interviuri rock

Sebastian Schröer (SADO SATHANAS): e vorba doar de muzica buna sau proasta

Sebastian Schröer (SADO SATHANAS): e vorba doar de muzica buna sau proasta
TRUPE : Sado Sathanas

Trupa germana Sado Sathanas va lansa in luna septembrie a acestui an cel de al doilea album de studio - Nomos Hamartia (The Law of Sin). Cu ajutorul lui Mihai "Coro" Caraveteanu de la Axa Valaha Productions am reusit sa stam de vorba cu Sebastian Schröer, liderul si tobosarul grupului. Am aflat de la acesta mai multe detalii despre noul material, turneul din Romania, dar si viziunea sa fata de scenei black metal. Am discutat si despre termeni precum "succes" si "underground", iar Sebastian ne-a explicat care este legatura dintre ei.




 
Metalfan: Salut, Sebastian si bine ai revenit pe Metalfan.ro!
Sebastian Schröer: Salut si multumesc – este excelent sa revin!

Metalfan: Sado Sathanas a inceput ca trupa in 1996. Dupa atatia ani, consideri ca ceea ce ati reusit pana acum ca trupa este mult sau putin? De ce?
Sebastian Schröer: Hmm, dificila intrebare. Am inceput atunci, in anii ’90, sa cantam muzica noastra favorita, care a fost si este metalul extrem si in tot acest timp am atins un anumit nivel care ne multumeste si este foarte in regula pentru noi. Suntem atat de vechi in treaba asta incat ne putem permite sa actionam independent si sa putem functiona inca, mai ales ca sunt o multime de trupe care au aparut si-au disparut toti anii astia. Bineinteles ca suntem o trupa underground, dar asta a fost de la bun inceput decizia noastra, sa pastram totul mai mic si mai simplu. Cand am inceput sa cantam, am vrut doar sa cantam muzica ce ne placea atunci, inspirati de trupe din Norvegia cum sunt Burzum sau Mayhem sau una din legendele locale ale scenei germane, Eminenz. Cam asta facem si acum si e fantastic. Putem calatori si canta in locuri care ne plac si nu dam doi bani pe partea de showbiz. Toti membrii Sado Sathanas au slujbe, asa ca nu e necesar sa concertam in locuri nasoale si sa facem showuri de cacat in fata unor oameni plictisiti, doar ca sa ne putem umple frigiderul sau ca sa ne platim chiria. Din punctul asta de vedere este foarte confortabil si ne convine foarte tare situatia. Cand vorbesc cu prieteni de-ai mei care lucreaza in afacerea asta cu concerte si stau in turneu tot anul, multi dintre ei cantand in mai multe trupe, nu prea as vrea sa fiu in locul lor. Sa traiesti intre autocarul de turneu si un nou hotel in fiecare seara si sa vezi o autostrada gri in fata ochilor in fiecare zi nu e exact felul in care as vrea sa imi petrec timpul. Dar pentru o saptamana sau doua e foarte misto sa ma intorc in timp si sa o ard ca un adolescent in turneu, muahahaha! Fara sa mai glumesc, showurile noastre sunt extreme, asa ca trebuie sa ne gandim si la sanatatea noastra, pentru ca de fiecare data cand cineva raceste, tot ceilalti o sa aiba gripa zilele urmatoare. Revenind la intrebarea ta: Ei bine, ne simtim si suntem bine!

Metalfan: Mi se pare mie sau aveti o fascinatie evidenta pentru Romania? Stiu ca noul turneu, care incepe saptamana asta, in cadrul promovarii noului album, incepe in Romania, asa ca am sa te rog sa ne spui mai multe despre asta!
Sebastian Schröer: Desigur, Romania e o tara foarte frumoasa, iar tu ai perfecta dreptate cand spui ca sunt fascinat, poate sunt chiar dependent de Romania. Anul asta am fost deja de trei ori in tara voastra, de doua ori in contextului jobului meu, dar mi-am petrecut si vacanta in Transilvania, cu prietena si copilul. De obicei sunt foarte activ, dar peisajele din Transilvania ma linistesc foarte mult. Imi place sa stau pe cate un deal, uitandu-ma la munti, cu o bere Ursus sau Ciuc langa mine sau sa nu fac mare lucru, uitandu-ma la ceaunul cu gulas de pe foc. Lucrurile astea simple ma fac sa revin de fiecare data. E amuzant cum foarte multi romani mi-au spus ca vor sa se duca in Germania, in timp ce noua ne place foarte mult in Romania, poate si din cauza faptului ca avem multi prieteni buni aici. Situatia de aici e similara cu sentimentele pe care le am despre Germania de Est de acum multi ani, totul e mai mic si mai simplu, dar exista o multime de entuziasm si onestitate care ma face sa ma simt foarte confortabil atunci cand vin cu trupa in Romania. Prima data m-am gandit sa incepem promovarea pentru “Nomos Hamartia” in Germania, dar oricum putem canta acasa cand vrem, asa ca nu mai e nimic special. Din acelasi motiv, de obicei refuzam multe oferte care vin din Germania, nu ne mai intereseaza. In Romania ne-am distrat intotdeauna de minune, nu seamana deloc cu viata noastra de zi cu zi, asa ca n-a fost greu sa decidem sa incepem turneul aici. Dupa asta o sa cantam cateva showuri atent selectate in Germania si de asemenea am confirmat deja un scurt Blitzkrieg tour in Polonia.

Metalfan: Ce au in comun Romania si Germania?
Sebastian Schröer: Asta e o intrebare usoara: si aici si acolo oamenii se plang tot timpul, despre vreme, despre guvern, blahbalah… In Germania, la fel ca si in Romania, totul e la fel din punctul asta de vedere. Si spun asta fara sa ofensez pe nimeni, o spun din experienta.

Metalfan: Pe 15 august 2013 ati lansat al doilea album de studio al trupei – Nomos Hamartia (The Law of Sin). Poti sa ne spui cate ceva despre conceptul albumului si despre versuri?
Sebastian Schröer: Cred ca e vorba despre o neintelegere, pe 15 august am lansat doar o piesa preview pe YouTube, se cheama P.A.N. Demonia. Planul nostru initial a fost sa lansam albumul in septembrie, dar sa iti spun sincer am intarziat putin, asa ca albumul nu va fi gata pana cand turneul va incepe, imi pare foarte rau sa spun asta. Am terminat bineinteles inregistrarile, dar inca nu suntem multumiti de mixajul final al albumului si, cum am invatat din precedentele experiente de studio sa nu facem niciun compromis, am decis sa continuam sa lucram la el pana cand fiecare din trupa va fi multumit de felul in care a iesit. Promit ca vom face in asa fel ca albumul sa fie disponibil in Romania in cel mai scurt timp dupa aparitie.
Cat despre concept, nu e nicio legatura cu vreun craniu, desi gasesti unul pe fiecare poster din cadrul turneului organizat de prietenii nostri romani. Sa nu ma intelegi gresit, arata excelent, dar principala tema a versurilor este relatia si interactiunea dintre reguli si libertate, dintre lege (ordine) si spirit (haos). Impreuna cu muzica, e un amestec de invocatie si meditatie. Totul e un concept specific, care de fapt sta la baza trupei Sado Sathanas: putere si autoritate. Toate materialele noastre, de la primul demo pana la noul album, trebuie vazute in aceasta lumina. Adevaratul sadism este violent, dar nu defineste ordinea, asa ca am creat un aranjament complex, care include imagine, obiceiuri si versuri. In acest context, coperta este bazata pe o pictura din Divina Comedie a lui Dante Aligheri, combinata cu cateva detalii ale pictorului Hieronymus Bosch, cunoscut si ca Jheronimus van Aken, bineinteles intr-o interpretare diferita. Coperta principala il prezinta pe Lucifer, cu trei fete si trei guri, fiecare gura mestecand un tradator, simbolizati de Iuda, Brutus si Cassius, in timp ce grafica din interiorul copertii albumului reprezinta cele sapte pacate capitale.
Imi dau seama ca asta suna destul de abstract, asa ca o sa incerc sa explic mai bine folosindu-ma de piesele de pe Nomos Hamartia. Doua dintre ele, Ante Bellum (Before the War) si Codex Diaboli sunt instrumentale. P.A.N. Demonia este inspirata din Paradisul pierdut al lui John Milton, in sensul ca Pandemonium este capitala lui Lucifer si a celorlalti ingeri cazuti, cu alte cuvinte, centrul iadului. Cuvantul “Pan” de asemenea il reprezinta pe Diavol, dar in acceptiunea mitologica greaca, ca hibrid intre om si animal. Piesa vorbeste despre felul in care se obtine puterea prin sacrificiu. “Martyrium” vorbeste despre pretul pe care trebuie sa il platesti daca incerci sa te duci inainte fara sa reflectezi asupra a ceea ce te face slab: incadrarea in conventiile care fac intreaga umanitate sa fie slaba. Invertum este o piesa care vorbeste despre ignoranta si despre scarba pe care o simtim in legatura cu acest comportament, iar in final este Nomos Hamartia, piesa de titlu a albumului, care vorbeste despre pacate si iad in contextul Infernului lui Dante. In cuvinte putine si pe intelesul tuturor, pacatele sunt necesare pentru ca altfel nu putem intra pe portile iadului. Cu cat mai multe, cu atat mai bine!

 


 
Metalfan: Crezi ca muzica metal si muzica rock in general e o expresie a rebeliunii sau e vorba despre un inteles mai adanc?
Sebastian Schröer: Nu, nu mai e. Poate ca a fost in trecut, nu stiu si nici nu imi pasa, dar in prezent foarte putini oameni au aceasta atitudine. Nu ne-am gandit niciodata daca e bine sau rau, e doar felul in care e si atat. Pentru multi adolescenti, heavy metalul e o expresie a rebeliunii impotriva parintilor sau impotriva regulilor pe care adultii incearca sa le impuna, dar nu cred ca felul asta de rebeliune poate genera o revolutie, e doar o parte a biografiei lor. Bineinteles ca exista si exceptii.
Pentru noi, muzica si versurile noastre sunt foarte personale, e modul in care am ales sa ne exprimam, deci bineinteles ca au un inteles adanc pentru noi. Are legatura si cu felul in care privim cosmosul sau omenirea. In general, credem ca realitatea este creata de oameni si ca religiile organizate sunt o unealta care tin oamenii sub control. Nu ne pasa de asta, ne concentram pe reflectarea situatiilor care pot reprezenta transcendenta, dar nu intr-un mod naiv, pentru ca spiritualitatea este mai mult decat o idee ciudata despre viata de dupa moarte. Nu e doar mistica, e si stiintifica. Suntem inspirati de Aleister Crowley ca si de Charles Darwin, de Friedrich Nietzsche ca si de Niccolo Machiavelli, dar nu ma intereseaza numai sa prezint ideile altora. Prefer sa folosim concepte ale oamenilor de stiinta sau ale autorilor din vechime ca metafore care sa prezinte macar in parte ce inseamna Sado Sathanas pentru noi, dar cred ca nimeni nu va intelege complet despre ce e vorba. Poate ca lumea ar trebui sa incerce, cine stie?

Metalfan: Cum vezi black metalul ca stil si ca scena in 2013? Ce s-a schimbat din 1996 pana acum?
Sebastian Schröer: Acum cativa ani eram foarte pesimist, nu-mi placeau deloc materiale care se lansau. Acum exista o multime de trupe interesante in Germania, ca Odem Arcarum, Ascension, The Ruins of Beverast sau Krater sau prietenii nostri cu care venim in turneu in Romania, Macht, de asemenea trupe din Romania, Negura Bunget sau Dordeduh, Aborym din Italia, francezii de la Deathspell Omega sau suedezii de la Watain. O multime de trupe din Norvegia, pe care le-am respectat enorm in trecut, canta acum o muzica de cacat si sunt foarte putine care pastreaza in viata vechiul stil si spirit, de exemplu Taake sau, desi Trondr a trecut intr-o alta lume anul trecut, Urgehal. Am refuzat sa ascult albume noi ale trupelor din anii ’90 pentru o lunga perioada sau discurile unor trupe noi, dar de cativa ani se pare ca lucrurile se intampla se indreapta. Ce s-a schimbat este faptul ca acum exista milioane de trupe false, trupe care incearca sa aduca noi influente in muzica, ceea ce, de obicei, e un mare cacat. Asa cum a spus si Gaahl din Gorgoroth: Black Metalul este despre Satan, nu despre teme post-moderniste. Refuz de asemenea toate trupele pagan metal, curentul e complet ridicol. Asta nu inseamna ca nu imi plac aranjamentele cu instrumente traditionale, dar n-o sa imi placa niciodata atitudinea asta de petrecere din muzica si de la concertele lor. In acelasi timp, vad ca tot mai multi oameni gandesc la fel ca mine si sunt sigur ca o noua generatie de trupe va continua sa tina flacara aprinsa, ca pe vremuri. Si cand spun asta, ma gandesc la nivel global, pentru ca cei despre care vorbesc nu sunt numai europeni, vin si din cele doua Americi, din Asia sau Australia, asa ca pentru moment sunt destul de optimist.

Metalfan: Cum arata procesul de compozitie pentru Sado Sathanas? Compuneti intai ritmurile, incepeti cu riffurile sau se pleaca de la o idee abstracta sau de la o linie melodica?

Sebastian Schröer: Asta depinde si variaza de la piesa la piesa si chiar de la o parte a aceleiasi piese la alta. De obicei unul dintre chitaristii nostri vine cu o idee de riff sau cu o linie melodica sau pur si simplu repetam impreuna la sala noastra de repetitii. Aranjam intotdeauna impreuna piesele, discutam diversele optiuni si idei si cateodata cantam piesele in concerte ca sa le testam potentialul, inainte de a le inregistra. Am invatat sa lasam timpul sa treaca pentru ca o piesa sa evolueze, ne cunoastem si avem experienta de a lucra impreuna de saptesprezece ani, ne stim bine intre noi ca muzicieni si ca prieteni, cateodata ne stim mai bine decat ne cunoastem partenerele de viata, hahaha! Bineinteles e important sa pastram muzica noastra intr-un stil tipic Sado Sathanas si sa nu scriem un album care sa semene cu precedentul, cum fac AC/DC sau Motorhead, trupe care de altfel imi plac foarte mult. Influentele noastre sunt limitate, fiecare dintre noi asculta muzici diverse, dar ceea ce inseamna Sado Sathanas este black metal old school din anii ’90, atat la nivelul muzicii, graficii sau in cazul unui concert. Pe de alta parte, bineinteles ca mai apar surprize, cateodata schimbam ceva nuante direct in studio, de asemenea se intampla ca uneori sa cantam live o piesa altfel decat e inregistrata pe album. De obicei se intampla ca unele piese sa fie ca vinul, cu cat mai vechi, cu atat mai bune, dar se intampla ca altele sa se transforme in otet, in loc de vin bun…

Metalfan: Albumul a fost inregistrat, mixat si masterizat de Michael Zech (Secrets of the Moon, ex-Negura Bunget) in Source of Soundscape Studios din Munchen. Cum ati ajuns sa lucrati impreuna si ce ati invatat unul de la celalalt in timpul inregistrarilor?
Sebastian Schröer: L-am intalnit pe Michael acum multi ani in Leipzig, unde canta cu Negura Bunget si cativa ani mai tarziu l-am ajutat sa deschida un alt concert, cu Dordeduh si Sado Sathanas, cu alta trupa a lui, Odem Arcarum. Primul nostru album Opus Diaboli a fost inregistrat in propriul studio, foarte aprope de Dresda, dar am facut cateva greseli si nu sunt multumit complet de soundul general al inregistrarii. Primul album nu e rau, dar e foarte clar ca puteam sa avem o inregistrare mai buna, asa ca am decis sa inregistram noul material intr-un alt studio, cu un inginer de sunet profesionist. Prima data am vrut sa inregistram in Consonance Studio din Timisoara, cu Edmond si Sol Faur de la Dordeduh, dar era mult prea complicat si am renuntat din motive logistice. In final, Edmond l-a recomandat pe Michi, care a facut o treaba foarte buna pentru noi. Inregistrarile s-au desfasurat relaxat, intr-o atmosfera foarte placuta, cel putin din punctul nostrum de vedere. Michi chiar stie ce face si, folosindu-ne de experienta lui, am reusit sa gasim exact soundul pe care ni-l doream de mult.
Ce-am invatat de la el e un fel foarte special de a pune microfoanele pe setul de tobe din studio si de a inregistra chitarile. Am inregistrat in mai multe ture si rezultatul a fost un sunet organic, dar in acelasi timp cu o atmosfera foarte apasatoare, asa ca acum avem balanta perfecta intre feelingul black metal din anii ’90, muzica Sado Sathanas si o productie excelenta. In acelasi timp, am inregistrat pentru prima data tobele folosindu-ma de un metronom, asa ca sunt mai exact ca niciodata pe aceasta inregistrare. Ce-a invatat Michi de la noi? Buna intrebare, probabil a invatat cum sa fii cat mai haotic in timp ce inregistrezi, pentru ca ajuta foarte mult sa intri in starea de spirit potrivita in studio, asta e clar. Ce n-o sa invete niciodata Michi este ce inseamna o bere buna, inca insista pe idea ca berea bavareza e cea mai buna – e o idee nebuneasca!

Metalfan: Sunt trupe black metal ai caror membri se mutileaza in timpul concertelor, ce parere ai despre genul asta de show?
Sebastian Schröer: Am facut-o si noi in trecut, chiar si la fiecare repetitie. Acum suntem prea batrani si, ca sa fiu sincer, nu cred ca a te taia si a te mutila e foarte evil, de cele mai multe ori e doar o schema care sa socheze audienta. Si cum o multime de trupe fac asta, incepe sa fie plictisitor. Si in plus suntem Sado Sathanas, nu Maso Sathanas. Asa ca, atunci cand facem asta, nu ne mai taiem pe noi insine… In acelasi timp inteleg ce inseamna sa folosesti sange adevarat pe scena ca sa intri intr-o stare de spirit speciala, sa ii zicem de ritual, sau sa te folosesti de asta ca sa ii tii departe pe oamenii care nu fac sau n-ar trebui sa faca parte din scena black metal sau din scena metalului extrem si, bineinteles, propriul sange e mult mai intens decat sangele de animal.

 

 
 
Metalfan: Poti sa imi spui care sunt cele mai importante cinci albume care te-au influentat ca muzician? Ar fi fantastic daca ne-ai spune si cateva cuvinte despre fiecare dintre ele…
Sebastian Schröer:
Mayhem
- De Mysteriis Dom Sathanas (1994): albumul asta este extrem si e inca o referinta pentru mine in materie de black metal, cu vocea bolnava a lui Attila, cu intreaga productie, din care cel mai important aspect pentru mine, ca tobar, este sunetul tomurilor, suna ca tunetele.

Burzum Hvis Lyset Tar Oss (1994): ce a facut Vikernes pe acest album a fost si este inca uluitor. Combinatia de riffuri simple si monotone, dar care suna excelent, vocea lui bolnava care suna ca un motan taiat de drujba, dar si toate partile ambientale, toate astea reprezinta exact esenta black metalului. Dar din punctul meu de vedere, versurile albumului sunt cele mai interesante si m-au inspirat foarte mult de-a lungul timpului.

Abigor Nachthymnen (1995): e un material foarte intens si extrem in explorarea noilor dimensiuni si din punctul meu de vedere ridica foarte mult standardele black metalului. Imi pare foarte rau ca nu au cantat niciodata live, dar pe de alta parte e imposibil sa se intample asta la stilul in care canta Abigor.

Dordeduh Dar De Duh (2012): Nu stiu daca albumul asta e black metal sau nu, pentru ca nu vorbeste despre diavol, dar m-a influentat foarte mult. Este unul dintre putinele albume pe care le-am cumparat dupa anii ’90 si sunt inca fascinat de toate detaliile si de conceptul inteligent din spatele acestui disc, care nu da doi bani pe nicio conventie. Este un pas inainte, dupa Negura Bunget N'Crugu Bradului (2002) si OM (2006). Cel mai important pentru mine este ca m-au inspirat foarte tare partile de tobe, ceea ce este rar. Excelent!

The Devil's Blood The Thousandfold Epicentre (2011): ce ar trebui sa spun? Imi place foarte mult albumul asta, pentru ca e fantastic.

Metalfan: Ce inseamna succesul? Ce inseamna o trupa de succes in underground? Crezi ca cele doua cuvinte – "succes" si "underground" – pot sta impreuna?
Sebastian Schröer: Ideea din spatele trupei Sado Sathanas a fost sa nu castigam niciodata bani cu muzica noastra. Chiar daca cei mai multi dintre muzicienii pe care ii cunosc si care traiesc exclusiv din muzica nu sunt oameni bogati, n-o sa vreau sa fac parte niciodata din aceasta afacere. Pentru noi sucesul inseamna ca existam din 1996, patru dintre noi chiar de la inceput, si ca putem canta muzica ce ne place. E o apropiere intre prieteni vechi, bineinteles cu crize din cand in cand - ca orice cuplu in varsta, avem si noi problemele noastre. Dar simt ca in 2013 suntem mai puternici ca niciodata, fara sa fim nevoiti sa ne vindem. Nici nu imi pasa despre underground sau despre ceea ce se numeste mainstream, e vorba doar de muzica buna sau proasta. Si cand spun muzica buna, vorbesc despre autenticitate si creativitate, fara sa ma gandesc cate exemplare vinde o anumita trupa sau cat e de cunoscuta. Ceea ce personal apreciez foarte mult este respectul din partea oamenilor care, intr-un fel sau altul, sunt speciali in cadrul scenei metal. De exemplu, daca oameni din trupele care imi plac imi scriu ca sa ma felicite pentru noul album, inseamna foarte mult pentru mine, asta e succesul meu!

 


 
Metalfan: Crezi ca va exista in viitorul apropiat o trupa atat de periculoasa, macar pentru mass-media, cum au fost Mayhem in anii ‘90?  Crezi ca Sado Sathanas poate sa fie o varianta?
Sebastian Schröer: In zilele noastre este foarte greu sa sochezi oamenii cu muzica extrema sau chiar cu o imagine extrema. In acelasi timp, am intalnit o multime de muzicieni care activeaza in trupele descrise drept “extreme” si in cele mai multe dintre cazuri, sunt oameni foarte prietenosi. Chiar si pe Mayhem n-o sa ii pot considera periculosi, cel putin nu pe Mayhem din prezent. Nu stiu daca Sado Sathanas ar putea sa fie trupa aia, nici nu ne intereseaza. Poate ca numele trupei suna periculos pentru oamenii foarte religiosi, dar nu imi pasa. Daca trupe tinere incearca sa isi creeze genul asta de imagine periculoasa cu scopul de a vinde, de obicei esueaza lamentabil. Dar o trupa super periculoasa e Watain, mai ales in ceea ce priveste stocul nostru curent de alcool, Alvaro e un demon in privinta asta! Si ca sa inchei, ce inseamna periculos? Pentru ca in opinia mea o trupa black metal, un album sau un show black metal cu siguranta nu sunt periculoase, sunt doar cativa oameni slabi si indoctrinati care se sperie. De exemplu religiile organizate merita acest atribut mult mai mult.

Metalfan: Multumesc mult, Sebastian, pentru timpul tau, e cu siguranta un interviu foarte reusit. Vrei sa adaugi cateva cuvinte la final, pentru cititorii nostri?
Sebastian Schröer: Cu placere, si eu iti multumesc foarte mult pentru acest interviu, intrebarile au fost foarte interesante si mi-a facut mare placere sa raspund. Pentru toti cititorii Metalfan: sper sa ne vedem in turneul pe care Sado Sathanas si Macht il sustine in Romania in septembrie, incepand cu acest weekend. Noroc bun & Waidmanns Heil!
Autor: H.
Vezi galeriile trupelor: Sado Sathanas

   September 04, 2013  | 0 Comentarii  | 5628 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Sebastian Schröer (SADO SATHANAS): e vorba doar de muzica buna sau proasta

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri