Miluta Flueras: cand fotografia devine arta

Miluță Flueraș este unul dintre cei mai cunoscuți fotografi români cand vine vorba de fotografie de concert. Cel puțin pentru scena rock/metal. De curând Miluță a inceput să realizeze si videoclipuri; Breathelast si Fjord fiind trupele cu care a lucrat pană acum. Am zis că ar fi interesant să aflăm mai multe despre munca si pasiunea sa pentru fotografie si l-am invitat la o discuție pe care o puteți citi in rândurile de mai jos.

Metalfan: Salut Miluță si bun venit in paginile Metalfan.ro! Bănuiesc ca prima data ai descoperit muzica si apoi fotografia. Ce anume te-a atras la rock/metal?
Miluță Flueraș: Bine v-am găsit! Sigur, ai putea spune asta, judecând că m-am apucat serios de fotografie în 2006. A fost o chimie la mijloc, primele amintiri cu rockul le am din anii ’90 când ascultam la radio AC/DC, Scorpions sau Pink Floyd. Mă inspiră muzica în general și nu pot lucra fără muzică – în special metalul și genurile derivate.

Metalfan: Cum și când ai descoperit pasiunea pentru fotografie?
Miluță Flueraș: Atracția a existat de când eram mic, pe la 4-5 ani am pus prima dată mâna pe o cameră pe film (FED2 pentru cunoscători), dar a rămas latentă până mi-am permis prima camera, prin 2006. Am tras un pic și pe film la nivel de instantanee prin anii 2000. Deci atunci a început practic aventura, ca tot începătorul îmi postam imaginile pe DeviantArt  și mă bucuram când primeam feedback pozitiv  - it kept me going. [n.red zâmbește]
 

 

Metalfan: Atunci când ai început sa faci fotografie de concert, care a fost motivația ta? In timp motivația a rămas aceeași s-au s-a transformat in altceva?
Miluță Flueraș: Eram atras de scenă ca de un magnet și de mirajul de a fi dincolo de gard – în photopit. Judecam performance-ul prin prisma cadrelor fotografice pe care le-aș fi putut obține. O altă motivație a fost calitatea imaginilor „profesioniștilor” – mi-am spus mereu „I can do better than this” (așa zic și despre imaginile mele a doua zi). Eram mereu în primul rând la concerte, și îmi amintesc un episod când am cerut o fotografie care îmi fusese făcută la concertul Deep Purple de pe Stadionul Cotroceni și am primit ca răspuns tot felul de texte – mi-am spus că dacă voi ajunge fotograf de concert nu mă voi comporta niciodată așa cu publicul care îmi cere fotografii. Așa că am început lansându-mi propriul site în 2008 (eyeonmetal.ro) ca apoi să colaborez cu letsrock.ro, metalhead.ro, bestmusic.ro și din 2 aprilie 2015 mi-am lansat din nou propriul site/concept – 2ndcurtain.com.

Metalfan: Povestește-ne, te rog, despre tehnica ta dar și despre stilul tău...
Miluță Flueraș: În general sunt un fan al obiectivelor fixe, deși mulți ar spune că nu e cea mai bună abordare. De-a lungul timpului am fotografiat cu multe camere, dar ca brand am rămas la Canon de la început. În club sunt fan al blitzului și al expunerilor lungi sau multiple, pot pune mult mai bine în valoare un concert folosind aceste tehnici. Stilul e ceva ce se dezvoltă în timp și ține de o serie de alegeri personale, dacă folosești un anume obiectiv nu înseamnă că ai un stil, e ceva mult mai complex – e modul de a aborda fotografia în sine. Un rol important îl joacă și editarea care este o artă în sine și face diferența dintre un fotograf bun și unul foarte bun. [n.red zâmbește]

Metalfan: Daca am vorbit despre tehnica si stil, zic ca ar fi oportun sa ne vorbești si despre aparatura pe care o folosești...
Miluță Flueraș: Camera de bază e un Canon EOS 6D și mai am un Canon EOS 5D Mk II, iar ca obiective am mai mult fixe Samyang 14mm, Canon 15mm Fisheye, Canon 24mm, Sigma 35mm, Sigma 50mm, Lensbaby Edge80, Carl Zeiss 135mm, Canon 70-200mm. Sunt un mare fan al obiectivelor Sigma din clasa Art, sunt excepționale. Dar pe lângă cele enumerate am testat foarte multe prin diverse parteneriate pe care le-am avut.

Metalfan: Exista un aparat foto clasic/vechi sa-i spunem cu care ti-ar plăcea sa lucrezi?
Miluță Flueraș: Mi-am luat de vreo doi ani un Zorki 6 dar nu prea am avut timp sa mă ocup de fotografia pe film. Mi-ar face plăcere sa lucrez pe format mediu cu un Hasselblad sau Mamiya. [n.red râde]

Metalfan: Contează mai mult tehnologia sau talentul atunci când vine vorba de o fotografie reușita? De ce?
Miluță Flueraș: Când vine vorba de fotografie de concert chiar contează să ai o camera capabilă pentru că adesea fotografiezi în condiții dificile de iluminare, dar sigur că un echipament bun nu asigură o fotografie de succes, aici intră în joc viziunea fotografului. Se poate întâmplă ca un fotograf să depășească limitele aparaturii și să realizeze fotografii excepționale cu echipamente inferioare calitativ.

Metalfan: Care sunt influentele tale in materie de fotografie? Apreciezi un anume fotograf? De ce?
Miluță Flueraș: Nu pot spune că am o influență definită de cineva. Apreciez și urmăresc mulți fotografi și de la noi și din afară. Urmăresc și câteva grupuri de fotografie de concert, e bine să ai o bază de date de referință  vizuală și să fii la curent cu ce fac alți fotografi pentru a evolua.

Metalfan: Când devine fotografia arta? Cat de subțire este linia dintre banal si artistic? Te rog, poți dezvolta?
Miluță Flueraș: Mă bucur că ai pus această problemă. Ai dreptate, uneori linia dintre banal și artistic poate fi destul de fină și demersul curatorial este cel care face diferența. Sunt o serie de criterii pe care fotografia trebuie să le îndeplinească pentru a deveni artă: să aibă un mesaj (o idee) – un sens încriptat în fotografie este esențial, apoi intenționalitate pentru a separa instantaneele accidentale de expresia artistică, e vorba și de alegerile pe care le face fotograful de la compoziție la postprocesare, o excelență în tehnică și nu în ultimul rând printul care presupune o serie de decizii. O fotografie artistică nu trebuie să fie plăcută, nu aprecierea publicului o ridică la rangul de artă, ci conținutul său.

Metalfan: Sunt anumite lucruri pe care urmărești sa le scoți in evidenta, sa le captezi într-o fotografie?
Miluță Flueraș: Intensitatea trăirii, emoție…ca atunci când fotografiile sunt privite de public să producă la rândul lor același efect – o trăire.

Metalfan: Știu ca de a lungul timpului ai avut mai multe expoziții de fotografie. Poți sa ne vorbești despre fiecare dintre ele? Care sunt poveștile pe care ai încercat sa le spui prin aceste expoziții?
Miluță Flueraș: Nu a fost intenția mea să îmi expun munca, dar mereu am primit astfel de invitații. Prima expoziție a fost în 2009 și s-a vrut un demers conceptual legat de București. Apoi au urmat expoziții de fotografie de concert în 2011, în București (Franturi de Catharsis) și la Sibiu (ArtNatomy The reconfiguring Eye - la Artmania). Ultimele două proiecte au avut în spate concepte, anume Noises Within (2013) prezentat în București și la Dark Bombastic Evening – Alba Iulia, care prezintă o vedere asupra scenei underground din București dincolo de culise, în sălile de repetiții și MUZAHOLIC (2014) unde am explorat relația subiecților cu muzica într-o manieră personală printr-o serie de portrete. În 2014 am expus și o serie de fotografii de concert în Clubul Fabrica, care încă mai sunt acolo. [n.red zâmbește]

Metalfan: Din anul 2011 știu ca predai fotografie la ArtKlub. Cum este Miluță Flueraș in rolul de profesor?
Miluță Flueraș: A fost o experiență minunată, am cunoscut oameni deosebiți și mă bucur că i-am putut inspira pe unii din ei. Feedbackul primit de-a lungul timpului a fost unul foarte bun și am păstrat legătura cu o parte din foștii cursanți. Pe lângă ArtKlub am ținut și diverse workshop-uri de fotografie de concert care au fost bine primite, networkingul este important deci si in fotografie.

Metalfan: De ceva vreme in afara de activitatea de fotograf ai început sa filmezi si videoclipuri. Ce te-a mânat in acest demers?
Miluță Flueraș: A fost o provocare pentru mine, fiind un consumator de cinema și având definite niște standarde. Pur și simplu mi-am dorit asta și băieții de la Breathelast au lasat pe mana mea videoclipul Maluri ca apoi Fjord sa urmeze cu videoclipul pentru piesa Endless. Mai am o serie de proiecte video în producție, dar toate la timpul lor. În afara scenei muzicale acum sunt în faza de post producție a unui documentar despre galeriile de artă din București care va avea prima ecranizare la Cluj la Festivalul Internațional de Fotografie organizat de Photo Romania - Insight. An eye on Bucharest's art galleries.
 

Metalfan: Ti-ar plăcea ca la un moment dat sa lansezi un documentar despre munca ta in materie de fotografie sau o carte? Vezi viabil un astfel de proiect?
Miluță Flueraș: Să știi că m-am gândit la asta, adun materiale video, sper să se concretizeze. Am scos un ebook anul trecut despre fotografia de concert, care se poate downloada gratuit.

Metalfan: Trupe rock precum The Doors, KISS, Queen, The Beatles si multe altele au discuri pe coperta cărora este o fotografie cu trupa. Ai putea sa alegi 10 discuri de la 10 trupe diferite a căror muzica, dar si imaginea prezenta pe coperta iți plac in mod special?
Miluță Flueraș: 1.Haha, prima alegere e subiectiva Promordial - Where Greater Men Have Fallen (2014)  pentru că datorită lui Costin Chioreanu folosesc o imagine realizată de mine. [n.red zâmbește] Nu am fost prea mare fan Primordial la început, dar concertul de la Rockstadt de acum doi ani mi-a schimbat complet perspectiva.
2. The Frozen Vaults – 1816 (2015). O fotografie din alte timpuri, ai spune ca e o nava bântuită, un spărgător de gheată. Albumul evoca anul 1816 – unul din cei mai reci ani din istorie – atmosferă pe măsură.
3. threestepstotheocean - Migration Light (2015). Un oraș răsturnat și o oglindă care reflectă spre sufletul tău, o călătorie către inner self.
4. Item Caligo – Infirmitas II (2012). O expunere dublă faded cu o fereastă către un oraș aflat pe malul unei ape. Un dark  ambient semnat Sergey Epifanov, un tip destul de productiv so check it out.
5. Oiseaux-Tempête – Ütopiya (2015). Pasărea Furtună a dus la eșuarea unui vapor. Un album care merge ascultat in orele de vârf în București. Cu volume care se construiesc încet și vâscos, cu infiltrații de dark-jazz, rezultatul e unul magic.
6. Pelican - The Cliff (2015). Cu o copertă de cale ferată post-portocalie albumul în sine e destul de complex și necesită câteva ascultări.
7. Kammerflimmer Kollektief – Désarroi (2015). O copertă seducătoare și un album care te face să te îndoiești de propriile percepții. Un amalgam de elemente muzicale care se conectează gradual cu o nuanță ritualică.
8. Altar of Plagues - White Tomb (2009). Nu mai e nevoie de nicio prezentare aici. Sper ca i-ati prins prin concert în România. Dark, noisy, apocalyptic album cover.
9. Marilyn Manson – The Pale Emperor (2015). Un portret fantastic cu expunere lungă cum mi-aș dori să fac mereu.
10. Sephiroth – Cathedron (1999). Vag și blur, sălbatic, ritualic, întuneric în layere suprapuse pe sunete intimidante.

Metalfan: Daca întrebarea de mai devreme te-a pus ceva pe gânduri, vin acum cu una mai ușoara. Ce părere ai despre mix-tape-uri? Ai putea realiza un mix-tape virtual pentru cititorii noștri? 12 piese de la 12 trupe diferite. Ce nume ar avea acest material?
Miluță Flueraș: Ce provocare! Iată materialul acestei săptămâni intitulat Sleepless Souls.
1. Akira Yamaoka - Never Forgive Me, Never Forget Me
2. In This Moment -  Sick Like Me (Mantis Remix)
3. Wardruna - Blood Eagle
4. Leprous - The Price
5. Jarboe & Neurosis – Within
6. Shining (NOR) - My Dying Drive
7. Marriages - Skin
8. Callisto – Pale Pretender
9. The Body and Thou – Coward
10. Mope – Doomed To Feed The Ground
11. Kistvaen – A journey in cold blood
12. Subheim – At The Edge Of The World
 
Metalfan: Iți mulțumesc pentru timpul si pentru răspunsurile oferite! In final ai vrea sa adaugi ceva sau sa transmiți câteva cuvinte cititorilor Metalfan.ro?
Miluță Flueraș: Iți mulțumesc și eu, sunteți primul site de metal care îmi ia interviu. Chiar mă bucur că a fost o abordare fresh așa că  la cât mai multe astfel de interviuri. Parafrazând pe cineva „music means life” așa că veniți la concertele din vara asta, se prefigurează câteva evenimente faine, ne vedem sigur la I’m The Rocker, Rockstadt Extreme Fest și Dark Bombastic Evening (evenimentul meu de suflet!).