Mihnea Blidariu (LUNA AMARĂ): între Evul Mediu și capitalismul sălbatic

Metalfan: Salut, Mihnea! Bun venit în paginile Metalfan.ro!
Mihnea Blidariu: Salut și bine v-am găsit!
 
Metalfan: Cum a început povestea de dragoste cu muzica? Care au fost primele discuri pe care le-ai ascultat?
Mihnea Blidariu: A început de foarte devreme, întrucât mama m-a dat la școala de muzică încă din clasa I. Am început cu studiul pianului. Acasă aveam un pick-up și primele discuri au fost de muzică clasică și ce asculta mama, Tina Turner, Elton John, Vladimir Visotki... Mai târziu, prin clasa a V-a, am descoperit Jimi Hendrix, Janis Joplin, Beatles... însă prima casetă cumpărată, în clasa a VII-a, a fost AC/DC - Razor’s Edge (1990).
 
 Metalfan: Ce te-a determinat să urmezi o cale artistică, muzicală? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe?
Mihnea Blidariu: La începutul anilor ‘90 nu (prea) exista muzică electronică și încă nu începuseră manelele să se întindă peste tot. Live act-urile erau fie de muzică populară, fie de muzică clasică, fie de rock. Cum eram la școala de muzică și, mai târziu, la liceul de muzică, profii erau mult mai permisivi și era ok să ai plete și să te îmbraci mai dubios (deh, artiști...). Așa că dragostea pentru rock’n’roll s-a dezvoltat cumva natural și ferită de “exigențele” tâmpite ale sistemului educațional. Ne-am făcut trupă în clasa a X-a, cu colegii de clasă; se numea Barock și cântăm cover-uri, dar am avut și două piese proprii: “Strainul” și “Pensionarul Vasile”. Cu ultima am reușit chiar să cream ceva scandal, am cântat la un bal de boboci și profii s-au oripilat, că era o piesă care vorbea deschis despre cum membrii fostei nomenclaturi ceaușiste o duceau bine mersi în proaspăta noastră “democrație”... încă de pe vremea aia mă preocupau astfel de lucruri. Când am văzut cât deranj poți crea cu muzica asta, când spui ce gândești, mi-am zis că e musai să continui, e important pentru societate și, să recunoaștem, e și foarte distractiv pe deasupra!

Metalfan: În urmă cu câțiva ani, Henry Rollins (ex-Rollins Band, ex-Black Flag) spunea: "Education will restore a vigorous democracy." Care este părerea ta cu privire la această afirmație?
Mihnea Blidariu: 100% de acord.
 

Metalfan: Unde simți că se află România din acest punct de vedere?
Mihnea Blidariu: Undeva între Evul Mediu și capitalismul sălbatic.
 
Metalfan: Ai putea, te rog, dezvolta?
Mihnea Blidariu: La noi, vine popa la ora de religie și le spune copiilor că se duc în iad dacă îndrăznesc să gândească altfel; apoi, vine diriginta și le spune că trebuie să aducă părinții la școala câteva sute de lei pentru cadourile de Crăciun pentru director și ceilalți profi; apoi, părinții le spun acasă că nu pot să studieze ce materii le plac, pentru că trebuie să studieze chestii din care ies bani, că e greu și e foame; apoi, vine poliția și-i alungă din parc că nu au voie să socializeze așa, de capul lor, oriunde; apoi, le mor prietenii într-un incendiu la un concert rock, pentru că șpaga e mai importantă decât omenia; apoi, vine iarăși popa și le spune că de aia au ars prietenii lor, că asculta rock și-s sataniști...
 
Metalfan: Cum ai defini “democrația”?
Mihnea Blidariu: Un sistem politic perfectibil și ineficient dacă nu e dublat de educație și cultură.

Metalfan: Dacă tot vorbeam mai devreme despre afirmația lui Henry Rollins, te vezi realizând la un moment dat un show de spoken word în genul celor realizate de către Rollins sau Jello Biafra (ex-Dead Kennedys)? Poți, te rog, detalia?
 Mihnea Blidariu: Am făcut ceva aproximativ de genul, când am lansat primul meu volum de poezie, No Future, în Club A, în București. Numai că nu a fost improvizație liberă în totalitate. Mă chemaseră să lansez în cadrul unui eveniment, Primavara poeților sau ceva de genul, în care mai era și o dezbatere despre nouazecism vs optzecism, parcă, și încă o lansare. M-am gândit să nu mă plictisesc și să nu plictisesc nici lumea, mai ales că eram ultimul în program și după atâta poezie dezbătută și citită poate că oamenii erau sătui. Așa că l-am chemat pe Vlaicu Golcea și i-am propus un moment de improvizație - el baga la synth-uri, platane, laptop și ce mai avea pe acolo, eu citeam din volum aleatoriu, alegând pe loc poeziile. A ieșit o nebunie în decursul căreia eu am reușit să mă îmbat (beam vodcă pe scenă, de emoție...) iar la sfârșit lumea a uitat să aplaude, pur și simplu. Așadar da, mă văd făcând așa ceva, cred că mi-aș alege ca subiect Puterea, e o obsesie de-a mea mai veche, mai ales relația omului cu diferite forme de Putere. Cred că Puterea e o boală de care omul nu a învățat încă cum să se vindece...
 
Metalfan: În data de 22 octombrie 2016 ați lansat discul Aproape. Numele materialului poate exprima mai multe lucruri. Ai putea, te rog, să ne povestești ce ați încercat să sintetizați prin acest cuvânt? Cum ați luat decizia ca “aproape” să fie numele noului disc?
 Mihnea Blidariu: Numele materialului poate exprima mai multe lucruri, însă asta e în funcție de ascultător. Noi ne-am dorit să vorbim despre nevoia de apropiere, de intimitate, despre rănile singurătății, despre dorul de prietenii ce nu mai sunt, despre ce-ar putea gândi și simți cei / cele care așteaptă să ne întoarcem din locurile unde plecăm să fim aproape de alți oameni, necunoscuți, cărora o parte din muzica noastră le aduce aminte că și ei au nevoie să fie aproape...
 

Metalfan: Ai putea, te rog, face o trecere în revistă a fiecărei piese prezente pe acest disc?
Mihnea Blidariu: Îmi cer scuze, dar eu sunt un pic mai rău cu publicul și nu vreau să-i dau chiar mura-n gură, cum se zice... [N.red.: râde] Plus că nici nu aș vrea să influențez lumea, poate ca felul în care văd eu piesele nu e același cu felul în care oamenii le vor percepe...
 
Metalfan: Cum ai poziționa albumul Aproape din punct de vedere conceptual față de celelalte patru albume de studio din discografia voastră?
Mihnea Blidariu: Aproape este cel mai scurt material Luna Amară și primul album al trupei integral în limba română. Ca și calitate a producției, ca și unitate stilistică și a conceptului, este pe același palier cu Pietre În Alb, deasupra celorlalte trei. Ca și compoziții și text-asta rămâne la latitudinea publicului...
 
Metalfan: În ceea ce privește piesele pe care le-ai compus de-a lungul timpului, există vreo piesă pe care ți-ai fi dorit să o faci altfel din punct de vedere liric?
Mihnea Blidariu: Nu, ca și în cazul poeziilor pe care le scriu, nu revin niciodată asupra textului.

Metalfan: Ai publicat două volume de poezie No Future (2004) și mânia.Ro (2006), respectiv romanul Playlist (2010). Cum simți că au fost primite aceste lucrări?
Mihnea Blidariu: Au fost bine primite, Playlist se află chiar la a doua ediție, lucru pentru care mulțumesc editurii Casa de Pariuri Literare. E cumva paradoxal că au fost bine primite, pentru că toate trei au o tematică predominat social-politică, o tematică cu care lumea era deja familiarizată din textele mele pentru Luna Amară. Aș fi crezut ca oamenilor le e suficientă revolta pe care o exprim în versurile trupei, însă se pare că frustrările, angoasele, furia și nemulțumirile sunt mult mai adânci. Și ale lor, și ale mele...
 

 
 

Metalfan: Te-ai gândit vreodată să încerci să scrii și teatru? Mă gândesc aici la ceva inspirat din teatrul absurd: Eugen Ionescu sau de piesa Plecarea (2007) a lui Václav Havel... Cum crezi ca ar arata un astfel de demers?
Mihnea Blidariu: Ah, m-ai prins: scriu, împreună cu o prietenă, prima mea / noastră piesă de teatru. Nu e teatru absurd, e o distopie plină de umor negru și muzică schizoidă. Și mai mult nu zic până nu e gata!
 
Metalfan: Ce părere ai despre munca celor doi, a lui Eugen Ionescu și a lui Václav Havel?
Mihnea Blidariu: Nu am citit teatrul lui Vaclav Havel. Iar despre Eugen Ionescu ce pot să zic, ce expresii să folosesc? “Monstru sacru”? “Geniu”? “Reper cultural”?... Cred ca sunt un autor prea mic pentru a complimenta credibil un autor atât de mare, atât de mare încât probabil s-ar jena dacă ar auzi asemenea complimente...

Metalfan: Cum îl percepi pe Václav Havel din punct de vedere politic? Crezi că un astfel de model de om politic ar putea fi replicat și în alte state din Europa de Est? De ce da sau de ce nu?
Mihnea Blidariu: Am un mare respect pentru cine a fost omul politic, dar în primul rând omul Václav Havel. Este un exemplu de curaj, altruism, demnitate. Este, mai ales, un exemplu de modestie, lucru extrem de rar în lumea politicii. Un astfel de model politic ar fi bine să fie replicat peste tot, nu doar în Europa de Est, mai ales acum, când vedem cum lăcomia, setea de putere, intoleranța, bigotismul, ura rasială și nepăsarea față de natură au pus stăpânire pe umanitate... 
 
Metalfan: În afară de activitatea pe care o desfășori alături de grupul Luna Amară, de ceva vreme ești implicat și-n proiectul The Dream Diggers. Ai putea, te rog, să ne spui mai multe despre The Dream Diggers? Cum a luat naștere acest grup și ce v-a mânat în a face muzică electronică?
 Mihnea Blidariu: Trupa a fost înființată de Codin Oraseanu, aka DJ Low Freq. Lui i s-a alăturat DJ Inward String. Cei doi au lansat albumul Fear Is A Lie. În paralel cu acest proiect, Codin era membru și în Shadowbox, o trupă de grime / hip-hop în care la tobe bătea Răzvan, colegul și bunul meu prieten din Luna Amară. Codin m-a invitat să apar pe piesa-titlu a albumului Fear Is A Lie; apoi, la un concert din Cluj, percuționistul de atunci al trupei nu a putut veni și Codin l-a rugat pe Răzvan să bată. După aceea, ne-a întrebat dacă nu vrem să fim definitiv parte din The Dream Diggers, noi am zis da și așa am ajuns la formula actuală. Mi-am dorit mereu să abordez și alte genuri muzicale și sunt foarte încântat de ceea ce facem cu The Dream Diggers, e o combinație ciudată și dark de electronica, dub, industrial, trip hop, downtempo și ce-o mai fi pe acolo. Eu, unul, nu reușesc să definesc stilul și poate ca așa e  bine, oricum  prea multe etichete pe lumea asta...

Metalfan: În data de 16 februarie 2016 ați lansat EP-ul To Dream Is To See, iar anul trecut albumul Fear Is A Lie. Ai putea, te rog, să ne spui mai multe despre cele două discuri?
Mihnea Blidariu: După cum spuneam, pe Fear Is A Lie eu apar doar ca invitat pe piesa care dă titlul materialului, așa că nu mă simt îndreptățit să vorbesc despre întregul album. To Dream Is To See e primul material scos în componența actuală și conține primele piese la care am lucrat împreună. Mă bucur foarte mult că între mine și Codin, ca muzicieni, există o chimie deosebită, a fost o surpriză făină pentru amândoi, deoarece venim din zone muzicale destul de diferite. Și ca mod de lucru suntem diferiți, însă cu toate astea au ieșit niște piese bestiale! Mă comport ca un copil apropo de trupa asta și de materialul ăsta, pentru că e prima mea altă trupă serioasă, după 16 ani exclusiv cu Luna Amară, și simt iarăși emoțiile începutului... E fain, mi-a fost dor. [N.red.: râde] Cum ziceam, facem o muzică dark, însă dansantă, cu un mesaj social mai subtil, mai sarcastic, mai răutăcios. In Every Man There is Another Man, cânt eu pe System Glitch (piesă care are și clip) - e valabil și pentru mine, în revoltatul optimist am descoperit un nihilist sarcastic. 
 

Metalfan: Frica umbrește visele? Ai putea, te rog, să dezvolți această afirmație?
Mihnea Blidariu: Frica nu doar umbrește visele, ci le ucide. Vorbesc despre acea frica inoculată prin mijloacele de informare în masă, prin comportamentul social al maselor, prin acte politice represive, prin violența forțelor de ordine, prin sărăcie, precaritate, injustiție socială și demagogie politică. Trebuie să ne ridicăm deasupra acestui fel de frică, pentru că este o minciună. Cu cât ne ridicăm mai repede și mai hotărâți, cu atât mai bine va fi pentru toată lumea. În afară de mincinoși, desigur...

Metalfan: Nu știu ce părere ai despre mix-tape-uri, dar eu le consider chiar și acum în 2016 o formă bună pentru a descoperi muzică nouă. Cum cuvântul “alegeri” este pe buzele multor oameni, fie că vorbim despre algerile prezidențiale din SUA, Republica Moldova sau de cele parlamentare din data de 11 decembrie, ai putea, te rog, alege 12 piese de la 12 trupe / artiști pentru un “mix tape virtual” cu tema “alegeri”? Ce nume ar avea acest material?
Mihnea Blidariu:

01. David Bowie - I’m Afraid Of Americans
02. Nine Inch Nails - Right Where It Belongs
03. Rage Against The Machine - Bullet In The Head
04. Eddie Vedder - Society
05. Sting - Russians
06. Skunk Anansie - Everything Is Political
07. Leonard Cohen - Everbody Knows
08. Pantera - Domination
09. Die Toten Hosen - Pushed Again
10. The Motans - Ctrl Alt Delete (Monumentul unui emigrant anonim)
11. Implant Pentru Refuz - Rezistența Continuă
12. Norzeatic - Revoluția

Cred ca s-ar numi “Molotov Mix”.

 

 

Metalfan: Din scena muzicală actuală din România, din punct de vedere al implicării sociale, cei mai vocali reprezentanți, în percepția mea, sunt Tudor Chirilă și cu tine. Este bine? Este rău? Este de ajuns sau nu? De ce?
Mihnea Blidariu: În percepția mea lucrurile nu stau chiar așa. Nu am nimic cu Tudor Chirilă, îi doresc succes în carieră, dar, din punctul meu de vedere, niște texte pe un blog și participarea la câteva proteste nu înseamnă implicare socială. Poate n-am urmărit eu atent ce face, dacă bat câmpii îmi cer scuze. Pentru mine implicarea socială presupune organizare, informare, acțiune directă, muncă fizică, înseamnă să-ți folosești inclusiv corpul pentru a stopa o nedreptate, un act de injustiție sau un abuz. Știu mulți muzicieni care s-au implicat activ, atât în cauza Roșiei Montane - pe vremea când ieșeam maxim vreo 200 la un protest anti-cianură și mainstream-ul cânta pentru Gold Corporation - cât și în lupta împotrivă exploatării gazelor de șist. De asemenea, mă gândesc și la cei care, în ultimul an, s-au implicat în ajutorarea prietenilor răniți la Colectiv și a familiilor care și-au pierdut acolo copii, frați, surori, tați, mame. Nu este de ajuns, cum să fie de ajuns dacă în societatea asta un act de bunătate a ajuns să fie dat la TV ca ceva “incredibil, extraordinar, n-o să-ți vina să crezi, fabulos”? E nevoie și de scrisorile lui Chirilă către liceeni, bineînțeles că e nevoie, dar mai mare nevoie ar fi să fim și noi ciobani măcar o zi și să intrăm peste aia în Parlament și să-i trimitem la plimbare, că și-așa le plătim salariile degeaba. Măcar în al 25-lea ceas.
 
Metalfan: Îți mulțumesc pentru timpul și pentru răspunsurile oferite! În încheiere dorești să adaugi ceva sau să transmiți câteva cuvinte cititorilor Metalfan.ro?
Mihnea Blidariu: Mulțumesc și eu, va așteptăm cu drag la concerte și aș vrea să adaug că acesta a fost cel mai lung, mai extenuant și mai frumos interviu la care am răspuns vreodată... [N.red.: râde]