Paul 'Slayer' Grigoriu: Cronicile vulpii (Amintiri din liceul anilor '90)

 

Metalfan: Salut Paul și bine ai revenit in paginile Metalfan.ro! In data de 25 iunie 2015 la Café Verona de la Libraria Carturesti ai lansat cartea 'Cronicile vulpii (Amintiri din liceul anilor '90)'. Cum a decurs evenimentul de lansare?
Paul "Slayer" Grigoriu: Salut Ovidiu, bine v-am găsit! A fost minunat, o mare întrunire de familie, cu prietenii din liceu, care sunt și personajele cărții, câțiva părinți și profesori, noii mei prieteni, colegii din Lost Society, multă rockerime, ziariști de talia unui FSU [n.red. Florin Silviu Ursulescu, cunoscut muzicolog român], ce să mai, o adunare colorată și caldă.

Metalfan: De ce ar trebui cineva să citească această lucrare? Care ar fi argumentele tale?
Paul "Slayer" Grigoriu: Nu aș îndrăzni să spun nimănui că trebuie s-o citească. Dar sunt convins că multora le-ar plăcea. Și asta pentru că evocă Bucureștiul anilor 1990 din perspectiva unor adolescenți de atunci, astăzi adulți, evident, cu preocupările, credința, lecturile, audițiile, excesele și, în fond, frumusețea lor. Și cu mult rock.

Metalfan: Ai putea, te rog, să spui de ce ai simțit nevoia de a lansa aceasta carte? Ce te-a mânat în acest demers?
Paul "Slayer" Grigoriu: Eu tot povesteam în diferite cercuri aventuri trăite pe atunci, și cineva mi-a spus că ar trebui să le aștern pe hârtie. Așa am reușit să fac și legătura între ele, adică dincolo de întâmplări, să zugrăvesc atmosfera. Și am scris strict despre cei patru ani de liceu pentru că atunci ne-am format, ne-am sudat, chiar dacă ne-am și prostit enorm.

Metalfan: O lucrare de peste 700 de pagini poate fi privta întradevar ca un "pariu". Cum i-ai convins pe cei de la Editura Publica sa-ti publice lucrarea?
Paul "Slayer" Grigoriu: Am o veche colaborare cu această editură, la care am tradus mai multe cărți – și traduc și în momentul de față. Cumva, cred că s-au lăsat convinși de entuziasmul meu. Dar e un pariu, într-adevăr, și le sunt recunoscător că au acceptat riscul.

Metalfan: Prezentarea cartii mă duce cu gândul în egală masură la Amintiri din copilarie a lui Ion Creanga, dar cumva și la Fear and Loathing in Las Vegas a lui Hunter S. Thompson, genul ală de amintiri prin care sunt evocate tot felul de peripeți. Mă însel sau sunt pe aproape? Poți, te rog, detalia?
Paul "Slayer" Grigoriu: Hmm, iubesc Amintirile lui Creangă, care, cu siguranță, sunt mai interesante din multe puncte de vedere. Dar cu peripețiile ai dreptate. Numai că dincolo de ele, eu vreau să redau, cum am spus mai devreme, o atmosferă. Din acest punct de vedere aș compara Cronicile vulpii mai degrabă cu Romanul adolescentului miop și Gaudeamus ale lui Eliade, păstrând proporțiile, evident.

Metalfan: Ti-ai propus să susții și alte evenimente de lansare a cărtii in tară?
Paul "Slayer" Grigoriu: Ține de editură. Dacă prietenii mei de la Publica vor socoti că ar fi util, o vom face.

Metalfan: Cronicile vulpii (Amintiri din liceul anilor '90) este genul de lucrare care poate fi ințeleasa de catre publicul străin sau o vezi ca pe o lucrare pe care doar romanii o pot digera? Poti, te rog, detalia?
Paul "Slayer" Grigoriu: Cred că poate fi înțeleasă  fără nicio problemă de publicul străin. În fond, adolescența e universală, muzica rock e un limbaj universal, lecturile noastre de atunci nu se limitau doar la români… Sigur, există și aspecte specifice, niște trupe, niște locuri sau, dacă e să vorbim de spațiul răsăritean, influența Ortodoxiei. Dar aspecte specifice există în orice operă, fără să o facă ermetică altui public decât cel de acasă.

Metalfan: Vezi posibilă ecranizarea cărții tale la un moment dat? De ce da sau de ce nu?
Paul "Slayer" Grigoriu: Eu știu ? Îmi e dificil, pentru că nu văd cine ar putea juca rolul meu. Brad Pitt e cam bătrân.

Metalfan: Care este in opinia ta cea mai buna ecranizarea unei carți? De ce?
Paul "Slayer" Grigoriu: Oh, nu le-am văzut pe toate. Dar o ecranizare foarte bună este The End of the Affair, varianta 1999, după romanul lui Graham Greene. Reușește să redea exact, fără să facă exces de artificii, trăirea complex și zbuciumată a romanului. Ar mai fi și Solaris (1972), în regia lui Andrei Tarkovski, dar acolo cartea lui Stanislaw Lem e doar un punct de pornire pe care Tarkovski creează o lucrare artistică aproape de sine stătătoare.

Metalfan: Din prezentarea cărții tale am inteles ca vorbesti mult despre prietenie. Cum ai defini prietenia și în ce fel simți ca ti-au colorat prieteniile viata?
Paul "Slayer" Grigoriu: Prietenia nu se definește, ci se trăiește. Dar ca s-o sugerez, aș putea spune că e posibilitatea de a te uita la un moment dat la celălalt și a-ți da seama că te definești prin el.

Metalfan: În cartea ta vorbesti și despre casetele audio. Nu pot rata acesta ocazie și de intreb dacă ai putea, te rog, realiza un mix-tape virtual cu 12 piese de la 12 trupe diferite care ti-au marcat perioada liceului, sa zicem o coloană sonora a acelei perioade din viata ta. Ce nume ai da acestui mix-tape?
Paul "Slayer" Grigoriu: Ok, hai să vedem.

01. Slayer War Ensemble
02. Metallica - Fade To Black
03. Death - Living Monstrosity
04. The Doors - Break On Through (To the Other Side)
05. Iron Maiden - Wasted Years
06. Anathema - Sleepless
07. Tiamat - In a Dream
08. Led Zeppelin - Stairway to Heaven
09. Manowar - All Men Play On 10
10. Judas Priest - Painkiller
11. Megadeth - Peace Sells
12. Sex Pistols - Friggin’ in the Riggin’

Dar îmi vin în minte muuult mai multe. Perioada liceului a avut o coloană sonoră bogată. Ce nume i-aș da? Hmmm, poate Muzica găștii.

 

 

Metalfan: Un alt subiect al carții tale este grupul Rising Shadow. In contextul actual vezi posibilă o revenire pe scena a trupei? De ce da sau de ce nu?
Paul "Slayer" Grigoriu: Să nu spui niciodată niciodată, dar momentan nu. Aș fi vrut măcar un concert aniversar, dar mi-ar fi greu să-i conving pe ceilalți.

Metalfan: Privind înapoi catre anii '90, ce-ti lipseste din acea perioadă?
Paul "Slayer" Grigoriu: De exemplu părul, din ce în ce mai rar pe capul meu în zilele astea. Și faptul că atunci parcă existau mai multe oportunități, dintre care pe unele le-am ratat. Mă refer aici la România în general, nu doar la mine. Dar privesc înainte. Ce am învățat în anii 90 mi-a rămas, deci cumva i-am luat cu mine.

Metalfan: Ai regrete cu privire la perioada evocată în 'Cronicile vulpii (Amintiri din liceul anilor '90)'? Ce ti-ar fi plăcut să fie altfel?
Paul "Slayer" Grigoriu: Am făcut, ca orice om – sau mai mult decât alții – tot felul de greșeli.  Dar, cum spune și unul dintre motto-urile părții a 4-a a cărții, don’t waste your time always searching for those wasted years.

Metalfan: Îți mulțumesc pentru timpul și pentru răspunsurile oferite! In final ai dori să adaugi ceva sau să transmiți câteva cuvinte cititorilor Metalfan.ro?
Paul "Slayer" Grigoriu: Și eu îți mulțumesc pentru interes. Cititorilor le transmit să-și țină mintea deschisă, să nu înghită opinii prefabricate – nici dacă vin de la artiștii lor preferați. Fiți fericiți și nu uitați că în fiecare dintre noi e ceva mai adânc decât noi înșine.