interviuri rock

Calin Raduta (CAP DE CRANIU): despre grafica si muzica

Calin Raduta (CAP DE CRANIU): despre grafica si muzica
TRUPE : Cap De Craniu, H 8, Hang Him

Doua interviuri cu acelasi artist in mai putin de 12 luni? Poate ca unii dintre cei care citesc aceste randuri vor spune ca este un pic cam mult, insa daca stau putin si ma gandesc, munca pe care o depune artistul este cea care face diferenta. Daca in trecut principalul subiect al discutiilor purtate cu Calin Raduta a fost muzica, de data aceasta am zis ca ar fi cazul sa ne indreptam atentia si catre o alta latura artistica a sa. Cea de artist grafic. Orice introducere pompoasa poate ca ar stirbi raspunsurile lui Calin, asa ca nu va mai retin si va invit sa lecturati randurile de mai jos:


 

Metalfan: Salut Calin si bine ai revenit in paginile Metalfan.RO!
Calin Raduta: Salut si multumesc pentru invitatie!

Metalfan: De-a lungul timpului am avut ocazia de a purta mai multe discutii privind activitatea ta de muzician, de aceasta data as vrea sa ne concentram pe o alta latura artistica de-a ta. Poti sa ne povestesti cum ai inceput sa desenezi? Ce te-a determinat sa-ti exprimi trairile in acest mod?
Calin Raduta: Provin dintr-o familie de artisti si poate acest aspect spune multe. Desi parintii mei nu m-au fortat niciodata sa fac ceva ce nu am vrut, ei m-au influentat indirect si m-au sustinut enorm atunci cand au observat ca asta imi doresc si le multumesc din suflet pentru asta! Sa facem prezentarile: Tatal meu, Daniel este pictor scenograf si a realizat scenografia pentru filme ca Morometii (1987), De ce trag clopotele, Mitica ? (1981), iar mama mea Anca, scenograf de costume, a lucrat si ea la nenumarate filme si piese de teatru; ambii fiind premiati de multe ori pentru scenografie de decor si de costume.
 


Daniel Raduta - Morometii (1987)

Desenez de mic si uitandu-ma acum peste desenele din copilarie imi dau seama cu cat de multa pasiune o faceam. Ai mei erau fascinati ca aveam "vedere in spatiu" si chiar daca nu aveam notiuni despre perspectiva, obiectele si in special masinile pe care le desenam aveau volum (nu erau plate).
 


Calin Raduta - vedere in spatiu

Mult mai tarziu, cand m-am inscris in clasa a 7-a, la liceul de arte plastice si muzica din Ploiesti, tin minte ca eram impreuna cu tatal meu si m-a intrebat la ce as vrea sa ma inscriu. Eu am crezut atunci ca se refera daca vreau desen sau muzica si i-am zis chitara, clar. Hahaha! Eu deja de la varsta de 8 ani cantam la chitara. Nu m-a lasat. A fost un moment trist atunci, dar mai tarziu am ajuns sa ii multumesc pentru acea decizie pe care nu am putut sa o iau eu. Faptul ca am facut in paralel si chitara si muzica, in prezent le stapanesc destul de bine pe ambele si imi plac la fel de mult si mai mult de atat, ma folosesc de ambele.
 


Calin Raduta - primii pasi in desen
 
Metalfan: Stiu ca ai absolvit Universitatea Nationala de Arte Bucuresti, dar si a Liceului de Arta "Carmen Sylva" din Ploiesti. Ce ai invatat in scoala si ce ai fi schimbat in metodele de predare?
Calin Raduta: Daca ma intrebai atunci cand eram elev sau student, ti-as fi raspuns cu totul si cu totul diferit fata de cum as face-o acum. Vremurile se schimba, metodele de predare la fel, dar nu neaparat intr-un sens bun. In invatamantul din tara asta, cel putin pe plan artistic lipseste viziunea si libertatea. Cumva, strictetea a ramas intiparita in atitudinea si metoda de predare a profesorilor, inca din perioada comunismului. Noi nu mergeam la expozitii, nu ieseam din tara pentru a face schimb de experienta cu elevi, studenti din alte tari, ba chiar nici din oras nu ieseam; in schimb ne holbam la niste manuale sau albume de arta, prafuite, meschine si mult prea sumare pentru a putea intelege mai bine ce inseamna un stil sau un curent al artei. Nu mai spun ca o poza dintr-un album de arta arata cu totul si cu totul diferit fata de cum arata in realitate acea lucrare si ma refer aici la culori, spre exemplu. Mai nou, ai spune ca "salvarea" este internetul, probabil avem posibilitatea de a "merge" la expozitii, doar explorand o pagina a unui site, dar aici nu exista indrumare. Daca un profesor simte prin stilul in care lucrezi ca tu esti influentat de un anume artist sau curent artistic (chiar si numind in fata acestuia, artistul care te influenteaza spre exemplu), el nu te indruma catre directia aceea. Spre exemplu, mie mi-a placut mereu stilul horror si SF. Daca mergeam cu lucrari de genul pentru a le arata unui profesor, nu doar ca se uita ciudat la mine,  dar se si comporta ciudat, numindu-ma "satanistul"... haha!
 

 
Oamenii se sperie in general de lucrurile ciudate, dar nici nu au interes in a intelege acele lucruri. De la un profesor de arta te astepti sa primesti mai multa intelegere, decat de la un om simplu de pe strada; de cele mai multe ori insa, ramai dezamagit. In facultate, profesorul nostru de grafica si aletier, fiind si decan, nu avea timp decat la deschiderea si inchiderea unui an, sa stea de vorba cu noi. Astfel ne-a fost profesor, asistenta acestuia, pe nume Stela Lie. Vreau sa spun ca in acei 4 ani de facultate, tot ce am invatat de la Stela, nu cred ca apucam sa invatam de la domnul profesor absent. Deci nu tot ce se intampla intr-o facultate are conotatii negative. Acolo am aprofundat nu doar desenul si tehnici ale artei grafice, dar si pictura in diferite metode de lucru. Din pacate insa, nu ai timp efectiv in 4 ani sa inveti tot ce trebuie sa stii spre exemplu despre grafica. Tine foarte mult de cat de preocupat esti in a invata, nu doar de cat de multe lucruri te poate invata profesorul. Vorbind pe subiect, mi se pare o anomalie faptul ca in prezent se fac doar 3 ani de facultate... pentru ca nu stiu ce poti invata in 3 ani, din ce nu puteai sa inveti in 4.

Metalfan: De ceva vreme a luat nastere Dark Side Booking Academy. Poti sa ne spui mai multe despre acest proiect si despre Ink Division?
Calin Raduta: Eu personal nu fac parte din echipa de booking, desi lucram impreuna in aceeasi cladire, legatura dintre 'booking' si 'ink' este chiar Catalin Davidescu pe care imi este greu sa il numesc patron, fiindu-mi in primul rand un foarte bun prieten. Noi acolo suntem o familie si incercam sa dezvoltam o echipa care lucreaza pe mai multe planuri, una dintre ele as numi-o metaforic "deschizatori de drumuri". Catalin este printre altele si managerul Cap de Craniu, H8 si Negative Core Project si impreuna cu el ne luptam in termeni cat se poate de modesti cu "mafia" industriei muzicale (fie ea mica sau mare, atat industria cat si mafia). Noi nu vrem sa cerem fara sa oferim, dar nici NU VREM SA CUMPARAM fix CEEA CE AR TREBUI SA VINDEM. Cand spun 'lupta', nu ma refer la un razboi verbal agresiv sau un razboi prin care noi nu ne supunem si prin care ne dorim sa omoram "mafia" despre care vorbeam mai devreme. Noi vrem sa demonstram ca tot ce facem este in primul rand din pasiune, fara a copia stereotipuri sau modele americane si/sau occidentale, ca avem personalitate si ca nu vrem sa ne aliniem trupelor care se prezinta umil in fata bosilor sau chiar si in fata publicului. Haide sa luam numele Cap de Craniu pe care daca il scrii in google iti apar referiri doar la trupa Cap De Craniu. Haide sa luam logo-ul care nu contine nu stiu ce font pe care l-au mai folosit si altii si care nici macar nu se aseamana cu vreun logo al vreunei trupe. Haide sa luam copertile care nu se aliniaza trupelor stereotip de gen si la care nu am lipit logo-ul in photoshop ci l-am desenat la fel ca si coperta si ca o mica paranteza, coperta First EP for a Surgery este o parte din lucrarea mea de diploma de la grafica. Haide sa luam tricourile pe care le scoatem pe piata; tricouri pe care le vezi in marea de tricouri cu fonturi identice si coperti sau design-uri ultra folosite si expirate. Haide sa luam versurile de pe EP care povestesc despre un anume Laurentiu, cate trupe canta despre acest Laurentiu!? Hahaha! Sau cele de pe I'll Kill if I Live care desi povestesc despre fiecare dintre noi, sunt trecute prin filtrul unor proverbe cu... bla bla, ca nu mai intru in detalii.
 


Cap de Craniu - I'll Kill If I Live (2012)



Cap de Craniu - I'll Kill If I Live (2012)
 
Hai sa luam muzica spre exemplu, care nu e unica, dar nu cred ca poti spune de vreo piesa ca suna cap coada asa si pe dincolo... Ce vreau sa spun este ca ne stoarcem mereu creierii din capul de craniu sa punem suflet si personalitate in tot ce facem, nu cantam pentru ca e la moda un anume gen, nu ne cumparam like-uri si vizualizari ci lasam totul sa se deruleze natural. Nu cerem bani la concerte caritabile. Nu cerem bani nejustificati si nici sume ultra colosale... nu cerem respect de la oameni care nu au aflat nici macar ce inseamna bunul simt. Dar hai sa luam exemplu H8, formatie infiintata in anul 1995. Trupa si oamenii din aceasta trupa, la anul implinesc 20 de ani de activitate. Ce inseamna activitate? Inseamna ca am fost lipiti unii de ceilalti si suntem prieteni foarte buni dupa atata vreme. Inseamna ca in toti acesti ani ne-am certat si bucurat in acelasi timp, am depasit orgolii si ne-am vazut de acelasi vis, acela de a canta. Imi aduc aminte ca se pleca din Ploiesti catre Bucuresti pentru a se repeta. Faceam si asta. Se mancau corcoduse in loc de alta mancare si se fumau chistoace de pe langa bordura. Am facut si asta. Repetam oriunde se putea repeta, in beciul blocului lui Varu, la casa de cultura... oriunde. Nu am pus niciodata luxul in fata pasiunii. Repetam cu chitarile bagate in casetofon, in pikup... Citeam in interviul pe care i l-ai luat lui Coro in care spunea ca moldovenii repeta si ca toate trupele din sala aia se recunosc dupa cum suna metronomul si alte alea... asta se intampla la salile de repetitii in comun. Nu e o anomalie, ci este o chestie obisnuita. O trupa nu are cum sa existe, nu are cum sa compuna si sa sustina concerte fara repetitii, peste repetitii... pana ajungi in punctul de a nu te mai suporta cu colegii de trupa. Inteleg apropierea unui om de alti oameni in speta, dar toate trupele care inca mai exista si care scot albume si le canta, nu doar prietenilor de la bloc, sunt trupe care fac aceleasi lucruri si care se sacrifica. Poate stii, poate nu stii, chitaristul nostru Radu, care traieste in Africa, vine de acolo pentru un concert sau pentru un turneu, pune bani pentru scule si e, daca nu prezent cu noi aici, cu sufletul mereu impreuna cu noi; compunem chiar si de la distanta. Chestii ca astea nu au de unde sa le stie cei ce vorbesc de pe margine... Ne-am obisnuit sa urmam niste retete, care sunt de succes ce-i drept, dar ne-am obisnuit sa blamam pe cei ce fac lucrurile diferit, fara sa ne gandim ca cei ce prefera sa faca asa cum simt, o fac tot din pasiune si poate cu mai mult suflet, neghidati si neavand asteptarile pe care le au cei cu planul facut de acasa.
Revenind pe subiect, am lasat de la noi toti anii astia, am inchis ochii atunci cand ni s-a aratat nesimtire, lipsa de respect, vorbe... vorbe... suntem in anul 2014, aproape 25 de ani de la revolutie si tot noi, trupele lasam de la noi? Despre asta este vorba cand spun ca luptam. Cluburile, barurile, scenele de festival, organizatorii, radiourile, televiziunile... cand lasa de la ei/ele?! Si aici nu intru in detalii ci vorbesc despre niste termeni de bun simt care lipsesc de cele mai multe ori. Si ca sa nu vorbim doar despre reprosuri, ar trebui sa invatam unii de la ceilalti si sa lasam si noi de la noi si ei de la ei, sa crestem impreuna, nu separat, pentru ca de asta se fac bisericute si apar tot felul de "religii" distincte, tocmai pentru ca nu se prea fac compromisuri. "Nu-ti convine, gasesc pe altii"!...
Pana la urma am vorbit mai mult despre agentia de booking, decat despre salonul de tatuaje! Hahaha! Darkside Ink Division este un salon de tatuaje in care lucreaza 6 artisti, nu copiatori. Un salon de tatuaje in care artistii deseneaza, nu doar tatueaza; DSI este un salon din care nu pleci doar cu un tatuaj ci cu o piesa de arta. Darkside Ink este un salon deschis din luna Februarie a acestui an si impreuna deja am participat la conventii, atat in tara cat si afara si ne-am intors cu premii. Va asteptam pe la noi, nu doar sa ne tatuam. Acolo putem bea o cafea, putem discuta despre tatuaje, muzica sau pur si simplu arta.

Metalfan: Cand ai inceput sa dezvolti o pasiune pentru tatuaje? Poti sa ne vorbesti despre inceputurile tale de artist tatuator?
Calin Raduta: Sunt nascut in '81 si aveam 14 ani atunci cand m-am apucat de tatuat. Nu existau reviste, aparate sau tusuri speciale. Foloseam tus Rotring si un aparat confectionat din motoras de walkmen, tub de pix si alte obiecte pe care numai la un aparat de tatuat nu le-ai monta. Nu de mult, ma mutasem in orasul Ploiesti. Langa blocul in care locuiam, aveam niste prieteni Sapte Frati, care erau 3 la care mergeam si ascultam metale si pancareli. Nu multi aveau tatuaje pe vremea aceea, iar daca aveau, nu vedeai mai mult decat o panza de paianjen, un craniu sau o cruce. Asa ne-am apucat noi de tatuat. Eu eram deja la liceul de arta si de bine de rau, chiar daca nu aveam tehnica de a tatua, decenta modelelor pe care le tatuam erau salvate de, sa-i zicem talentul de grafician in crestere. Tatuam obsesiv in perioada aceea si in cativa ani deja in formasem un sil distinct, in sensul in care stiai ca e facut de Calin. Ma intalneam cu diversi indivizi care imi spuneau chestii de genul: "l-am vazut pe unu' la mare si sigur era tatuat de tine, pentru ca ti-am recunoscut stilul". Meseria de tatuator este o meserie care te ajuta sa cunosti oameni, tipologii, gandiri si conceptii pe care poate doar un psiholog sau psihiatru le descopera prin meseria lui... haha! Ce pot spune decat ca am invatat foarte mult in acea perioada, despre viata, dar si despre oameni, dincolo de arta. Mai mult de atat, arta tatuajelor o asociez 100% cu grafica. Cand lucrezi la o gravura, desenezi cu un ac pe o placa de alama, iar daca ai tras o linie stramba sau gresita, nu poti sterge cu guma... arunci placa si te apuci de alta. La fel este si in tatuaje, doar ca pe om, nu il poti arunca. Hahaha! Nu stiu daca s-a nimerit sau asa mi-am dorit, dar atat grafica, cat si tatuajele, m-au atras si placut de mic copil.
 

 
Metalfan: Cum simti ca este privit in societatea romaneasca si nu numai tatuajul si cel care-l poarta? Te-ai lovit pana acum de oameni cu diverse preconceptii...?
Calin Raduta: In ultima perioada, oamenii in general s-au obisnuit cu cei ce poarta tatuaje si ma refer aici in special la cei ce le poarta la vedere. Eu am lucrat intr-o corporatie doi ani si jumatate, avant tatuaje pe gat, pe picioare, sau pe maini inclusiv pe pumni. Nu au existat diferentieri intre mine si ceilalti angajati. Am cunoscut oameni, care aveau ca si mine tatuaje inca din anii '90 si care au trecut prin perioade lungi si crunte de depresie, din cauza sentimentului de neintegrare in societate. Sunt si eu ca si ei un pion, un om care a dorit sa se sacrifice pentru ca aceasta arta a tatuajelor sa infranga preconceptii si mentalitati incuiate. Imagineaza-ti cum striga un taran, om simplu chipurile, pe vremea aceea dupa mine sau dupa altii ca mine. Acum, de cand orice fotbalist are cel putin o maneca tatuata, lumea trece cu vederea. Din ce striga lumea pe vremuri "puscariasul", acum ar trebui sa strige "fotbalistule!!!". Hahaha! Acum e la moda. Acum orice cocalar are cercei sau farfurii in urechi, oricine are cel putin un tatuaj, dar din fericire poti face destul de usor diferenta dintre unul pasionat de arta si unul care se tatueaza, doar pentru ca e la moda. Daca iti vine sa crezi, sunt oameni care vin la saloane si intreaba "Ce se poarta anul asta?"... oameni care nu inteleg ca magazinul de haine e magazin de haine, iar tatuajele sunt ca un statement, fie ele si decorative, nu au cum sa nu reprezinte ceva pentru purtator si e, mai presus de orice, pe viata. Ironic, trist, dar adevarat este faptul ca diferenta dintre clasele sociale, mai nou o face tatuajele. Hahaha! Asta nu inseamna ca nu exista in continuare oameni care ori nu suporta, ori spun direct ca nu le place si mai mult iti cer a te justifica; important este sa stii ce sa le raspunzi si cu cat esti mai sigur pe tine si crezi in raspunsurrile pe care le dai, cu atat le inchizi gura si chiar ii faci sa se simta prosti ca le-a trecut prin cap sa iti puna niste intrebari complet stupide. Am obervat oricum ca foarte multi oameni se tatueaza mult si repede si pentru ei, din pacate, daca de maine tatuajele nu ar mai reprezenta o moda de actualitate, ar intra intr-o depresie cumplita. Asa ca alege-ti tatuajele care te reprezinta in timp, cu grija si rabdare.
 

 
Metalfan: Te-ai gandit pana acum sa sustii workshop-uri sau cursuri despre desen si arta tatujului? Ti se pare viabil un astfel de proiect?
Calin Raduta: Nu m-am obisnuit pana acum nici macar sa arat tot ce fac. Nu cred ca sunt suficient de tupeist si mai mult de atat, sunt destul de critic cu tot ce fac. Mi-ar placea sa sustin cursuri sau workshop-uri, dar termenul de artist a devenit atat de comun si lipsit de substanta din cauza televiziunilor care promoveaza nonvalori, iar internetul este mult prea plin de imagini "frumoase" dar fara mesaj de parca te-ai uita la rafturile dintr-un supermarket pline cu produse alimentare. Stiu ca nu e frumos sa arati cu degetul si nici sa te pui in comparatie cu altii, doar pentru a demonstra ceva, dar cred ca fix asa ceva as face in cadrul unui workshop si cred din ce in ce mai puternic ca e cam singura metoda prin care poti demonstra ce e de calitate si ce nu, fie ca vorbim de tatuaje sau arta plastica in general.

Metalfan: In data de 12 mai 2014 s-a stins din vitata artistul H.R. Giger. Ai fost influentat de arta sa? Care sunt principalele influente si artisti atunci cand vine vorba de grafica?
Calin Raduta: H.R. Giger a fost si ramane unul dintre artistii care m-au influentat puternic in aproape tot ce am realizat in materie de arta plastica si chiar mai mult de atat. Momentul in care am descoperit arta sa, a fost unul decisiv in a-mi contura stilul propriu. Orice artist ar trebui sa aibe un 'model' sau criteriu artistic in care sa se regaseasca. Cu toate astea, ideea nu este de a copia ci de a imbunatati ceea ce iti place in arta celui care te influenteaza si de a-ti contura prin aceasta, propriul tau stil. In zilele noastre, nu mai exista artisti unici, dar exista artisti care, prin arta lor iti pot induce stari aparte si poate, uneori si unice. In afara de Giger, un mare grafician care mi-a placut mereu este M.C. Escher. Pentru a nu vorbi doar de morti, Imi place spre exemplu tot ce face Mihaela Paraschivu, o foarte buna prietena de-a mea. Este un ilustrator desavarsit si apreciez foarte mult, pentru ca prin orice lucrare semnata de ea, poti sa simti trairile si orice emotie impregnata in acea lucrare. Veronica Neacsu sau Florin Pantilimon, Alina Spatariu sau Ursa Ioana sunt la fel artisti pe care ii apreciez si pe care ii urmaresc din aceleasi motive. Sunt artisti cu care am crescut si carora le urez mult succes. Un alt artist plastic care imi place in mare parte este si Costin Chioreanu, pe care cititorii Metalfan cred eu ca il stiu prea bine. Este un artist care lucreaza foarte mult si a demonstrat, nu doar celor din tara, faptul ca poti ajunge un artist apreciat, daca faci arta din suflet si binenteles daca cunosti oamenii potriviti. Ah... si era sa uit... Laurie Lipton - MEGA TARE! Pentru cei ce nu ii cunosc numele, cautati-o! Lipton este un artist plastic care imi face pofta sa desenez.

Metalfan: Stiu ca grafica discurilor Split it Out! si I'll Kill If I Live a fost realizata de tine. Te gandesti sa dezvolti in viitorul apropiat aceasta latura de grafician?
Calin Raduta: Si First EP for a Surgery tot eu am realizat-o. Coperta celor de la Clitgore, CodeRed, Rock n Ghena sau Urgehal la fel. Am sa fiu succint in raspunsul pentru intrebarea aceasta si am sa iti spun sincer "nu". In primul rand, daca accept sa lucrez cu o formatie o fac doar daca ma atrage tematica si/sau daca imi place formatia si simt ca pot sa reprezint prin grafica ce simt oamenii aia cand scriu si canta. Spre exemplu, daca ar trebui sa fac asta pentru Napalm Death - da, daca ar trebui sa fac pentru In Flames - nu. Nu as vrea sa dezvolt latura asta, nu as vrea sa ajung sa fac pe banda coperti, doar de dragul artei. O lucrare buna iese foarte rar si nu cred ca as putea sa fac pentru fiecare in parte doar lucrari bune; nu e corect nici fata de cei carora le desenezi, dar nici fata de tine ca artist. Nu as avea nici timp sa fac asta si nici nu sunt genul de grafician care sa lucreze industrial. Daca au iesit bani pana acum, fie ca din arta, grafica, tatuaje sau muzica, mi-am asumat toate astea in limita bunului simt, nu am facut niciodata o afacere din toate cele enumerate mai sus. Cine spune ca, fiecare lucrare, coperta etc pentru care a luat bani, este o opera de arta, este un mincinos si atunci eu nu as putea sa imi asum o minciuna. Cred ca poti vedea din lucrarile mele ca nu se repeta nimic si nici nu e facut ceva doar de mantuiala. De ce spun asta? Pai pentru ca e simplu sa iti impui stilul pentru X si Y in ideea de a-ti accepta lucrarea, dar mai greu este sa iti storci creierasii in a desena ceva unic tie si potrivit lor. Asa ca, daca cineva ar vrea sa lucreze cu mine, ar trebui sa si aibe rabdare si sa fie intelegator.
 


Cap de Craniu - First EP for a Surgery (2007)
 
 


Code Red - Dominions of Our Deceitful Beliefs (2013)



Rock n Ghena - The Outcome of Our Rage (2014)
 
Metalfan: Profit de aceasta ocazie si te intreb si despre ce se mai intampla cu trupa Cap de Craniu?
Calin Raduta: Culmea, am avut "supriza" de a afla ca suntem prea des vazuti pe scena, cel putin in Bucuresti  (respectiv 6 concerte pe 2014 pana in prezent, multe nu?!) si asa ca am hotarat sa devenim mai scumpi la vedere si sa-i lasam si pe altii sa mai cante. Hahaha! De asemenea, avem in plan  un nou album de studio, ceea ce ne va tine ocupati, cel putin pe perioada acestei veri. Avem deja anuntat noul membru al trupei Cap de Craniu, respectiv Andrei Spataru zis si Oase, pentru ca nu se putea cap de craniu fara oase. Dupa cum stii, l-am ales printr-un concurs care s-a desfasurat pe parcursul a doua saptamani. Ma asteptam sincer sa trimita mai multi, dar singurul care a trimis 2 piese filmate, cele 2 piese pe care le-am cerut la proba, fara tabulatura, a fost Andrei. Daca stiam ca vrea de la inceput sa bage cu noi, il luam direct, dar nu ne-am permis sa facem asta stiind ca activeaza deja in First Division si Days Before Disappearance. Sincer ma bucur mult pentru faptul ca lucram impreuna cu el. Gurile rele au comentat ca "Da, ca e singurul care a postat video pentru concurs!"... asa si? Din punctul meu de vedere ne-a demonstrat mai multe chestii, dincolo de performanta cu chitara; seriozitate, punctualitate, feeling si abilitatea de a prinde repede, fara partituri sau tabulaturi, chestii pe care nu toti le au in sange. Pe Oase il puteti vedea impreuna cu noi pe data de 11 septembrie 2014 in clubul Question Mark din Bucuresti, la primul concert in formula de 6.

Metalfan:  La finele anului trecut ati lansat alaturi de Breathelast discul Split it Out!. Ai idee de cate ori a fost descarcat de pe Bandcamp? Care este suma care s-a strans in urma donatiilor?
Calin Raduta: Nu sunt eu cel care verifica treaba asta, dar tinand cont de faptul ca acest split a fost pus la free download, iar cei care vor sa doneze o puteau face liberi, s-au strans  ceva banuti. Ma bucur insa de faptul ca a fost descarcat de aproape 35 - 40% de ori, raportat la cifra de ascultari, aceasta fiind de aproape 7000, daca nu a ajuns si acolo.
 


Cap de Craniu & Breathelast - Split It Out! (2013)
 
Metalfan: Viitorul album va fi lansat si pe suport fizic? CD, caseta audio sau vinil?
Calin Raduta: Aici sincer nu stiu ce sa spun. As scoate si pe caseta, pentru ca la urma urmei muzica nu o mai asculta nimeni decat de pe digital, obiectul in sine, fie ca e caseta, vinil sau CD, il cumpara doar cei care respecta trupa, ori sunt colectionari. Avandu-l pe Catalin ca manager al trupei si stiind cat de mult tine la noi, sigur vom face impreuna un efort pentru a lansa albumul intr-un format special, dar pana acolo din punctul meu de vedere este mai important cat de special o sa fie albumul si muzica in sine, ramanand ca la final sa il impachetam intr-un pachet cu totul si cu totul special.

Metalfan:  Trupe ai caror membri sunt vorbitori de limba romana precum Necrovile, Abnormyndeffect sau Clitgore au concertat sau vor concerta in cadrul festivalului Obscene Extreme din Cehia. Ce-i lipseste trupei Cap de Craniu pentru a canta in cadrul acestui festival sau a altui festival important de gen din afara tarii?
Calin Raduta: Avem in plan sa dam un tur, nu doar prin tara. Trupei nu ii lipseste nimic; faptul ca nu ne-am propus nimic de genul, pana in momentul de fata, constituie singurul motiv pentru care Cap de Craniu nu a concertat in cadrul vreunui festival din alta tara. Pe langa asta, incepand din 2007 pana in prezent, cu exceptia capitalei, Cap de Craniu a concertat doar in Cluj-Napoca, Brasov, Ploiesti, Constanta, Mangalia, Craiova si Timisoara; deci nu am batut tara in lung si in lat si nu exista motive de genul: nu am avut bani, nu am cunoscut organizatori, baruri, cluburi sau nu am fost chemati, ci pur si simplu in locurile in care nu am fost, nu ne-am propus sa mergem inca.

Metalfan: Iti multumesc pentru timpul si pentru raspunsurile oferite! In final ai dori sa adaugi ceva sau sa transmiti cateva cuvinte cititorilor Metalfan.RO?
Calin Raduta: Eu iti multumesc Ovidiu! Regasiti-va in ceea ce va place sa faceti si NU cumparati ceea ce ar trebui sa vindeti! Nu ar trebui sa ne spuna nimeni ce sa facem, ci sa ne urmam fiecare dintre noi calea lui proprie.
Foto: arhiva Calin Raduta / Miluta Flueras
Autor: H.
Vezi galeriile trupelor: Cap De Craniu, H 8,

   September 09, 2014  | 0 Comentarii  | 7796 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Calin Raduta (CAP DE CRANIU): despre grafica si muzica

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri