Rock Legends: Sodom la Bucuresti

Este de necontestat faptul ca Romania e de cativa ani pe lista de turnee si recitaluri ale marilor trupe de metal din lume. Daca anul trecut, thrasherii i-au primit cu bucurie, nostalgie si emotii pe Big Four (Metallica, Slayer, Anthrax si Megadeth), iata ca, in 2011, a venit randul si altor trupe cunoscute din acest subgen sa ne faca o vizita si ii voi enumera aici pe Death Angel, Suicidal Angels si Onslaught (care s-au aflat la a doua prezenta in tara noastra). Show-urile au fost explozive, iar metalistii se gandeau probabil ce surprize ii vor astepta in 2012 in materie de thrash. Organizatorii, insa au fost mai dibaci si i-au invitat in premiera pe germanii de la Sodom, una dintre cele mai cunoscute si valoroase formatii germane.

Multi dintre cititorii Metalfan sunt deja familiarizati cu ceea ce inseamna Sodom, dar cateva randuri nu strica: facand parte din cele trei mari trupe nemtesti (Kreator, Sodom, Destruction), veteranii thrash impreuna cu colegii lor au imprimat in istoria metalului, si de ce nu a muzicii, un nou tip de sunet, foarte diferit de cel american, deja consacrat. De asemenea, Sodom ies in evidenta si prin compozitii apropiate de stilul unor trupe precum Venom si Motorhead, doua influente care si astazi reusesc sa isi puna amprenta pe creatia lor intr-un fel sau altul. De pus la socoteala faptul ca al doilea capitol al evenimentului Rock Legends ii va avea drept cap de afis pe britanicii de la Venom si sunt absolut sigur ca aceste lucruri au fost cat se poate de premeditate. Ii avem o data pe Sodom, a doua oara pe Venom – una dintre marile lor influente. Rock’n’roll sa fie!

Arenele Romane au fost alese pentru a gazdui acest eveniment, iar organizatorii au promis in comunicate ca cei prezenti vor fi acoperiti de un cort incalzit. Cei patiti la Romanian Rock Meeting au fost un pic sceptici, insa la fata locului toate temerile au fost spulberate, deoarece un cort imens acoperea intregul spatiu de concert, iar caldura se simtea de cum am intrat. Ultimele pregatiri sunt in toi, iar eu ma fatai de colo pana colo pentru observatii: doua standuri cu bauturi si mancare, plus un stand sarac de merchandise cu cateva articole L.O.S.T.  Merch-ul celor de la Sodom intarziase, iar rockerii trebuiau sa mai astepte. Ramane sa ne intoarcem.

Cei de la L.O.S.T. sunt pe scena si dau drumul la primul recital din deschiderea concertului Sodom.  Probabil atentionati de la inceput ca timpul pus la dispozitie este limitat, baietii au trecut la treaba cu Becoming A Lie, O viata, Victims plus piese de pe albumul Remains Of Pain lansat anul trecut: Away, Closure sau Rise. Recitalul lor s-a incheiat cu piesa Ziua ce vine primul track de pe E.P-ul Last Breath. Foarte bucurosi sa fie in deschiderea veteranilor germani, baietii au cantat cu profesionalismul binecunoscut desi micile glume dintre piese ale lui BB Hanneman si-ar fi gasit si ele un loc printre picaturi. Dar sa nu dramatizam…

Trece un sfert de ora, iar pe scena navalesc niste sarbi pe care unii dintre noi i-au mai audiat pe la Thrashoteca lui Piele de joi seara in H&H Bar. Este vorba de Nadimac, gasca originara din Belgrad, cu doua albume la activ si inca vreo zece materiale adiacente (splituri, demo-uri, etc). Suprinzatori pe scena, perfect sincronizati cu specificul serii, Nadimac au aratat cum se canta thrash metal/crossover/punky est european in 2011. Viteza este cuvantul de ordine, ruperi de ritm, vocal vizibil influentat de mentori precum Onkel Tom sau Mille Petrozza. Headbang in fata cat cuprinde, iar cei de pe loc au avut ocazia sa descopere o noua trupa in plina ascensiune. V-ar placea un concert de young thrash pur european cu Suicidal Angels si Nadimac pe aceeasi scena? Sunt sigur ca da! Asta inseamna o provocare pentru scena noastra sa scoata o trupa care sa se inscrie in aceasta noua galerie de mare angajament. Mingea e in terenul nostru, zic!

In pauza dintre trupe, ne intoarcem la standul de merchandise. Articolele oficiale Sodom se aflau la locul lor plus niste patchuri cu Nadimac. Din nefericire, nimeni nu stia cat costa o bucata, iar necunostinta de cauza a celor din spatele tejghelei a produs ceva clipe jenante. Putina atentie pe viitor nu ar strica si mai multa spontaneitate ar fi si ea binevenita.

Trecem mai departe la Sincarnate, ultima trupa de deschidere, putin diferita in context, dar asta nu inseamna ca in public nu se aflau admiratori ai aceste gasti ambitioase. Eu nu gust, altii cu siguranta, poate intr-un concert solo cu ei, mi-ar placea si i-as admira cu multa atentie, dar pana atunci seriozitatea trebuie salutata, iar Sincarnate au completat atmosfera incinsa de dinaintea tavalugului german.

Pauza mai lunga, o asteptare pe care fanii o adora, iar veteranii ajung in sfarsit pe scena fiind incurajati frenetic de thrasherii in delir. De povestit, cuvintele sunt cumva de prisos, dar nu sunt lenes si nu ma agit cu adjectivele ci va insirui piesele, poate va faceti o idee cei care nu ati fost si ca sa va consolidati parerea foarte buna cei care ati fost. Acoperim tot ceea ce inseamna discografia Sodom cu Outbreak Of Evil, Agent Orange, Nuclear Winter, Blasphemer, Bombenhagel, Sodomy&Lust. Nu-i asa ca se asociaza intr-un mare fel? Continuam cu M-16, The Saw Is The Law, Remember the Fallen, In War and Pieces, I Am the War, City of God, plus bombonica Ace of Spades de la Motorhead. Ce va spuneam mai sus? Respectul ramane respect chiar si dupa 30 de ani si ca sa nu ne indulcim prea tare mai adaugam The Art of Killing Poetry, Eat Me!, Ausgebombt sau Among the Weirdcong pentru un show total de thrash metal condimentat cu o atmosfera punk scolareasca sau batraneasca, old school rock’n’roll sau thrash’n’roll, micute interferente black metal totul amestecat cu o frenezie cum rar ne-a fost dat sa vedem.
Mare ne-a fost bucuria sa ii vedem si pe Onkel Tom AngelRipper, Bernemann si Makka cum se bucura de publicul nostru, pe care l-au admirat din tot sufletul pe parcursul recitalului. Au comunicat foarte bine cu fanii, multumindu-le in repetate randuri pentru prezenta si devotament. Sunetul a fost ceas din zona mea, cu momente de improvizatie instrumentala picate la tanc si vreau sa scot in evidenta prestatia formidabila a bateristului Markus Freiwald, care, din 2010 a luat preluat stafeta de la Bobby Schottkowski, inlocuitorul raposatului Chris Witchhunter Dudek. As reprosa organizatorilor alegerea posterului care il reprezinta in centru pe Bobby si mi s-ar parea normal ca cinstea sa ii fi revenit lui Makka, dar decizia ramane discutabila.
Revenind la recital, merita scoasa in evidenta si contributia fanilor la memoria acestei seri remarcabile. S-au agitat in crowd surfing (un obicei tot mai des, constatam cu zambetul pe buze), am inteles ca in fata s-a produs ceva actiune mosh-eristica, iar, peste tot, headbangul si fredonatul erau cuvintele de lege. Ne-am simtit excelent asta si datorita organizarii care, dincolo de micile scapari, a demonstrat profesionalismul concertelor organizate de Coro. Omul stie ce sa invarta ca sa scoata metalistii din case intr-un Bucuresti in care ofertele concertistice variaza din ce in ce mai mult, iar concurenta incepe sa devina din ce in ce mai serioasa.

Un eveniment thrash metal de calitate, iar rockerii asteapta nerabdatori intalnirea cu pionierii metal de la Venom din 12 noiembrie. Tot la Arenele Romane. Sa fiti acolo!