interviuri rock

Matt Harvey (EXHUMED, GRUESOME): simtul spectacolului lipseste din underground

Matt Harvey (EXHUMED, GRUESOME): simtul spectacolului lipseste din underground
TRUPE : Exhumed, Gruesome

Vara asta am mai făcut un interviu cu Matt, omul de bază din Exhumed. Matt ne mai vorbise despre una, despre alta înainte de a veni să cânte în Bucureşti, dar timpul trece şi mereu se găseşte loc de completări. Din motive care nu merită precizate, acest material e publicat cu întârziere, însă ceea ce contează acum se află în rândurile de mai jos. Matt Harvey are întotdeauna ceva de spus şi o face într-un mod interesant, fiindcă subliniează cu grație diferite chestiuni care ating subiectul societății zilelor noastre, care ajung de la muzica metal, la politica „divină”. Dincolo de astea, Exhumed va merge în această toamnă într-un turneu în America, împreună cu Carcass, Obituary şi Macabre. Până una-alta, să vedem ce mai are Matt pe suflet.

 

 
Metalfan: Salut, Matt! A trecut un an şi jumătate de când ai răspuns la un interviu pentru Metalfan.RO şi ne-am gândit să stăm din nou de vorbă, pentru că pare să fie ceva de bun augur. Deci, ce s-a mai întâmplat între timp?
Matt Harvey: Păi, între timp am fost în turneu cu Dying Fetus şi Toxic Holocaust în Statele Unite şi apoi în Europa tot cu Toxic Holocaust. Evident că băieții ăştia sunt foarte răbdători şi toleranți cât să facă două turnee la rând cu noi.

Metalfan: Între timp, Exhumed a cântat pentru prima dată în România, în vara anului trecut. Din păcate am ratat acele concerte, dar m-am bucurat la acel moment fiindcă vă văzusem la Neurotic Death Fest cu câteva săptănâni înainte de concertul de la Bucureşti şi a fost un concert al dracu’ de bun. Cum v-ați simțit când ați cântat în România? În primul nostru interviu cu tine, ne spuneai că ai auzit despre fetele frumoase din Bucureşti. S-a dovedit a fi adevărată treaba asta?
Matt Harvey: Am ajuns în cele din urmă să cântăm în România. Vara anului trecut a fost super, am reuşit să mergem în multe locuri în care nu mai fuseserăm, România, Lituania, Bulgaria, Serbia, Polonia… A fost o experiență grozavă. Mereu încercăm să mergem să cântăm în cât de multe locuri putem şi să mergem în multe locuri pe care o mulțime de trupe le evită. Chiar şi în America suntem una dintre puținele trupe care să concerteze în orice oraş. Se pare că oamenii din multe dintre aceste oraşe mai puțin aglomerate sunt ceva mai recunoscători când vine o trupă decât cei din Berlin sau din New York, unde se fac concerte mari în fiecare zi a săptămânii, aşa că e ceva special şi pentru ei şi pentru noi. Plus că e întotdeauna bine să vezi un loc nou, să testezi mâncare nouă, să auzi limbi noi şi, ocazional să înveți câte ceva despre lume. Şi da, româncele şi femeile din Europa de est în general sunt frumoase. Acum am prietenă şi totul e doar un decor pentru mine, dar totuşi e un decor minunat.

Metalfan: Pentru că tocmai ce menționasem concertul din Tilburg, de la Neurotic 2013, mai plănuiți astfel de happening pentru concertele viitoare? Mă refer la momentul cu „moartea” lui Bad Bruke, care e apoi resuscitat şi cred că ați mai pus asta în scenă în diverse locuri. Ideile de genul vă vin aşa deodată când beți ceva sau cum?
Matt Harvey: Ei bine, un lucru care chiar cred că lipseşte din underground este simțul spectacolului. Avem milioane de idei pentru care mi-aş dori să avem bani ca să le executăm, pentru a face un adevărat concert memorabil, însă bugetul nostru este foarte limitat. Vrem ca oamenii să simtă că se delectează la showurile noastre şi să simtă că văd ceva ce nu vor avea de la alte trupe. Sunt o grămadă de trupe extraordinare şi muzicieni extraordinari, dar nu prea multe showuri extraordinare, aşa că încercăm să contribuim cu ceva în privința asta. Iubesc să văd live-urile celor de la Iron Maiden, de exemplu, pentru că în fond showul se bazează totuşi pe muzică, dar e foarte teatral şi de asemenea implică un simț al teatrului de mare anvergură.

Metalfan: Ce fel de alte idei nebune ați mai avut în trecut pentru concerte?
Matt Harvey: Obişnuiam să exagerăm foarte mult în trecut. Am fi scuipat viermi vii pe oamenii, am fi rupt oase de animale pe scenă, am fi scos mațe reale şi creieri pe scenă, făcând o dezordine colosală. Foloseam o grămadă de sânge adevărat pe scenă pe care-l vărsam pe noi, sau îl scuipam pe oameni. În principiu, ceea ce făceam în ’96-’97 este foarte similar cu ceea ce face Watain astăzi, doar că noi nu luam bani şi eram dați afară din majoritatea locurilor în care cântam.

Metalfan: M-a suprins să găsesc ceva elemente de melodic death metal introduse în structura de baza a albumului Necrocracy. Am observat că pe acest disc este mai mult heavy metal decât grindcore, de asemenea şi nişte schimbări la vocea ta şi alte chestiuni care împreună au adus un sunet revitalizat pentru Exhumed. Felicitări pentru această interesantă abordare! Adică văd Necrocracy ca pe ceva foarte diferit față de All Guts, No Glory. Care este fundalul acestei transformări stilistice?
Matt Harvey: Păi, cu All Guts… am simțit că am atins cu adevărat ceea ce încercam să facem – un material death/grind făcut cu toate forțele şi energiile. Am vrut să arătăm oamenilor că încă suntem la fel de vii ca întotdeauna şi că nu suntem o adunătură de tipi bătrâni care fac un material de revenire superficial şi diluat. Din moment ce eram destul de satisfăcuți cu acel album, am vrut ca următorul să fie ceva mai diferit şi să arătăm părți diferite ale trupei. Este destulă melodie pe All Guts… şi chiar şi pe anumite materiale mai vechi, dar este îngropată în viteza materialului de ansamblu. De data asta, cu tempoul mai lent şi mai controlat, caracterul melodic şi bătăile un pic mai îndemânatice au reuşit să iasă mai mult în față. Cu siguranță ascult mai mult metal tradițional decât grindcore în momentul ăsta, deşi iubesc ambele stiluri. Întotdeauna am fost foarte influențați de thrash şi metal tradițional, dar când nu le explorezi tot timpul, aceste influențe se evidențiază mai mult.
 

 
Metalfan: Când vine vorba despre conceptul liric al acestui album nou, mie-mi pare că se aplică un proces critic în ceea ce priveşte percepția umană, ceva legat de chestiuni generale. Care este viziunea ta despre condiția statului ca națiune? Şi care crezi că e preocuparea populației de rând în legătură cu asta?
Matt Harvey: Am terminat de scris versurile pentru Necrocracy în timpul alegerilor prezidențiale de anul trecut şi a fost foarte dezgustător să urmăresc desfăşurarea lor. Astfel că o mare parte din treaba asta a ajuns în versuri. Nu sunt cel mai conştient om în legătura politica, dar cu siguranță pot să văd că, în America cel puțin, guvernul şi mega-corporațiile monetare s-au contopit într-o singură entitate care îşi perpetuează prosperitatea prin concentrarea resurselor în propriile mâini. Acest lucru combinat cu intervenționismul agresiv şi cu sistemul de închisoare voluminoasă îmi semnalează faptul că guvernul este în mod drastic în afara voinței oamenilor şi a celor mai bune interese ale oamenilor. Aceasta nu-i democrație, cu siguranță.

Metalfan: Acum, dacă vorbim despre locul tău de origine, San Jose, demografia indică o cultură diversă, ceea ce e o condiție naturală pentru un oraş mare al Americii şi bineînțeles că aici întâlneşti, printre altele, grupuri de indigeni, precum amerindienii, nativii din Alaska, sau oamenii insulelor hawaiiene. Ai sau ai avut vreodată legături cu oameni din aceste comunități? Ce-mi poți spune despre ei?
Matt Harvey: Unul dintre lucrurile frumoase din San Jose şi din Bay Area în general este multiculturalitatea. Am crescut printre mari grupuri de asiatici, latini, indieni, afro-americani şi oameni din Orientul Mijlociu. Precis că m-a ajutat să-mi întipăresc un respect esențial față de toți oamenii şi un interes pentru călătorie, pentru gastronomii variate, etc. Nu am cunoscut prea mulți americani nativi în Bay Area, dar când am locuit în Maui, în Hawaii, am întâlnit o grămadă de insulari hawaiieni. Există într-adevăr o parte din ei cărora, într-un mod de înțeles, le displace cultura americană şi sunt foarte anti-Haole (termen hawaiian peiorativ care defineşte rasa albă caucaziană), dar majoritatea dintre ei nu erau altfel decât foarte primitori față de mine când m-am mutat acolo. Este un lucru ciudat faptul că americanii nativi şi afro-americanii au fost persecutați de cultura principală americană şi expansionism, iar dacă trăsătura definitorie a culturii tale se leagă de țara ta prin persecuție, atunci creezi o identitate toxică pentru tine şi denigrezi contribuțiile culturale şi tradițiile care au fost create.

Metalfan: Acum, dacă mă întrebi pe mine despre religie şi consecințele ei din lumea întreagă, cred că manifestarea ei nu e încă recunoscută, oricât de haios ar suna. Ating un astfel de subiect, gândindu-mă la versurile tale, de exemplu, cele pentru piesa
The Glory of Death. Pe de-o partea, religia este doar un obicei al unor secte oarbe, sau un soi de oameni nostalgici, dar de partea cealaltă este un simplu instrument politic şi aşa este de milenii încoace. Însă astăzi, zeii sunt înlocuiți de bani şi lucrul ăsta e mai evident ca niciodată. Crezi că lumea asta va ajunge la un nivel când oamenii se vor închina literalmente la monede, bancnote sau carduri bancare? Adică poți să-ți imaginezi un moment când oamenii vor face icoane şi monumente din aceste obiecte?
 Matt Harvey: Cred că religia Americii este consumerismul. Iluzia mobilității ascendente a făcut cumva să fie ok să etalezi abundența, apartenența, accesul la anumite lucruri. Este cert că cei bogați s-au bucurat de un stil de viață luxos, necunoscut de majoritatea oamenilor, de când a existat comerțul, dar se pare că în ultimii treizeci de ani ai culturii americane, cu siguranță din vremea lui Reagan a devenit o modă să etalezi abundența şi apartenența într-un mod foarte jalnic şi vulgar. Uitându-mă la moneda americană, simbolurile ei sunt luate direct din iconografia religioasă, „ochiul atotvăzător” şi tot rahatul ăla. Este şi un fel de a ne zeifica liderii şi să ajungem la „Părinții fondatori” şi la fel să-i numim figuri absolut convingătoare, care sunt deja cvasi-religioase. Oamenii vorbesc mereu despre un căcat, cum ar fi „ce-ar crede George Washington despre Twitter?” şi întrebări fără sens care sună profund, dar mai presus de toate ele sunt exerciții de a proiecta propria opinie a cuiva pe un concept imposibil de aflat, căruia i se adaugă apoi o „legalizare” imaginară asupra opiniei tale. Este foarte absurd.

Metalfan: Spuneai într-un interviu că citeşti foarte mult, chiar şi când eşti în turneu cu Exhumed. Ce fel de literatură preferi?
Matt Harvey: Ei bine, am lăsat facultatea după un semestru şi bănuiesc că supracompensez o lipsă de educație prin a citi multă „literatură.” Acum citesc Sexus: The Rosy Crucifixion de Henry Miller, precum şi Extremity Retained scrisă de Jason de la Misery Index, o istorie orală grozavă (în stilul lui Studs Terkel) a scenei death metal. Anul ăsta am citit Ape and Essence şi Eyeless in Gaza de Aldous Huxley, Johnny Got His Gun de Dalton Trumbo şi altele pe care nu mi le amintesc acum, haha! Încerc să citesc mereu ceva. Am început Anna Karenina anul ăsta dar nu prea am avut atenția deschisă pentru aşa ceva. Îmi place însă să citesc şi chestii de amuzament precum seria Game of Thrones.

Metalfan: Exhumed trece acum printr-o fază de vacanță? Aveți alte planuri pentru trupă în afară de de turneul anunțat pentru sfârşitul de toamnă?
Matt Harvey: Sunt câteva treburi în lucru, dar nimic 100% solid în acest moment. Vom vedea ce se conturează pentru toamnă. Am scris uşor ceva muzică nouă de asemenea şi chiar acum înregistrez un album pentru noul meu proiect Gruesome, aşa că pauza a fost benefică. Treaba cu Gruesome este un tribut total pentru Death – ca o încercare a mea de a face un album Death şi a fost foarte tare să lucrez la asta, iar ceilalți băieți, Gus (Rios, tobe), Dan (Gonzalez, chitară) şi Robin (Mazen, bas) sunt super talentați şi marfă, aşa că a fost ceva exploziv.
Metalfan: Am văzut că predai lecții de chitară. Cum merge şi cât de mult îți place? Bănuiesc că tinerii sunt cei care constituie cea mai mare parte dintre cursanți. Poți să descrii cumva generația tânără a fanilor metal?
Matt Harvey: Păi, cursanții mei tind să fie instrumentişti semiavansați care sunt cumva împotmoliți în execuție şi au nevoie de un fundal teoretic ca să progreseze în ceea ce priveşte liniile, compoziția şi chestii de genul. Se pare că mulți dintre instrumentiştii tineri - nu aşa de mulți printre cursanții mei în mod particular - învață să fugă înainte să meargă, ei vor mai întâi să învețe arpegii „măturate”, înainte de a învăța nişte riff-uri de bază. Aşa că multe lucruri esențiale lipsesc şi multe concepte de bază care creează ceea ce eu aş numi „muzicalitate” nu sunt niciodată lucrate. Aşa că am de-a face cu destule lucruri de genul: cum sunt corzile făcute, cum se combină gamele, cum se fac piesele, ce au ele în comun şi cum putem folosi mai bine informația pentru a cânta mai bine, nu mai repede, nu mai tehnic, ci mai bine.

Metalfan: E vreun loc extrem de ciudat în care ai cântat cu Exhumed? Ai amintiri bizare din turnee?
Matt Harvey: Am cântat în o grămadă de locuri ciudate, omule. Înainte să semnăm cu casa de discuri, obişnuiam să facem concerte în subsolul unei biblioteci publice. Odată am cântat în remorca unui camion, în Croația, acum câțiva ani. Am cântat în spatele unui restaurant mexican într-un depozit în care se aflau cuşti cu găini, pe vremea când de-abia începeam să cântăm.

Metalfan: Ştiu că la un moment dat lucrai la scenariul unei poveşti pentru benzi desenate. Care e situația în legătură cu treaba asta?
Matt Harvey: Păi e cam la fel ca în muzică, e destul de dificil să găseşti pe cineva care poate să facă ceva cu ea şi să se uite la ea. Pe lângă asta, sunt foarte mult în faza în care învăț etapele legate de cum se face. Am găsit un vechi prieten care lucrează în domeniu şi l-am bătut la cap să citească scenariul şi să-mi dea un feedback. Să sperăm că ajută. Benzile desenate sunt de asemenea ca muzica pentru că reprezintă un agent în descreştere, nostalgic care a fost înlocuit de tehnologie – în acest caz, de filme şi de jocuri video. Dincolo de asta, m-am simțit destul de bine scriind scenariul şi am alte câteva idei pe care aş vrea să le dezvolt, aşa că vedem ce se întâmplă.

Metalfan: Fiindcă tu acorzi multă atenție trupelor de deschidere de la concertele voastre, sau altor trupe cu care împărțiți scena, poți să ne recomanzi ceva nou?

Matt Harvey: Păi, noul album de la Seprevation, Consumed e al dracu’ de bun. Am avut şapte concerte cu ei în UK şi sunt excelenți live, grozavi băieți şi îmi place sunetul lor – thrashing death metal ca la sfârşitul anilor ’80, însă nu e pur nostalgic. Am ascultat foarte mult noile albume de la Coffin Dust şi Mangled ce de-abia au fost înregistrate. Pe viitor vreau să ascult noul disc de la Madrost, o altă trupă criminală de death/thrash din California. Ultimul lor material a fost extraordinar.

Metalfan: Mulțimim foarte mult pentru timpul acordat, Matt. Pentru finalul acestui interviu, ne poți scrie orice-ți trece prin minte.
Matt Harvey: Mulțumesc pentru interviu şi pentru aceste întrebări interesante! Apreciez asta! Sperăm să ajungem din nou în România mai devreme decât mai târziu. Noroc!
www.facebook.com/exhumedofficial
www.facebook.com/gruesomedeathmetal

Toate cele bune!
Autor: Gina S.
   September 08, 2014  | 0 Comentarii  | 7436 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Matt Harvey (EXHUMED, GRUESOME): simtul spectacolului lipseste din underground

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri