interviuri rock

Soundcheck 5 cu Andy Ionescu (Taine)

Soundcheck 5 cu Andy Ionescu (Taine)
TRUPE : Taine

Taine nu este doar una dintre cele mai cunoscute trupe metalice romanesti, ci si una dintre cele mai eficiente: singurul album de studio pe care l-a lansat din 1993 si pina azi -Cealalta parte (1999) - a fost suficient pentru a-i asigura un loc in fruntea scenei underground, sustinut si chiar consolidat ulterior doar prin activitatea concertistica. Ramine de vazut daca materialul la care cei patru bucuresteni lucreaza in prezent va fi la fel de productiv. Andy Ionescu (voce, chitara) n-a facut nici o taina din albumele care i-au indrumat pasii spre pozitia din care ne vorbeste astazi.




Iron Maiden – Seventh Son of a Seven Son (1988)


In liceu, eram fan Maiden, probabil ca si multi altii, insa mai erau colegi cu Metallica, cu Priest, cu Annihilator… dar eu eram cu Maiden. Stiam toate versurile, eram colectionar de orice cu Maiden.
Acest album era la mare concurenta atunci cu Metallica - ...and Justice for All… o alta capodopera!!! ...and Justice  pentru mine a reprezentat imaginea adevaratei trupe Metallica!!! Expresivitate, atitudine, productie excelenta! Incredibil cum, in acelasi an, au fost lansate cele mai bune albume Metallica si Iron Maiden!!!
Am platit bani grei din pusculita ca sa am albumul inregistrat de pe banda direct pe caseta, de catre un nene care avea mii de albume, undeva pe la Podul Izvor. Cand ma duceam la liceu (Gheorghe Lazar) treceam in fiecare zi pe la el si ma uitam in catalog sa vad daca mai are noutati. Cand am vazut pe lista Seventh Son of a Seven Son, am innebunit. Pe vremea aia nu aveai de unde sa afli ce trupa a mai scos album, pur si simplu te trezeai cu caseta sau cu banda de pe la vreun prieten sau coleg. Aveam un walkman rosu si cand am ridicat caseta (un “Audiostar “alb, cine nu mai tine minte, adevaratele casete chinezesti la concurenta cu “Luky”) de la centrul de inregistrari, am fugit in Cismigiu sa ascult albumul, in loc sa ma duc la ore. M-a marcat profund. Muzica si versurile mi s-au parut fantastice pentru vremea aia. Am ascultat caseta pana am tocit banda, la modul cel mai serios. Infinite Dreams era insa piesa pe care pur si simplu plangeam. Nu stiu de ce faceam asta, dar de fiecare data se activa in mine o stare pe care nu o pot reproduce prin cuvinte.



Megadeth – Rust in Peace (1990)

Un alt an de gratie a fost 1990!!! Nu stiu cum, dar cele mai tari trupe au scos cele mai tari albume intr-o perioada de doar 2-3 ani, sa zicem 1998 - 1991. La concurenta mare a fost Painkiller-ul lui Judas Priest, iesit pe piata tot in 1990, cu un sound de exceptie, de neegalat nici pana azi. Imi cumparasem din Romana, cred  ca de la Lemmy sau de la Gombos, o caseta marca “Elbo” parca poloneze. Se auzea super pentru ce insemna muzica pe vremea  aia. Am ascultat albumul ala de peste o suta de ori, fara exagerare. Atunci am hotarat ca Mustaine e taticul taticilor! M-am indragostit de el, pur si simplu. Il idolatrizam. Aveam camera plina de afise cu el. Intr-o zi a aparut ideea de Taine (Mus-TAINE) si ceea ce s-a intamplat in continuare deja stiti cu totii.
Hangar 18 a fost piesa de baza multi ani dupa. Culmea e ca am vazut un concert acum cateva zile cu Megadeth de anul asta parca, in care au  cantat tot Rust In Peace cap coada!!! Ceea ce inseamna ca chiar si pentru ei acest album a fost o exceptie in muzica lor.



Death - Individual Thought Patterns (1993)


La o petrecere, desigur de rock, am ascultat intamplator acest album. Am fost fascinat de-a dreptul de modul de interpretare a partii de bas. Steve diGiorgio era pur si simplu fantastic!!! Atunci am zis ca trebuie sa ma fac basist! Am cochetat cu Plutonium, cantand cu ei la bas prin 94-95. A fost un vis frumos, inca am in singe profilul de basist. Sunt sigur ca as fi putut deveni un basist mult mai bun decat sunt chitarist in Taine. Albumul asta mi-a schimbat total viziunea asupra muzicii, in sensul in care am inteles ca partea de voce si riffurile de la Taine trebuie sa sune altfel. Mult mai dur, tehnic si personal.



Cynic - Focus (1993)


De departe, albumul meu preferat, din toate timpurile si pana astazi, de neegalat si incomensurabil este Focus! Acest album pentru vremea aia si pentru orice vreme este pentru mine cel mai reusit produs muzical din toate punctele de vedere! Compozitii perfecte, tehnic, avangardist si mai ales original. Despre Focus nu pot spune nimic, totul este la superlativ, a fost probabil cel mai reusit produs al lui Scott Burns. Au trecut aproape 20 de ani si totusi  va rog ascultati in casti, ca sa intelegeti cam cum se facea muzica prog. Masvidal, pentru albumul asta, ramane alaturi de Reinert si Malone echipa perfecta!




Revelatii de atunci am avut doar cand am ascultat Jason Becker - Perpetual Burn undeva prin 97’-98’. Despre albumul asta nu pot vorbi, sunt impresionat de fiecare data cand il ascult, este pur si simplu fantastic! Asa cum a fost si Jason, din pacate astazi lovit de o boala care il face de aproape 20 de ani sa stea departe de chitara. Altfel, cred ca el ar fi devenit de departe, cel mai bun chitarist al tuturor timpurilor. Interpretarea, viteza si feeling-ul acestui muzician sunt unice. Jason, I LOVE YOU !!!

La final, as pune insa pe acelasi loc: Opeth - Ghost Reveries, Dream Theater - Images and Words, Atheist - Elements, Pink Floyd - Division Bell, Jimi Hendrix - Are You Experienced, Michael Jackson - Bad, Van Halen - Balance, Black Sabbath - Paranoid, Porcupine Tree - Fear of a Blank Planet, Queensryche - Operation Mindcrime, Judas Priest - Painkiller, Metallica - …and Justice For All, Fates Warning – Disconnected, Slayer - Seasons in the Abyss, Sepultura – Arise. Lista poate continua.

Despre Taine am o multime de lucruri noi de spus, cred ca cel mai potrivit ar fi un interviu separat pe tema asta, probabil foarte curand.
Autor: Klawz
Vezi galeriile trupelor: Taine

   October 11, 2011  | 0 Comentarii  | 2865 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Soundcheck 5 cu Andy Ionescu (Taine)

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri