interviuri rock

David Jordan (LONG DISTANCE CALLING): arta pe note muzicale

David Jordan (LONG DISTANCE CALLING): arta pe note muzicale
TRUPE : Long Distance Calling

Daca in urma cu 10 ani cineva mi-ar fi spus ca voi deveni un mare admirator al progresivului de tip post/rock, l-as fi trimis la un cabinet medical pentru a-si face un control psihologic. Totusi, avand in vedere ca in acele vremuri inca nu se inventase Long Distance Calling, cred ca eram destul de indreptatit sa fac un astfel de gest, fiindca nu as fi crezut ca muzica, in general, poate evolua atat de mult intr-un timp atat de scurt. Long Distance Calling nu inseamna doar post/rock, asa cum multi dintre noi inclina sa creada, ci insemna ceva mai mult decat atat. Si ca sa ne dam seama cu adevarat cu ce se mananca muzica acestei trupe, am apelat la David Jordan - unul dintre cei doi chitaristi, care ne-a raspuns foarte amabil la toate intrebarile puse de noi.



Metalfan: Salut si bine ati venit pe Metalfan.ro!
Dave: Multumesc! Ma bucur ca ne intalnim.
 
Metalfan: E primul vostru interviu pentru publicatia noastra, asa ca as vrea sa vorbim putin despre inceputurile trupei. Care a fost obiectivul vostru atunci cand ati infiintat formatia? 
Dave: Ne-am intalnit in 2005 sa cantam impreuna pentru ca ne cunosteam datorita cercurilor de prieteni comuni. Cam toti eram cu Procupine Tree pe vremea aia si ne gandeam sa facem si noi niste chestii Prog/New Art/Rock. Am tot cantat impreuna si ne-am distrat foarte bine, dupa care am scris primele piese. In paralel, am cautat un vocal si am invitat cativa la auditii, dar nu s-a potrivit niciunul, asa ca am decis sa continuam ca trupa instrumentala si sa adaugam niste sonoritati electronice.
 
Metalfan: Ce gen de rock cantati? Unii spun ca ar fi post-rock, altii progressive rock, iar cateva reviste il numesc avant-garde metal sau chiar math-rock. Care e adevarul?
Dave: Intr-adevar, sunt multe pareri despre chestia asta si, de indata ce primesti o eticheta, nu mai scapi de ea orice-ar fi... La inceput am cantat post-rock, dar acum genul nostru este instrumental-prog-rock. De curand si cu un instrument numit voce, hahaha. 
 
Metalfan: Toti sunteti muzicieni foarte tehnici si inventivi. Aveti studii de specialitate sau ati crescut intr-un mediu muzical? Cum ati ajuns la nivelul asta? 
Dave: Multumim! Flo e student la o universitate de profil. Am vrut si eu sa studiez acoIo, dar nu m-au acceptat... Deci cred ca la mine e vorba doar de distractie si pasiune, haha... 
 
Metalfan: Satellite Bay e primul vostru album, lansat in 2007, pe care multi fani Long Distance Calling il considera cel mai bun album al vostru. Sunteti de aceeasi parere? Cum a fost primit materialul la vremea respectiva? 
Dave: Sunt de acord, e un album bun pentru ca inca imi place, cu exceptia unor parti care nu sunt prea bine interpretate... E un album foarte atmosferic si asta e ceea ce place oamenilor atat de mult. Si mie imi place chestia asta, dar imi place si sa ma dezvolt si sa adaug “arome” si stiluri noi in muzica noastra. Deci fiecare material e o oglinda a lucrurilor care ne placeau la vremea respectiva. Asa ca Sattelite Bay pentru noi e cel mai bun album din perioada aceea speciala.
 
Metalfan: Pe Avoid the Light (2009) l-ati invitat pe Jonas Renkse (Katatonia) – sa faca partile vocale pentru piesa The Nearing Grave, in timp ce pe Long Distance Calling (2011) ati lucrat cu John Bush (Armored Saint, Anthrax). Cum ati ajuns la John? A fost greu sa-l convingeti sa participe la proiect? Crezi ca veti mai colabora si pe viitor? 
Dave: Unul dintre oamenii de la casa noastra de discuri il stia pe John si l-am rugat sa ne puna in legatura. Apoi i-am trimis lui John piese mai vechi, cat sa-si faca o idee despre ce facem. I-au placut foarte mult si pur si simplu ne-a raspuns: “Vreau!” cu mult inainte ca noi sa compunem piesa Middleville. Imi place foarte mult melodia aia si poate vom avea ocazia sa o cantam live impreuna cu John la un festival. 
 
Metalfan: Sa vorbim putin si despre cel mai recent album, The Flood Inside. De data aceasta aveti atat piese instrumentale, cat si piese cu voce. Nu v-ati temut de reactiile negative ale fanilor care preferau piesele instrumentale? 
Dave: Asa e! Eram siguri ca multora n-o sa le placa piesele cu voce, dar noua ni s-a parut ca e ceea ce trebuie. Iar noi suntem genul de trupa care face doar ceea ce i se pare corect la momentul respectiv. Altfel nu ne-ar mai placea ce facem. 

 
 
Metalfan: Care au fost criteriile dupa care l-ati ales pe Marsen Fisher ca vocal pentru trei dintre cele opt piese de pe album?
Dave: Cel mai important criteriu a fost: “Se potriveste acest individ in grup?” Suntem toti diferiti dar cumva lucrurile se leaga foarte bine intre noi, asa ca era esential ca omul care se alatura trupei sa isi gaseasca un loc convenabil si pentru el, si pentru noi. Marsen era si este omul respectiv. A fost foarte bine ca a venit, atat ca prieten, cat si ca muzician.
 
Metalfan: Welcome Change e o melodie extraordinara, unde Vincent Cavanagh si Petter Carlsen se completeaza perfect pe partea vocala. Il cunosc pe Vincent foarte bine de la Anathema, dar de Peter n-am auzit deloc. Ne poti spune mai multe despre el?
Dave: L-am intalnit in turneul pe care l-am facut cu Anathema in noiembrie 2011. Era prima trupa dintre cele trei care cantau in deschidere. Imi place foarte mult muzica lui datorita profunzimii ei emotionale, iar pe parcursul turneului ne-am distrat foarte bine – atat cu el, cat si cu cei de la Anathema. Asa ca am decis sa facem o piesa in aceasta constelatie speciala, haha. 
 
Metalfan: Pe viitor sa ne asteptam ca Long Distance Calling sa renunte definitiv la piesele instrumentale?
Dave: Orice e posibil, dar imi place foarte mult muzica instrumentala si, in plus, nu sunt singurul din trupa care decide ce vom face, haha.
 
Metalfan: Noi romanii ne mandrim cu faptul ca avem cele mai dragute fete si cea mai iefinta bere din lume. In ciuda acestor calitati exceptionale, tara noastra n-a fost inclusa in programul vostru in turneul The Flood Inside. De ce?
Dave: Haha! Excelente argumente! N-am fost niciodata in tara voastra, asa ca nici macar nu stim daca tipii (si tipele) din Romania ar vrea sa venim. Dar ai dreptate. Trebuie sa incercam!
 
Metalfan: Care a fost cel mai bun show Long Distance Calling din toata cariera? Exista vreo tara sau vreo regiune in care nu ati fost niciodata si in care ati vrea neaparat sa sustineti un spectacol? 
Dave: E greu de spus, pentru ca avem norocul sa avem grupuri mari de fani in multe tari. Dar una din cele mai frumoase experiente ale mele a fost la Kiev, unde publicul a inceput sa cante acordurile de chitara. Acela a fost chiar un moment emotionant! Sunt multe tari in care n-am fost inca si pe care am dori sa le vizitam! Bineinteles, visul oricarei trupe europene e sa ajunga in SUA, haha. 
 
Metalfan: Care sunt planurile voastre de viitor?
Dave: O sa participam la cateva festivaluri vara asta, poate un al doilea turneu in toamna si vom incepe sa compunem si sa mai punem cap la cap chestii noi. Cred ca anul acesta va fi unul plin de evenimente pentru noi, cu multe sanse de a face lucruri noi si de a aduna impresii noi.
 
Metalfan: Multumim pentru conversatia placuta. Va doresc mult noroc si sper ca intr-o zi va voi vedea pe scena in Romania – cu unul sau mai multe concerte. 
Dave: Da! Multumim si noi! De-abia asteptam sa va vizitam si sa cunoastem oamenii de-acolo! Noroc si multumim pentru interviu!
 
Autor: Fantotzii
   April 20, 2013  | 0 Comentarii  | 4398 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: David Jordan (LONG DISTANCE CALLING): arta pe note muzicale

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri