COMMUNIC - Waves Of Visual Decay

Visual Decay, Audio Bloom

Saptamana asta colega Nebelhexa a facut doua gesturi frumoase pentru mine. Prima data, mi-a dat o invitatie sa-mi fac cont de Gmail (da, radeti, n-aveam inca); apoi, intr-o incercare de a-mi vindeca sindromul de short attention span, mi-a dat sa recenzez un album cu majoritatea pieselor mai lungi de 8 minute. Si foarte complex din punct de vedere tehnic. Multam, Nebel (sort of...)

Communic – un trio norvegian (claparul Endre e doar invitat pe album) infiintat in 2003 din ramasitele trupei Scariot.
Ia sa vedem, care-i cliseul despre Norvegia? Tara unde se canta black si la serbarile de gradinita. "Ti-ai luat ghiozdanelul cu tepi, puisor? Ia sa-ti corecteze mama pata de sange de pe frunte! Bravo, puiule! Ai grija de surioara ta, ca de-abia merge cu bocanceii nituiti..."
Gresit, in cazul Communic. Au un stil deosebit. Si nu spun "deosebit" asa cum spun clientii "interesant" cand te duci la ei cu o ideea mult prea curajoasa si care costa mai multi bani decat au. Pe site-ul trupei scrie ca se asteapta sa recruteze fani ai unor trupe clasice precum Sanctuary, Nevermore, Psychotic Waltz, dar si fani ai metalului modern gen Soilwork sau In Flames.
Soilwork sau In Flames? Nice try, Mr. Marketing Guy! Nu, nu prea cred.
Communic este, intr-adevar, mai aproape de Nevermore and the likes, mai ales prin vocea lui Oddleif, inrudita cu cea a lui Warrel Dane (si, din cate se vede in poze, ar putea face amandoi linistiti o reclama la Garnier Long&Strong).
Acelasi gen de piese elaborate, aceeasi voce melodica surprinzator suprapusa peste riff-uri de-a dreptul furioase.

Totusi, cred ca ar fi nedrept sa-i prezint pe Communic doar ca pe un alt soi de Nevermore. Norvegienii mai au o sursa de inspiratie pe care o recunosc – Candlemass. Si asta ii face sa adopte linii vocale ceva mai monotone si mai putine ruperi de ritm decat in cazul americanilor.
Plus un anumit balans, o anumita "pasivitate" (sau emotie retinuta, poate ar fi mai bine) care se simte pe melodii ca piesa de titlu. Nu ca n-ar avea explozie, dar isi tin forta sub control, n-o lasa sa treaca de un anumit prag, introduc imediat un pasaj lent. In mod constient, dupa parerea mea.
Da, spuneti-i Candlemass cu steroizi sau Nevermore cu putin hasis, cert e ca cei de la Communic fac treaba buna si, desi nu sunt exact recomandati pentru cei cu short attention span, merita macar o ascultare atenta. Piese favorite: My Bleeding Victim (cea mai scurta, normal:) si Frozen Asleep In The Park.

Minusuri? Cred ca nu toate piesele astea nesfarsite sunt bine tinute sub control. At Dewy Prime, de exemplu, mi se pare destul de indecisa. Si nici cu ceea ce ar putea fi balada albumului – Watching It All Disappear – nu sunt prea fericit.

Un 9 in care jumatate de punct a adormit la piesele lungi, iar cealata jumatate mi-a zis ca trupa mai are unde creste ca originalitate. Deh, daca era Ministry inchideam ochii :).

Tzugu Nota: 9