metal in anii 90, si au cistigat si aprecierea publicului larg prin frumusetea baladelor lor la care se pricep ca putini altii. Melodii ca Still Loving You sau Wind of Change le-au adus succesul comercial (60 de milioane de discuri vindute) dar si o multime de fani noi care in acest fel le descopera muzica si pentru care Scorpions au rolul de poarta de intrare in muzica rock.
Rudolf Schenker (chitara) a infiintat grupul in 1965 la Hanovra, dar lucrurile au inceput sa se miste abia patru ani mai tirziu, cind fratele sau mai mic Michael Schenker (chitara) si Klaus Meine (voce) si-au parasit colegii de la Copernicus pentru a i se alatura. Michael avea doar 16 ani atunci cind a inregistrat albumul de debut Scorpions, Lonesome Crow (1972), dar abilitatile sale de chitarist erau deja impresionante. Albumul a fost promovat prin numeroase concerte in Germania, in deschidere la trupe ca Uriah Heep, Fleetwood Mac si UFO, ceea ce le-a adus un succes national rezonabil, dar si prima schimbare de componenta. Lui Michael Schenker i s-a propus sa cinte cu UFO, o oferta pe care nu o putea refuza, chiar daca plecarea sa ameninta serios viitorul primei sale trupe.
Rudolf cunostea un chitarist din orasul sau, Ulrich John Roth, pe care incercase, fara succes, sa-l convinga sa vina in locul lui Michael. Uli nu vrusese sa-si paraseasca cei doi amici, Francis Buchholz (bas) si Juergen Rosenthal (tobe), cu care cinta sub numele Dawn Road, asa ca, pina la urma Rudolf va fi cel care se va alatura trupei lui Uli, aducindu-l cu el si pe Klaus Meine. Noii veniti ii conving repede pe ceilalti sa preia numele Scorpions, ce se bucura deja de o oarece popularitate. Primul album lansat in aceasta noua incarnare a trupei este Fly to The Rainbow in 1974, pe care atractia spre hard rock (Speedy’s Coming) se lupta cu elementele psihedelice ramase din perioada hippie (They Need a Million) si cu influenta evidenta pe care Hendrix o exercita asupra lui Roth (Drifting Sun). Urmatorul disc, In Trance (1975) marcheaza inceputul colaborarii cu producatorul Dieter Dierks, cu ajutorul caruia trupa isi gaseste o identitate clara, indreptata evident spre un hard rock energic si plin de incredere, ilustrat cel mai bine de piese, astazi clasice, ca Dark Lady, Robot Man si, mai ales, In Trance. Urmeaza un turneu in Anglia, in deschidere la The Sweet si unul in Germania, cu Kiss, in urma carora numarul de fani creste vertiginos. Tendinta ascendenta este valorificata de Virgin Killer (albumul anului 1976 in Germania) si Taken by Force (1977, declarat disc de aur in Japonia – 100.000 exemplare vindute), cu o usoara slabire a ritmului pe cel din urma, compensata de un evident progres la partea de compozitie. Remarcabile in acest sens sunt mai ales la piesele We’ll Burn the Sky si Born to Touch Your Feelings. Bineinteles ca momentele dinamice nu lipsesc, Steamrock Fever si He’s a Woman She’s a Man dovedesc ca grupul nu s-a “inmuiat”. Taken By Force a fost puternic promovat de casa de discuri RCA, care spera sa impuna grupul pe piata americana. Aceasta orientare comerciala a activitatii trupei, precum si unele divergente muzicale pe care le avea cu noul baterist, Hermann Rarebell, l-au determinat pe Uli John Roth sa parareasca Scorpions in favoarea unei cariere solo. Lasa in urma o reprezentatie extraordinara pe dublul-disc live Tokyo Tapes (1978), inregistrat cu ocazia unui concert incendiar la Budokan, in timpul primului lor turneu japonez.
Nu mai putin de 140 de chitaristi s-au prezentat in urma anunului din revista Melody Maker, dornici sa-l inlocuiasca pe Roth, dar nici unul nu a fost ales, pentru ca omul potrivit nu se prezentase la auditii! Rudolf si Klaus aveau sa il gaseasca pe Matthias Jabs chiar in orasul lor, Hanovra, cu ocazia unui concert la trupei Lady, din care acesta facea parte la acea vreme. Echipa completata odata cu venirea lui Matthias va rezista nemodificata timp de 14 ani, pina in 1992, desi la inceput a trecut printr-o perioada tulbure. Michael Schenker fusese concediat de UFO, si isi cere inapoi locul in Scorpions. Dar problemele cu alcoolul si drogurile il indeparteaza de grup si ii reduc contributia la citeva concerte si la citeva solouri pe Lovedrive, discul aparut in 1979. Matthias este, deci, consfintit pe postul de chitarist, si isi ia in primire locul pe scena cu ocazia primului turneu american, in vara lui ’79. Datorita promovarii facute de Mercury Records (cu care trupa semnase dupa expirarea contractului cu RCA) si a aprecierilor entuziaste pe care discul le primeste in Europa, succesul trupei incepe sa creasca si in America. Animal Magnetism (1980) primeste discul de aur pentru vinzarile din SUA si aprobarea fanilor pentru The Zoo, Make it Real si balada Lady Starlight.
Cind toate pareau ca merg numai in directia buna pentru Scorpions, ei trebuie sa faca fata unei probleme grave, care ii pune serios la incercare: in plin turneu, Klaus Meine isi pierde vocea si este nevoit apoi sa suporte doua interventii chirurgicale pentru indepartarea nodulilor de pe corzile vocale. In timpul inregistrarilor pentru urmatorul disc, inca nu se stia daca Meine va reusi sa isi recupereze vocea pentru a continua sa cinte alaturi de colegii sai. In momentul in care zvonurile privind inlocuirea sa cu Don Dokken incepeau sa devina din ce in ce mai insistente, Meine revine in forta si isi elibereaza toata tensiunea acumulata intr-o performanta formidabila pe noile piese de pe cel mai furios album al trupei: Blackout, aparut in 1982. I-au dat lui Meine corzi vocale metalice! exlama criticii care vad in Blackout un punct de referinta pentru tinarul (pe atunci) gen heavy metal. In timp ce, impins inainte de succesul celor trei single-uri – Blackout, Dynamite si No One Like You – succesul in topuri il confirma drept cel mai bine vindut album al trupei, premiat cu albumul de platina in SUA (1 million de exemplare vindute) si declarat Cel mai bun album de hard rock al anului. Blackout i-a transformat pe Scorpions in rock-staruri internationale si urmatorul disc Love at First Sting (1984) le-a confirmat irevocabil aceasta pozitie: promovat de hiturile Rock You Like a Hurricane, Bad Boys Running Wild si, mai ales arhicunoscuta balada Still Loving You, albumul depaseste rapid 2 milioane de exemplare vindute in SUA. Numai in Franta, single-ul Still Loving You s-a vindut in 1.7 milioane de exemplare, declasind o isterie a fanilor nemaintilnita de pe vremea Beatles-ilor. Turneele devin din ce in ce mai lungi si mai impresionante: stadioane intregi de fani vin sa asiste la prestatiile eroilor heavy metalului (asa cum ii numeste revista Rolling Stone) pe scene uriase, insotite de lumini si efecte pirotehnice spectaculoase. In 1983, la Festivalul din San Bernadino Valley, California, Scorpions cinta in fata a 325.000 de spectatori; in 1984, dau trei concerte consecutive in Madison Square Garden din New York, fiecare cu o audienta de peste 60.000 de spectatori; in 1985, la prima editie a uriasului festival Rock in Rio, 350.000 de persoane sunt prezente la recitalul Scorpions; trupe care peste ani vor marca la rindul lor istoria metalului, au ocazia de a cinta in fata a sute de mii si chiar milioane de spectatori, fiind alese sa deschida concertele Scorpions: Bon Jovi, Metallica, Iron Maiden, Def Leppard. Perioada de intensa activitate concertistica dintre 1984 si 1988 este excelent ilustrata de World Wide Live, care contine inregistrari din concerte ale celor mai cunoscute hituri ale lor.
Dupa ce onoreaza invitatia de a participa la prestigiosul festival Monsters of Rock din 1986, unde au impartit scena cu Ozzy Osbourne, Def Leppard si Motorhead, se intorc in studio pentru a inregistra Savage Amusement (1988), care se va dovedi a fi ultimul disc in colaborare cu producatorul Dieter Dierks. Albumul pastreaza in linii mari reteta precedentelor, cu o usoara tenta de comercializare a sunetului care aduce rezultatele dorite: vinzari foarte bune in SUA (locul 5 in top Billboard) si in Europa, precum si un turneu american, impreuna cu Dokken, Van Halen, Metallica si Kingdom Come. In acelasi an, 1988, Scorpions devin prima formatie internationala de rock care cinta in URSS, cu ocazia unui mini-turneu de 10 concerte. (Va urma)
Text de Klawz
Poze





Albume
Return to Forever
Casa discuri: Sony Music

Sting in the Tail
Casa discuri: Sony Music

Humanity Hour 1
Casa discuri: BMG

Unbreakable
Casa discuri: BMG

Moment of Glory
Casa discuri: EMI

Eye II Eye
Casa discuri: Koch Records

Pure Instinct
Casa discuri: Atlantic Records

Face the Heat
Casa discuri: Mercury Records

Crazy World
Casa discuri: Vertigo Records

Savage Amusement
Casa discuri: Polydor Records

Love at First Sting
Casa discuri: EMI

Blackout
Casa discuri: EMI

Animal Magnetism
Casa discuri: Polydor Records

Lovedrive
Casa discuri: EMI

Taken by Force
Casa discuri: RCA Records

Virgin Killer
Casa discuri: RCA Records

In Trance
Casa discuri: RCA Records

Fly to the Rainbow
Casa discuri: RCA Records

Lonesome Crow
Casa discuri: Brain Records

Din lista de albume de mai jos lipsesc numai putin de 6. De studio si nu compilatii sau live...